Eram la semafor, pe o stradă din Iași. Mai erau câteva secunde de roșu. Muzica era ușor în surdină, iar eu priveam cerul. Vedeam păsările cum zboară. Unele, singure. Altele, în tandem. Le-am urmărit cu privirea. „Oare cum e să zbori ca o pasăre, să fii liber?”, mi-am zis în gând. Am pus mâna pe telefon și am sunat la aerodromul din Iași. Tot amânasem, acum era momentul. În nici 15 minute după ce am închis apelul, eram la aerodrom. Cu câteva zile înainte, chiar mă interesasem ce tipuri de zbor se pot efectua la Aeroclubul teritorial „Matei Alexandru”
Anna Nicole Smith și-a construit imaginea de copil abuzat doar de dragul banilor. Știe că tot ce e trist sau rău vinde. Dacă vinde, face bani. Asta spune chiar mama sa, într-un interviu din care avem secvențe la finalul documentarului „You don’t know me” de pe Netflix, film care prezintă povestea unei fete care și-a pus în gând să facă bani. Și asta a și făcut. Numai că prețul plătit pare a fi cam mare… În anii ’90, Anna Nicole Smith era deja sex simbolul Americii. A renunțat la școală și la 17 ani se căsătorea cu un
Dacă nu ai condiție fizică și vrei totuși să experimentezi muntele fără să te aventurezi din prima pe nu știu ce trasee, să știi că muntele Cozla e alegerea ideală. La pas, ai să urci pe un drum pietruit, ușor abrupt în unele locuri, în mijlocul pădurii. Nu știu dacă îți ia mai mult de 40 de minute ca să ajungi sus, unde ți se va înfățișa o panoramă splendidă, la care poți privi îndelung minute în șir, fără să te plictisești. Vedere de pe terasa restaurantului amenajat sus, pe platou De mi-aș fi făcut temele cum trebuie,
În viziunea artistului Cristian Rusu, așa arată o plimbare în parc, „A walk in the park”, cum i-a zis în engleză. Pietre, resturi din diferite lucrări, dar probabil multe dedesubturi dacă te-oprești în loc preț de câteva secunde și îți pui întrebări. Când am văzut fotografiile pentru prima dată, fără să fiu la fața locului, mi-am zis că asta n-are cum să fie artă, recunosc. Sau o fi, cine știe, că din moment ce unii plătesc sute de mii de euro pentru o banană lipită pe o pânză, de ce nu am avea și noi un artist excentric,
Când vine vorba despre C.J. Walker, „Milionară prin forțe proprii” nu e doar titlul documentarului de pe Netflix, e chiar o performanță pe care Cartea Recordurilor i-a recunoscut-o. Povestea lui Madam C.J. Walker e cât se poate de reală și cred că farmecul unor documentare sau cărți care prezintă personaje despre care poate chiar nu știam mai nimic e tocmai că te obligă să cauți informații și după ce ai terminat de văzut filmul sau de citit cartea. Cel puțin așa e în cazul meu. Nu știam că a existat Madam C.J. Walker, recunosc. Am zis să mă uit
Tușnad mi s-a părut o stațiune ponosită, numai că e un loc cu comori ascunse care, șlefuite la potențialul real, ar putea redeveni o oază la mare căutare nu doar pentru tratamentele balneo, ci și pentru peisajele care se dezvăluie complet turiștilor. Singurul lac vulcanic din România, lacul Sfânta Ana, e în apropiere de Tușnad. Drumul prin pădure, prin Rezervația Naturală Mohoș, ușor șerpuit și de un verde relaxant, e aproape ademenitor pentru cei care vor să-și tragă sufletul. Chiar și până să ajungi la lac ai în față o imagine de-ți taie răsuflarea, iar acolo sus, la lac,
„De ce iubim cu toții familia Lindbergh? Datorită lui Anne, mi-am dat seama terminând de scris Soția aviatorului. Anne- Anne cea tandră, curajoasă, dârză- e motivul pentru care noi toți ‹‹iubim familia Lindbergh››”, concluzionează Melanie Benjamin, după a așternut pe hârtie o ficțiune biografică de excepție. „În 1927, Charles Lindbergh devine eroul unui secol obsedat de progres, efectuând primul zbor transatlantic fără escală, de la New York la Paris”, sunt primele cuvinte de pe coperta „Soția Aviatorului”, cartea scrisă de Malanie Benjamin într-un mod magistral, în care faptele istorice și frământările eroinei principale, Anne, se îmbină atât de armonios,
„Sunt un om sofisticat, dar simplu!”, cam așa începe conversația mea cu Maria Tudor, omul care are în grijă turneele de tenis de la Iași. Ar vrea ca oamenii să o asocieze imediat ca „tenis event planner” când spun Maria Tudor și, poate, la un moment dat ca director de turneu sau chiar președinte de federație. Visează, dar nu o face fără să aibă de ce… Fost Director General al Federației Române de Tenis la o vâstă la care, spune ea, de-abia atunci poate spune că și-a găsit cu adevărat drumul, Maria Tudor e genul de om care vrea
Silviu Iliuță povestește cu un umor simplu și savuros pățaniile lui Anton, detectivul din povestea „Detectiv de România”, detectivul fără niciun caz nerezolvat. Bine, e și detectivul fără niciun caz real de detectiv la activ până fix în momentul în care pe ușa biroului îi intră o tânără misterioasă, care îi cere să ancheteze un caz de crimă. „E vorba despre un cadavru!”, îi spune doamna. Anton întreabă senin și fără să-și arate emoțiile, ca și cum i-ar fi trecut prin mâini sute de astfel de cazuri, despre ce cadavru e vorba, al cui e. Ea răspunde nonșalant că
Știm prea puține lucruri despre exorcisme, iar asta pentru că mulți pun la îndoială harul cu care unii preoți au fost înzestrați în direcția aceasta. Și nu doar oamenii simpli au dubii, ci inclusiv alți preoți. Cartea despre părintele Amorth e răscolitoare. Stârnește curiozități și te face să te întrebi de multe ori „de ce?”. În timp ce citeam cartea și mai ales atunci când am ajuns la paginile cu „Căile și mijloacele răului”, unde sunt câteva exemple de blesteme și cum operează acestea asupra celui blestemat, au fost mai multe „aha-uri”, în ideea de „ce le mai trece