Nici nu știu de ce scriu despre asta, chit că pe bune m-au întrebat câteva persoane „dar tu nu mai joci padel? Că n-am mai văzut nimic!”. Dar ieri, întâlnindu-mă întâmplător cu cineva care m-a făcut să-mi amintesc de ce nu mai joc padel, mi-am adus aminte tot.

Nu mai joc padel la competiții. Acum. Poate voi juca atunci când va exista un regulament care să respecte nivelul jucătorilor. Da, am simțit pe pielea mea cum e să fii umilit la propriu de adversari care n-au ce căuta la categoria la care am jucat eu. Și asta nu pentru că eu m-am dus să joc la categoria superioară, aia a avansaților, ci ei au venit să joace la categoria la care chipurile ar fi trebuit să fiu eu. E drept? Nu. Cel puțin, eu nu cred că e drept.

Iași și Roman, competițiile care m-au făcut să nu mai joc padel

Prima dată mi s-a întâmplat în Iași. Nu mai zic că veneam după o pauză de joc de câteva luni și treceam prin niște stări deloc ok pentru că în decembrie îmi pierdusem mama. Dar hai că poate astea sunt detalii și-atât. Am apreciat mereu jucătorii mai buni care își adaptează jocul atunci când au în față adversari mai slabi. Adică oricum știu că vor câștiga, dar nu joacă mârlănește. Mai ales când nu joacă la categoriile la care ar trebui să joace, adică la ăia mai buni. Și mai ales la competiții fără miză. Că nu vorbim aici de campionate nu știu de care și trofee râvnite.

Nu am făcut tenis în viața mea, eu doar relatez de la tenis. Pe rachetă am pus mâna abia acum, când mi-am cumpărat una de la Dechatlon pentru a merge din când în când să joc tenis. Deci, eu m-am apucat de padel știind doar vizual mișcări din tenis și bazându-mă pe faptul că stau bine pe picioare pentru că am făcut baschet de performanță pe toată perioada junioratului. Deci, începătoare la padel. Doar că una cu aspirații să avanseze treptat. Să facă antrenamente și să evolueze.

Până când această începătoare s-a lovit de aspirațiile altora, ale ălora care n-au ce căuta la nivelul meu, dar vin ca să câștige. Ce să câștige? Habar nu am. Pentru că nu m-aș simți deloc în regulă să joc acum 1 la 1 baschet cu cineva care abia are trei- șase luni de antrenamente. Eu având vreo șapte ani de antrenamente aproape zi de zi, cantonamente, campionate naționale etc. Dar nah, fiecare știe cum e cu respectul, fair-play-ul și bucuria din sport.

Apoi, după Iași a venit o competiție la Roman. M-am înscris la începători. Acolo chiar că am început să le zic celorlalți că putem ieși de pe teren dacă doresc. Așa grupă de începători dezechilibrată, greu de imaginat. Și mi-am făcut nervi. Am țipat. M-am enervat. Pentru că una e să joci frumos și să pierzi, așa cum s-a întâmplat cu echipa următoare, și alta e să joci nesimțit. Scuze, dar chiar nu găsesc alt termen. Și atunci mi-am zis că eu nu mă încadrez nici la începători. Deci, bănuiesc că mă încadrez la spectatori.

La competițiile astea s-ar putea ține cont de nivelul jucătorilor

Nici nu trebuie să-ți spună organizatorul că nu ești de categoria X. Adică fiind mai bun să nu ai voie să joci la o categorie inferioară. Trebuie să fii onest tu cu tine. Și da, dacă la o competiție nu se organizează categoria ta, aia e, nu joci. Te duci la alea la care ai categorie. Sau nu știu, joci, dar meciurile tale sunt fără miză. Nu sunt punctate, sunt ca un antrenament. Adică variante ar exista dacă organizatorii nu s-ar lăcomi la bani. Că despre asta e vorba la urma urmei. Ai mai mulți înscriși, încasezi mai mult atunci. Că de altfel, nu înțeleg de ce nu se iau măsuri.

Doar că pe de altă parte, mai e o chestie. Poate îi descurajezi pe cei care rămân. Oamenii care vin să joace constant și cu care faci bani de fapt. Că padelul e un business la noi. Nu e nimic gratis. Terenurile costă. Deci, nu e ca și cum ar fi baze ale statului puse la dispoziție gratuit pentru oameni. Nu. Așa că poate ar fi cazul să se spună și treburile astea.

Există un regulament, dar nu-l respectă nimeni. Așa mi s-a dat impresia. Iar dacă vii tu și zici ceva, ți se spune „da, ai dreptate, dar știi, unde să joace?” sau „eh, hai că nu e chiar de categoria aia, că în țară vezi că nu ies din grupe”. Păi tocmai asta e chestia. Că da, la categoria lor reală, la nivel național, nu sunt în top. Nu de alta, dar și noi, la baschet, în regiunea Moldovei, ne calificam deseori la turneul final de pe locul unu. Dar acolo, lucrurile nu mai erau așa simple. Adică nu eram primele și la turneul final. Nici măcar în primele patru din opt sau câte echipe eram calificate. E realitatea.

Apoi, mai contează să ai și cu cine să joci

Dacă pornești să faci echipă cu cineva, fiind un sport de dublu, iar acea persoană se accidentează, cam aia e. Adică poți să ceri să joci cu altcineva la competiții, dar te duci și la ghici. Îți asumi.

Inclusiv când joci de plăcere, dacă nu sunteți patru persoane, e greu să vrei să joci padel. Și da, contează și cu cine joci. Să fie măcar același nivel. Pentru ca într-adevăr să te bucuri de padel. Pentru că de altfel, te duci să ai de unde să pleci. Există o sumedenie de sporturi unde n-ai nevoie de patru oameni. Asta în cazul în care chiar vrei să faci mișcare.

Partea frumoasă- comunitatea de padel

Acum nu-i totul negru. Cam peste tot în țară s-au format comunități frumoase de padel. Oamenii vin să socializeze. Acesta e și elementul care i-a atras pe mulți. Ok, și chestia că e la modă. Că acum, la nivel mondial, se fac eforturi imense și de marketing pentru ca padelul să devină sport olimpic. Dacă vrei să vii pur și simplu să faci mișcare și să cunoști oameni, e super mișto să vii la padel. Dacă vrei să participi la competiții și ești începător, deci nu fost tenismen, mai gândește-te. Sau poate sunt eu prea sensibilă, că mi s-a zis și treaba asta.

Mă ocup în continuare de Amma Iași Padel Open

Chiar dacă nu mai joc padel la competiții, asta nu înseamnă că am renunțat la Amma Iași Padel Open. Nu. Cel puțin nu anul acesta. Turneul are loc în perioada 18-20 septembrie, la FZN Arena. Rămân director de comunicare și marketing. Doar că trebuie să mă apuc și de treabă. Și e greu când știi că sportul ăsta ți-a dat niște lecții. Și dintr-un sport despre care vorbeai în fiecare azi ai ajuns să zici „nu mai joc padel”.

În concluzie, ne vedem pe terenul de tenis! :))))) Dacă vreți să jucați, puteți să-mi dați un semn. Dar ne vedem mai ales la Concord Iași Open și Unicredit Iași Open, de unde voi relata și în acest an. În rest, faceți sport. Orice ați alege, faceți mișcare. Vă veți mulțumi mai târziu!