În momentul în care îl ai în față pe neurochirurgul Vlad Ciurea, bine ar fi să ai la îndemână și ceva de scris. E aproape imposibil să nu iei notițe. E un neurochirurg de excepție, cu 23 994 de operații la activ, numărul exact pe care mi l-a spus atunci când ne-am întâlnit. Jumătate dintre acestea au fost făcute la copii, fiind și cele care l-au impresionat cel mai mult. Îl întreb dacă își amintește un caz mai deosebit. Îmi vorbește despre operația pe care a făcut-o la un sugar de numai două zile. Știa ce are de făcut, dar mai mult teoretic. Doctorul Arseni, mentorul său, i-a dat încredere.

„Puțină modestie nu strică!”, îmi spune neurochirurgul Vlad Ciurea din prima clipă în care ne începem dialogul. Îl întrebasem dacă s-a gândit vreodată că va ajunge unul dintre cei mai buni și mai apreciați neurochirurgi din România. Apoi, i se citește în ochi seninătatea. E un om de viață. Spune că n-ar trebui să încetăm niciodată să fim curioși, să iubim, să fim activi. Și că secretul longevității e să nu punem totul la suflet.

La cei 86 de ani pe care îi are, încă își mai dedică timpul pacienților. E la fel de activ ca odinioară. Se trezește la 5.30. Își dă timp pentru a-și face ordine în gânduri. Nu de alta, dar „creierul iubește ordinea”, îmi explică. Se trezește, bea un cappuccino, mănâncă foarte puțin dimineața, apoi iese pe ușă la 6.30. La 7.30 e deja printre pacienți. De la 8.30 la ora 12-13 are consultații. Nu pleacă acasă nici dacă i se termină programul. Face asta din două motive. În primul rând, fiindcă e posibil ca la spital să mai fie nevoie de el. Apoi, are activitate științifică cu câte un student. De-abia pe la 18.30-19 se îndreaptă spre casă, însă nu uită niciodată să facă și ceva pentru sine, indiferent că e vorba de vreo întâlnire ori o ieșire la teatru.

„Nu cunosc cuvântul vârstă. Cred că problema celor care spun că nu au timp vine din altceva. La mine funcționează partea de a-mi structura întreg programul. Gândesc ce am de făcut. Apoi, îmi pregătesc în fiecare zi o mică prăjiturică a creierului, o mică recompensă. De exemplu, dacă luni seara mă văd cu studenții, deși ușor epuizați, mergem undeva la o cârciumioară, bem ceva, mâncăm ceva ușor, ne relaxăm. Iar eu vă asigur că la ora 22 nu mai răspund la telefon. Ordinea, perspectiva/ gândirea, odihna mă ajută foarte mult să structurez totul”, explică neurochirurgul Vlad Ciurea.

A crescut într-o familie de medici. De mic a auzit discuții despre medicină. Bunica, de exemplu, îi vorbea despre medicină de la șase ani. Asculta fascinat. Totul i se părea o poveste. Cumva, drumul a fost oarecum firesc. De aceea a și venit totul natural. A ales cu inima și nu regretă nicio clipă. De la tatăl său, fost ofițer, spune că a preluat disciplina și ținuta, modul în care te îmbraci și cum te comporți. Iar de la mama sa, fost profesor de matematică, a preluat gândirea, studiul, cititul și iubirea. Și se gândește ca nepoții săi să preia mai departe cam tot ce a dobândit și consolidat el.

„Oricine are momente dificile. Toată lumea trece prin întâmplări tragice. Așa te călești. Ca valul mării… Și doctorii sunt oameni. Am avut medici în familie, puterea exemplului. Apoi, am avut un mentor, care era extrem de dur și trecea peste orice fel de pierdere și situație tragică… dacă te gândești mereu înapoi, nu o să poți să faci pasul înainte. Nimeni nu vrea răul unui pacient sau unei societăți. Sunt și situații care nu depind de tine. Viața merge înainte. Cu cât te gândești în urmă, îți tai singur punțile!”, spune neurochirugul Vlad Ciurea.

Dacă ar fi un titlul de carte, Vlad Ciurea s-ar numi „Călătorie spre centrul gândirii”. A scris una, dar ar mai scrie încă una. Nu de alta, dar fiecare zi e o poveste pentru fiecare persoană. În momentul în care vorbim despre cum mai putem redresa ceva dacă am avut o viață haotică, neurochirgul Vlad Ciurea îmi spune că s-a inventat iertarea. În acest sens, mi-l dă exemplu pe Tolstoi care, după ce a trecut printr-o transformare totală, a scris două capodopere, „Anna Karenina” și „Război și pace”.

Alexandra Gugiuman, www.insociety.ro : Ce v-a insuflat dr. Arseni, mentorul dumneavoastră?

VLAD CIUREA: L-am prins în perioada de evoluție. Și am rămas surprins că șeful clinicii vine la spital la ora 5 dimineața, cu primul tramvai. Al doilea, tot timpul venea cu cravată, cu pălărie și mănuși iarna, cu o ținută. Între orele 5.30 și 6, adică ora la care începea vizita, citea. Primea reviste de specialitate de peste tot. Și povestea la raport despre astea. Citea pe diagonală, dar reținea. Pe la orele 16, părăsea clinica. Nu erau telefoane mobile, el spunea gata, să nu-l deranjăm.

