Cei care practică în mod conștient manifestarea spun că nu există dorință care să nu poată fi împlinită prin puterea gândului. Iar cei cărora nu le iese, sigur fac ceva greșit. Manifestarea nu-i vreo vrăjitorie și nici măcar vreo schemă greu de înțeles. E un proces prin care transmiți Universului ceea ce îți dorești și depui efort, adică faci ca acea dorință să devină realitate. Cum? Eh, aici începe munca: trebuie să crezi, să ai claritate în ceea ce vrei și să îți pui la bătaie propria energie. Cu alte cuvinte, apare o aliniere a gândului cu energia. „Putem să
Mi-am dorit să vizitez Casa Ceaușescu pentru a vedea cu ochii mei cum a trăit dictatorul într-o țară în care oamenii și-au dus traiul în condiții greu de suportat decenii întregi. Accesul se face numai cu programare online, iar biletul costă 70 lei. Mai există posibilitatea unui tur privat, pentru care trebuie să plătești 270 lei și care îți oferă acces la zona de cinema și alte dependințe. N-am înțeles de ce nu îți este permis să fotografiezi sau să filmezi în interior. Poate doar de dragul marketingului. M-am adaptat, am scos agenda și am scris cam tot ce ne-a
Nu mai e niciun secret că nu mai mănânc carne, în afară de pește. Nici că am ales de câțiva ani să gătesc acasă. Că rareori cumpăr pâine din comerț pentru că m-am obișnuit să fac pâine de casă sau turte. Sau că citesc etichetele produselor. Și că țin un #JurnalDeAlergătorAmator de când m-am apucat să alerg scurte distanțe, doar pentru starea mea de bine. Am îmbrățișat cât de cât câteva obiceiuri sănătoase. Așa am vrut. Cred în prevenție și aș face orice e posibil, indiferent de durată, dacă există o șansă în plus de a sta departe de boală,
Paștele rămâne o sărbătoare a sufletului. Învierea Domnului simbolizează miracolul după sacrificiul suprem pe care Hristos l-a făcut pentru a noastră mântuire. Dincolo de latura religioasă, care include evlavie și smerenie, sărbătoarea aduce și câteva tradiții și superstiții de Paști. Unele mai cunoscute, altele mai puțin, toate au rostul lor, acela de a dăinui cât mai mult în timp, mai ales în vremuri în care e tot mai greu să păstrezi datinile din străbuni… Duminica Paștelui are ceva aparte. Dacă ieși afară, totul pare pus pe pauză… aproape că nu e nimeni pe drum, nici măcar pe cele mai aglomerate
Nu mai e niciun secret că-mi plac poveștile. Și-mi place să văd dincolo de terenul de tenis ori altul. Vreau să surprind emoția și, atât cât pot eu să o relatez în scris, o fac cu tot dragul. După turneele de tenis de la Iași și Cluj, am vrut să trăiesc și experiența Țiriac Open, turneul ATP250 de la București. Și am avut șansa să fac asta și datorită prietenilor și colaboratorilor mei de la Prăjitoria Maison du Café (aici puteți vedea ce sortimente de cafea au- www.maisonducafe.ro ). Sportul unește oamenii și naște prietenii nebănuite. Iar mie mi s-a
România debutează la Billie Jean King Cup cu meciul împotriva Canadei. Cu un lot complet nou, care a uimit pe multă lume în momentul în care a fost anunțat, echipa noastră participă fără așteptări și fără presiune, ci numai cu entuziasm și bucurie. Înainte de plecarea în Japonia, după conferința de presă de la Complexul Sportiv „Ion Țiriac”, am stat de vorbă cu Anca Todoni, prima rachetă a României de această dată, Horia Tecău, căpitanul nejucător al echipei, și Ilinca Amariei, tenismena originară din Iași, aflată la prima sa convocare. Ce a ieșit, în rândurile care urmează… ANCA TODONI, prima
O carieră care acuș adună cinci decenii. O viață petrecută pe scenă. Trei copii care i-au călcat pe urme, cu toate că a încercat pe cât posibil să-i ferească de acest drum. Roluri peste roluri, toate jucate excepțional. Seriozitate, rigurozitate și dăruire. Cuvintele pălesc în fața numelui său pentru că e greu să fii succint când e vorba despre Maia Morgenstern, una dintre cele mai mari și valoroase actrițe ale României. Și-a dorit să fie artist. Și pentru acest vis, n-au contat sacrificiile. N-a contat nici măcar că n-a intrat din prima la Actorie, un moment extrem de dureros, dar
„Viața între două genți”, așa s-ar numi cartea pe care fostul mare baschetbalist Cătălin Burlacu se gândește să o scrie la un moment dat. Nu știe exact ce va trece în ea, dar titlul reflectă ceea ce a trăit în toată cariera de baschetbalist. Asta definește perfect viața unui sportiv de performanță. Pentru el, așa a arătat viața până să-și întemeieze o familie și să apară copiii: între două genți. Totul era alergătură din luna august până sezonul următor. Apoi arunca totul pe un pat, strângea cearșafurile în patru colțuri, băga toate hainele într-o mașină și pleca la Iași, acasă.
Carmen Ungureanu a plecat din România nu neapărat pentru că și-a dorit, ci pentru că și-a dat seama că-și poate împlini visul în afară. A ales Spania, țară care i-a rămas în suflet după o experiență Erasmus, în timpul facultății. Și-a croit drumul spre pictură mai întâi la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” și apoi a continuat studiile la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Au trecut șapte ani de când și-a deschis propria galerie de artă în Barcelona, unul dintre cele mai cosmopolite orașe din lume. „Când am plecat cu Erasmus, n-aveam bani. Dar mi-am pus
Despre fericire, oh… fericirea are felurite chipuri. O sumedenie de definiții. E propria percepție. Deci, diferită. Asta nu înseamnă că e greșită. Numai că… vine fericirea de una singură, fără să existe acea liniște interioară? E întrebarea la care mi-am răspuns fix de Ziua Fericirii, pe 20 martie adică. Și am ajuns la concluzia că, pentru mine, ordinea corectă e liniștea interioară și apoi fericirea. Și asta am înțeles de-abia în ultimii doi ani și un pic. Până atunci, liniștea nici n-ar fi încăput în mintea mea. Asta pentru că fugeam de ea. Numai că nu îmi dădeam seama. Nimic