Playboy. E primul gând care-ți vine în minte când spui Pamela Anderson. Ori Baywatch. Ori sâni imenși. În spatele unui sex simbol pe care mass media l-a exploatat în felurite moduri, e un suflet răvășit. „Nu sunt o victimă, am supraviețuit!”, spune la un moment dat Pamela Anderson în documentarul „Pamela, a love story”, de pe Netflix. Aici, în filmul propriu, Pamela renunță la frici și ni se dezvăluie în toată vulnerabiltatea sa. La 55 de ani e sigură pe ea. A îmbrățișat trecutul, a acceptat tot. Spune că din durere s-au creat lucruri mărețe în diferite domenii și
„Că am fost un tip de treaba!”, așa răspunde Shaquille O’Neal nu doar în finalul celor patru episoade ale documentarului SHAQ de pe HBO MAX, ci de fiecare dată când e întrebat ce ar vrea să-și amintească oamenii despre el, ce anume vrea să lase moștenire. SHAQ nu e neapărat un film despre legenda baschetului american Shaquille O’Neal, ci e un cumul de învățăminte și multe vorbe pe care ar fi bine să le notezi, ca să le memorezi mai bine și să ți le aduci aminte fix când trebuie. Crescut în spirit milităresc pentru că Philip, tatăl
5 aprilie. În Iași, cod portocaliu de ninsori și viscol, transformat chiar în timpul atelierului în cod roșu. Așa ne-a anunțat Ro-Alert. Zapadă de câțiva centrimetri buni, trafic dat peste cap, totul blocat. Mesaje cu „se mai ține atelierul de scris în jurnal?”, unul câte unul, de la primele ore ale dimineții. „Da!”, răspund eu ferm convinsă că e doar o ninsoare, că în oraș nu are cum să fie la fel ca prin județ. Mda. În aceste condiții de vreme severă au ajuns doar patru participanți. Așa cum am spus, le sunt recunoscătoare infinit, căci eu, pe o
„Sunt mereu pregătită să fac ceva. Timpul trece, nu pot să stau. Sunt genul de persoană care renaște din propria cenușă și omul care nu pune toate merele într-un singur coș, ci mai degrabă omul care plantează semințe, ca să am de cules din mai multe părți. Chestia asta îmi dă energie, adrenalină, mă face să simt că vibrez, că trăiesc.”, mărturisește Diana Parasca, omul din spatele D.P Scents, creator de lumânări și emoții. Diana Parasca a părăsit România din iubire. S-a îndrăgostit de soțul ei și l-a urmat. El, bucătar de profesie de când se știe. Când
TRIANGLE OF SADNESS – sau Triunghiul Tristeții, în traducere- (îl găsiți pe HBO MAX), premiat cu premiul Palm d’Or în 2022, surprinde într-un mod ușor dus la extrem tot ce înseamnă ipocrizia și falsitatea vremurilor pe care le trăim. Lecția din final, dată de lupta pentru supraviețuire pe care sunt nevoiți să o ducă naufragiații pe o insulă nu neapărat pustie, subliniază fin că, indiferent de statut, sunt situații în care nu te mai ajută nici contul din bancă, nici cine ești. Ajungi să fii egal cu unul pe care aproape că nici nu l-ai observat până în acel
L-am întâlnit întâmplător. Mă îndreptam spre telecabină, numai că era închis. M-am întors și am zăbovit câteva clipe sprijinită de un copac. Am ascultat sunetul de saxofon în tăcere. Mi-a luat ceva timp să mă decid dacă să-l întrerup sau nu… Și bine am făcut că l-am întrerupt pentru că am descoperit cu adevărat un om de poveste, de o blândețe rară, cu un farmec aparte și care povestește cuvântul lui Dumnezeu senin și cu tot sufletul. Adam Ioan avea 18 ani când a fost împușcat, la Revoluție. Efectua stagiul militar, adică era militar în termen. În fatidica
Ador să mă plimb pe strada Lăpușneanu. Are un farmec aparte nu doar în zile de festival… de exemplu, vara trecută, m-am așezat pe o bancă, aveam niște cartofi prăjiți în mână și am ascultat sunetul țambalului. De vreo doi ani încoace, domnul Costel Feraru îi face pe oameni să se oprească preț de câteva minute ca să asculte acordurile de țambal. Într-un moment de pauză, i-am pus câteva întrebări. S-a întors în țară în perioada de restricții, după ce a colindat Europa întreagă, cu țambalul, vreo 10 ani. Costel Feraru cântă la țambal de la 5 ani.
Sportivii de performanță știu prea bine ce înseamnă să fii aplaudat, dar și contestat. Ei au un scop: să fie cei mai buni pe teren, să dea totul. Nu contează înjurăturile pe care le aud, ei trebuie să rămână concentrați și să-și facă treaba. Din baschet am învățat lecția de a fi imună la tot zgomotul din jurul meu. Eu și toți cei care am practicat acest sport superb, despre care am scris aici. Când mai am scăpări, îmi aduc aminte de nenumăratele aruncări la coș de la linia de libere. Pentru cei care nu știu despre baschet și linia
Atelierul de beauty și automachiaj a avut loc aseară, la The Mirror Academy, „acasă” la Laura Buțurcă cum s-ar spune, și m-a făcut să realizez cât de puțină atenție acord pielii în general. Și nu mă refer doar la îngrijirea tenului. Am avut norocul unui ten nu perfect, dar fără probleme. N-am avut acnee niciodată, nici pete, nici nimic altceva. Am făcut sport, deci atingeam fața cu mâna murdară, tenul rezista. Ah, nu, mi-am amintit că printr-a XII-a am avut niște mici coșuri, maxim trei pe față în același timp și a fost panică totală. Am tratat totul la
Am descoperit puterea terapeutică a scrisului întâmplător. Scriu, cu asta mă ocup de aproape 13 ani, însă nu mi-am imaginat că aș putea folosi scrisul și pentru starea mea de bine, prin a scrie în jurnal. Îmi amintesc că atunci când am deschis prima dată o agendă și am stors din mine lacrimi, furie, o durere apăsătoare din suflet. Aproape că nu mi-a venit să cred cât de repede înțelegeam totul, cât de clare erau lucrurile de cum lăsam cuvintele să curgă în voie, pe hârtie, în formă cât se poate de brută. Aveam nevoie de un „prieten imaginar”