Cât de grea era medicina în acele vremuri?

VLAD CIUREA: Era foarte grea, dar foarte constructivă. De ce era grea? Nu aveai mijloacele de astăzi. Azi vine pacientul, stai de vorbă politicos. Și începi RMN, EKG etc. Nu îți bați capul. Atunci, baza era clinica. Și medicul Arseni venea la vizită, asculta. Așa a fost în toată lumea. Acum s-a ajuns că poți să nu vezi pacientul și să îi spui diagnosticul. E ok, dar nu mai vezi omul, nu mai ai empatia, nu îl vezi cum se chinuie să meargă… perioade și perioade. Pe vremuri, se examina un pacient pe oră. Acum, cât de repede posibil.

Afirmați la un moment dat că e dovedit științific punctul lui Dumnezeu în creier. Dacă și neurochirurgii spun să faci o rugăciune și că Dumnezeu există, de ce sunt încă mulți oameni care pun la îndoială existența lui Dumnezeu?

VLAD CIUREA: Într-un moment în care aveți o cumpănă, cui vă rugați? Nu știu dacă știți exemplul cu avionul groazei. Cu 100 de persoane. Cu atei. Până jos, când s-a întâmplat ceva cu avionul, s-au rugat toți și au făcut cruce. Când te pune Dumnezeu la încercare, atunci te rogi la Dumnezeu… Pe propria persoană am experimentat treaba asta. Eu mă duc la biserică, la kilometrul zero din București, la „Sf. Gheorghe- Nou”. Și stau vreo două ore. De relaxare, de meditație. Când pot, fac asta. Că nu pot mereu. Stau, mă uit, ascult. E atât de bine. Lucrurile se limpezesc, capătă altă nuanță, o nuanță frumoasă. Ies de acolo și mă simt mai puternic.

Ați declarat de mai multe ori că avem nevoie de măsură în era digitală. Aminteați inclusiv de demența digitală, de nevoia creierului de a rămâne curios. Cum reușește creierul să facă asta în era AI?

VLAD CIUREA: S-a dovedit că și creierul se epuizează. Adică el primește informație. Crește informație. Nu una, ci mai multe, din multe perspective. Există schimburi. Creierul analizează toate astea și trebuie să dea un răspuns care a fost procesat. Totul e un efort pe care noi nu îl realizăm. Nu realizăm că acest creier lucrează. Ne dăm seama de-abia când ceva nu merge. Și tot acest fenomen de memorie, vizualizare, ascultare, procesare, discuție, decizie- atunci scade. De aceea se numește scăderea activității cognitive. Inclusiv în memorie. Primul lucru e să nu forțăm. Noi lucrăm cu 15% din creier, restul stă. Nu trebuie forțat.

Păi… și atunci ce facem cu ideea de multitasking, atât de promovată?

VLAD CIUREA: Acea noțiune de multitasking e cea mai mare greșeală. Nu toți au creierul lui Napoleon. Care și el a greșit. Prea multe comenzi dereglează. Dacă la început reușești să le faci, în timp nu mai ai același randament. De aceea, în special doamnele care vor să fie și prezente acasă, și frumoase, și numărul unu la serviciu, și mamă, și doamnă… hotărâți-vă! Pentru că suprasolicitarea de la serviciu duce la alte pierderi. Ce e mai important? Viața, copilul, ce se întâmplă afară, partenerul? Prea multe informații… când simțiți că acest creier a obosit, lăsați-l să se odihnească. Nu merge cu îi mai dau un pic…

Îmi spuneați despre Japonia…

VLAD CIUREA: Da, în Japonia, vorbeau cu tine și adormeau. Și șeful de lângă mine mi-a zis să îi las să se odihnească. Acea ațipire, lăsați-i. Acea ațipire e foarte importantă pentru creier. Nu îi dați cafea sau altele. Creierul cere odihnă.

Ce facem cu telefonul?

VLAD CIUREA: Telefonul se pune la cel puțin trei metri distanță când dormim! Putem lua o carte când ne punem în pat, să citim ceva plăcut creierului. Muzica, pictura, dansul, cititul, astea sunt pe placul creierului. Nu cifre, nu statistici. Dacă dăm drumul la tv, ne nevrozăm. Toată lumea se ceartă. Evitați, pentru igiena creierului, acest telefon pe care îl aveți în mână. Încercați să faceți elemente scurte pe telefon. E protecție cerebrală!

Acum, că suntem la final, care ar fi cele 5 porunci pentru un creier sănătos, de care ar fi bine să ținem cont pentru a ne fi bine psihic?

VLAD CIUREA: Să nu vă certați. Scandalurile și cearta pierd neuroni. Deci, echilibru psihic- verbal- comportamental. Apoi, să vă faceți programul de muncă, de administratie, de odihnă- 8/8/8. Dacă lucrați, folosiți pixul, stiloul, scrieți. Nu doar tastați. Că s-a dovedit că inteligența ochi- mână- creier stimulează creierul. Nu vă lăsați influențați de toate agresiunile din jur, trebuie să treceți pe lângă. Respectați faptul că cea mai bună activitate a creierului este între 10-12 dimineața și între orele 16-18 după-amiaza și seara, la ora 22, ar trebui să fiți culcați.