În momentul în care îl ai în față pe neurochirurgul Vlad Ciurea, bine ar fi să ai la îndemână și ceva de scris. E aproape imposibil să nu iei notițe. E un neurochirurg de excepție, cu 23 994 de operații la activ, numărul exact pe care mi l-a spus atunci când ne-am întâlnit. Jumătate dintre acestea au fost făcute la copii, fiind și cele care l-au impresionat cel mai mult. Îl întreb dacă își amintește un caz mai deosebit. Îmi vorbește despre operația pe care a făcut-o la un sugar de numai două zile. Știa ce are de făcut, dar
Nici nu știu de ce scriu despre asta, chit că pe bune m-au întrebat câteva persoane „dar tu nu mai joci padel? Că n-am mai văzut nimic!”. Dar ieri, întâlnindu-mă întâmplător cu cineva care m-a făcut să-mi amintesc de ce nu mai joc padel, mi-am adus aminte tot. Nu mai joc padel la competiții. Acum. Poate voi juca atunci când va exista un regulament care să respecte nivelul jucătorilor. Da, am simțit pe pielea mea cum e să fii umilit la propriu de adversari care n-au ce căuta la categoria la care am jucat eu. Și asta nu pentru că
Întâlnirea Healing BookClub din luna iunie, organizată de Florina Vîrnă și WomenUp Society, a adus în atenție cartea „Dansează când îți vine să plângi”, scrisă de Camelia Cavadia. Aveam de ajuns și la Concert la Palat, așa că am fost doar în trecere la lansarea de carte… totuși, chiar și-n cele 30 de minute cât am stat, m-au năpădit amintiri, mi-au dat lacrimile și am zâmbit. Am plâns din primele minute. „Prietena mea cea mai bună e mama!”, afirmația care m-a trântit la propriu, din nou. Pentru că eu nu mai am mamă. O am, dar în ceruri… „Dansează când
Conduc un Golf 5 pe care l-am cumpărat acum 7 ani. Care are 180 000 de km, al doilea proprietar și e o mașină cumpărată de la o persoană pe care o știam. Dacă aud că scârțâie ceva, imediat duc mașina la Radman, unde Marcu are grijă să o facă brici. Doar că… vine o vreme în care îți trece prin minte că poate-i cazul să schimbi mașina. Chiar și pentru mine, care crede că mașina trebuie să fie utilă. În oraș, stai la semafor și într-o mașină ieftină și-n una scumpă. Iar buburuza mea s-a plimbat prin toată țara
Sasha Zverev. Eternul finalist. Unii nu-l suportă fiindcă nu uită acuzațiile din plan personal. Alții îl apreciază pentru că e un diabetic care a dat peste cap ceea ce medicii i-au spus când era mic „nu va putea face sport de performanță niciodată”. De partea cealaltă a terenului, Flavio Cobolli. Italianul care a câștigat primul său trofeu ATP anul trecut, la Țiriac Open. Jucătorul care ne-a distrat la fiecare conferință de presă. Jovial, carismatic și excelent luptător pe teren. Câte s-au schimbat doar într-un an… Nu cred că a fost careva care să parieze pe o finală Zverev- Cobolli la
Când Yvona Mardare, somelier și fondator Hai cu Pluta, a strigat din nou adunarea la Degustări cu Pluta, aproape că am fost pe punctul să zic pas. M-am urnit cu greu din casă, cu gândul să merg, stau puțin și după maxim o oră să mă scuz și să plec. Dar de unde… am plecat printre ultimii, că m-am revăzut cu oameni dragi și ne-am luat cu vorba, vinul și starea de bine. Nu mai are sens să spun că nu mă pricep la vinuri, c-am zis-o de-atâtea ori, încât până și eu m-am plictisit să repet treaba asta. În
Scriu articolul acesta pentru că poate mai sunt și alții care doresc să-și facă astfel de amintiri. Ei trebuie să știe că în Iași, la GIUVAERGERIE, îl găsesc pe Eliade Dumitrescu, tânăr bijutier școlit la Florența. Iar o bijuterie, mai ales atunci când e creată după dorințele noastre, devine o poveste în sine. Când pierzi pe cineva drag, te agăți de orice să-l simți aproape. Când am pierdut-o pe mama în decembrie, pământul mi-a fugit de sub picioare la propriu. Eram doar un corp care exista mecanic. Sufletul era doborât. Viața nu mai avea sens. Dorul și tristețea acaparau până
Ben Rothenberg a reușit să suprindă întocmai povestea unui adevărat personaj: Naomi Osaka. Scriitura e captivantă, cu inserții tehnice din tenis, dar mai ales cu emoție. În spatele „lupilor singuratici”, că așa sunt tenismenii pe teren, nu stau doar ani de antrenamente. Stau sacrificii, frustrări, anxietăți. Naomi Osaka iese în evidență prin joc, dar și prin ținutele extravagante prin care transmite tot felul de mesaje pentru cauzele pe care le apără. N-a fost întotdeauna așa. Un copil timid. Un copil care până la vârsta adolescenței a trăit departe de lumea reală. Avea contact doar cu părinții și cu sora sa.
Am văzut un video postat de somelierul ieșean Yvona Mardare, fondator al festivalului Hai cu Pluta, și m-am gândit că n-ar fi rău să scriu un articol despre cum te pregătești pentru o degustare de vinuri. Ascultând sfaturile ei, recunosc că nu m-aș fi gândit niciodată că n-ar trebui să ne parfumăm dacă mergem la o degustare de vinuri. Doar că explicația ei chiar are logică: dacă parfumul e intens, n-ai să percepi corect aromele vinului. În plus, s-ar putea să-i deranjeze și pe cei din jur. Vino cu inima deschisă. O degustare de vinuri e și despre oameni, poveste,
Într-o lume preocupată din ce în ce mai mult de propriul sine, Simona Proteasa de la Asociația Oameni ca Lumea vrea să facă ceva pentru alții. Și din fericire pentru noi, nu e singura. A crescut la țară. Cunoaște extrem de bine lipsurile. Le-a simțit din plin când era mică. Așa că acum, când și-a dat seama că într-adevăr că poate face ceva pentru copiii de la sat, și-a dat o provocare: să trăiască 30 de zile la cort. Simona vrea să facă cunoscută cauza ei, aceea de a construi un centru multifuncțional pentru copiii din satul Racu, județul Vâlcea,