Am ceva timp de când am anunțat treaba asta pe pagina mea de Facebook. Dar cred că e vremea să scriu și aici. Ideea de a relua ediția tipărită a revistei InSociety a mai înflorit de-a lungul celor vreo șase ani scurși de la ultimul număr. Mai ales de fiecare dată când ajung la sora mea, în Italia, și văd acele magazine Arena pline cu tot felul de publicații. Mă întreb cum de ei mai pot promova edițiile tipărite și la noi, treaba asta „pute” numai când o afirmi. Am avut gândul acesta și în vara anului trecut, dar am zis că poate nu-i momentul. Apoi, trecerea în neființă a mamei, m-a lovit crunt și mi-a luat orice fărâmă de putere și chef pentru asta. Până într-o zi… o zi în care mi-am zis că trebuie să mai încerc. Poate și pentru că aveam nevoie de ceva care să îmi redea pofta de viață care devenise o ușoară umbră.
Am pornit demersul invers: am cerut celor pe care îi cunosc și apreciază activitatea InSociety să cumpere în avans măcar o revistă
Cu emoție și ușor cu inima cât un purice, recunosc, am scris pe pagina mea de Facebook că am de gând să reiau ediția tipărită. Că #ÎmpreunăTipărimORevistă. Cu două numere pe an. Același format A4, minim 84 de pagini. Estimare apariție: luna iunie. Și că apelez la toți cei pe care îi cunosc eu și apreciază ceea ce scriu pentru a mă ajuta. Fără a avea gândul că dacă nu îmi iese nici de data asta, va fi un eșec. Nu, va fi doar o încercare la care am dreptul. Conținutul va fi în nota a ceea ce se găsește deja pe www.insociety.ro , adică rubricile cu care v-am obișnuit. Și nu, nu va fi doar despre Iași.
Mi-am propus să vând în avans 300 de exemplare din cele 1000. Pentru că restul sunt pentru companiile care vor achiziționa spațiu publicitar, altele pentru evenimentul de lansare și pentru a fi lăsate în locații unde există timpi de așteptare (clinici, saloane, hoteluri, restaurante etc).
Până acum, în aproape o lună, am dat aproape 100. Deci, mai e timp și pentru restul… am apelat la cei pe care îi cunosc dintr-un simplu motiv- îmi e ușor să le returnez banii în caz că nu iese revista. Deși, măcar acest număr mi l-am asumat. Deci, se face. Că de asta am și discutat deja coperta, despre care povestesc mai jos.
Dacă vă doriți revista, vă rog să-mi lăsați un mail la contact@insociety.ro și vă dau toate detaliile. Costul unei reviste este 50 lei. Las și un cont aici (nu am Revolut), în caz că vă este mai simplu: RO09INGB5550999901208319 .
Au fost companii care și-au cumpărat spațiu publicitar și înainte de a merge eu cu oferta pentru că au văzut anunțul meu și vor să ajute
Ideea de a avea acele 300 de exemplare vândute în avans sau mă rog, rezervate mai bine zis, am gândit-o pentru ca atunci când ajung la firme pentru a prezenta oferta, să arăt nu doar statisticile online, ci și faptul că există deja interes pentru print.
Surpriza a fost ca unii pe care îi cunosc și au firme să îmi scrie că vor și ei să susțină acest demers și că vor să achiziționeze spațiu publicitar. Am simțit că visul meu capătă contur.
Așa că vreau deja să le mulțumesc celor de la Q Estetic, Hai cu Pluta (Yvona Mardare somelier), Prăjitoria Maison du Cafe, Auto Big, Agn Depot (Aeroginero), Kinetera. De ei voi mai vorbi până la apariția revistei pentru că fără ei, cu siguranța n-aș reuși să văd din nou că fac revista tipărită.
Dacă ai o firmă și vrei să afli oferta pentru reclamă în paginile Revistei InSociety, te rog să-mi scrii un mail pe contact@insociety.ro și eu îți voi trimite toate detaliile.
Revista InSociety, în câteva date din online, înseamnă 10 500 de aprecieri și următitori pe Facebook, iar în ultimele trei luni a atins un număr de 1,5 milioane de vizualizaări pe Facebook. Pe site, adică pe www.insociety.ro, în medie sunt 20 000 de accesări, cu mențiunea că nu postez articole în fiecare zi. Mai ales din decembrie și până acum…
Lucrez în comunicare și marketing de 15 ani aproape și iubesc ceea ce fac, dar visul meu tot Revista InSociety rămâne
Mereu am spus că aș face același lucru chiar și dacă nu aș fi nevoită să lucrez. Pentru că ador la propriu ceea ce fac și nu simt că muncesc. Poate de asta muncesc inclusiv când sunt plecată în vacanță. Ador să scriu. De oriunde. Orice mă inspiră. Iar clienții cu care eu colaborez pe comunicare și marketing știu prea bine că telefonul meu nu se închide când plec undeva. Nici măcar în weekend. Sunt parte din poveștile afacerilor lor, ca omul din spate. Omul cu ideile. Sunt parte din visul lor.
Doar că acum mi-am zis că poate ar trebui să mă dedic mai mult și visului meu: revista InSociety. Nu inventez nimic. Nu revoluționez nimic. Dar cred că am dovedit în toți acești ani că scriu cu pasiune. Rare au fost momentele în care am monetizat ceva prin InSociety, dar poate e timpul să schimb asta. Poate e timpul să lucrez cu adevărat și mai mult la visul meu.
Nu cred că e prea târziu…
Chiar dacă unii spun că vremea printului a trecut, cred că suntem mai mulți care încă găsesc plăcere atunci când răsfoiesc paginile unei reviste. Când au rămas atât de puțini în print, să fim un pic mai diferiți. În plus, nicio publicație nu e pentru toată lumea. Nu tipăresc sute de mii de exemplare.
Cred că 1000 de oameni, de pasionați de print se găsesc. Și mai cred ceva… că după toți acești ani, am mai învățat multe. Inclusiv ideea de a fi pragmatică. Realistă, dar visătoare. N-am lucrat în tot acest timp doar emoțional la mine, ci și în acest plan profesional. Și da, am intrat într-o zonă de confort odată cu tot traseul către sine, culminat cu pierderea mamei, și poate că e timpul să scot capul din zona asta cu toate că am căutat-o mult timp.
Mi-o amintesc pe mama tare mândră de fiecare număr de revistă tipărit. Sunt convinsă că acum, din ceruri, când va vedea acest număr și cele care vor urma, va zâmbi și va spune la fel de senin „bravo, mamă!”. Și că tot ea îmi va oferi tot ce am nevoie pentru a duce la bun sfârșit ce mi-am propus…
Coperta va fi din zona culturii și va avea legătură cu Iașul
Mi-a luat ceva timp până să decid ce copertă vreau. Cu cine. Și deși aveam în minte un nume cunoscut național, am zis că mai bine pornesc de-aici, din Iași, cu ceva fain. Cu o copertă care sigur nu s-a mai făcut. La urma urmei, povestesc mult despre Iași și tot ce e pe la noi, așa că era firesc să reiau printul cu ceva de-aici. Mai ales că și companiile care mă susțin, despre care am scris mai sus, sunt tot de aici. Nu-mi displace ideea de a fi un proiect local, întrucât, la urma urmei, Iașul a fost dintotdeauna și este în continuare al meu „acasă”.
