ARTICOL REALIZAT DE DIANA MARIA FOCȘA, publicat în ziarul tipărit INSOCIETY SPORTS Șahul, supranumit „sportul minții” sau „jocul regilor”, este unul dintre cele mai vechi, complexe și fascinante jocuri de strategie. Acest joc implică doi participanți, o tablă cu 64 de pătrățele alb-negru și câte 16 piese pentru jucător și un ceas care cronometrează timpul meciului. Scopul final este câștigarea meciului prin mat sau terminarea timpului alocat jucătorului. Cum reușește șahul să dezvolte un copil? Șahul este un adevărat antrenament mental care modelează creierul unui copil în diverse moduri spectaculoase. Copilul învață să anticipeze mișcările adversarului și să evalueze consecințele
În momentul în care spunem că un club sportiv este public, deja mulți dau ochii peste cap. Mai ales acolo unde rezultatele nu se văd. Ionuț Urzeală are o abordare diferită. Una modernă. Una vie. Una care dă peste cap acel „n-avem” ori „nu se poate” pe care l-am auzit de atâtea ori. Din clipa în care a preluat funcția, Ionuț Urzeală n-a ascuns lucruri. Le-a relatat întocmai pe pagina sa de Facebook. N-a făcut-o pentru a se plânge, ci pentru a prezenta situația și a căuta soluții. Tocmai de aceea mi-am dorit să aflu mai multe. Recent, am citit
Dacă ești pasionat de sport și urmărești presa de specialitate, e aproape imposibil să nu o știi pe Luminița Paul. O cunoști prin cuvinte, că asta face dintodeauna. Privind în urmă, e fericită că a putut să-și urmeze visul chiar dacă e absolventă de Politehnică. „Aș fi fost un inginer groaznic”, spune Luminița Paul, zâmbind. Norocul a fost de partea ei. Recunoaște asta. Noroc a fost la început, când o colegă i-a spus că urmează să se facă o pagină de sport la o altă publicație. Apoi a fost multă muncă, ani în care era toată ziua la redacție. De
Adrian Șovea e el însuși o poveste, nu doar un simplu om despre care merită să povestim mai mult. „Nu mă poți opri”, cartea sa, e o confesiune pe care o citești cu lacrimi în ochi. N-ai cum să nu te întrebi de unde atâta putere la un om cu care destinul n-a fost întocmai generos. În locul lui, alții ar fi abandonat lupta pentru viață. El, în schimb, a ales altceva. A ales să facă bine. Nu oricum, ci prin alergare. Atletismul a fost marea sa pasiune. Și fotbalul. S-a folosit de tot ce a învățat și de aptitudinile
„Alexandra, de ce susții și promovezi așa mult turneele astea de tenis?” Am primit întrebarea asta de multe ori. Nu doar în aceste două săptămâni, ci și înainte. De ce? Păi… Noi n-avem în Iași sportul pe care alții îl au în alte orașe. N-avem echipe în ligile principale, în afară de handbal și rugby feminin. Iar cele din ligile secunde sunt la coada clasamentului, nu se bat la promovare. Deci, avem și n-avem. Așa că aceste două turnee de tenis sunt cele mai importante evenimente sportive din Iași. Ok, îmi place tenisul de mor. Și să îl privesc, și
„Let’s go, f**king go!!!”, și-a spus Badosa în setul trei. Tocmai făcuse 5-4. Reușise să întoarcă scorul de la 4-1. Asta după ce a pierdut setul secund cu 6-1. Tribunele, „vamooooos!!”. S-a trăit meciul ăsta într-un hal, frățică. Ne-a trecut prin toate cele. Extaz, suspans, furie, supărare. Cred că s-ar ajuns și la resemnare la unii de prin public. Nu și pentru Paula Badosa, fost număr 2 WTA. După ce-a luat primul set la tiebreak, în setul secund, Ibragimova a lovit cu atâta sânge rece.. Dar hai să vedem ce-a fost pe centralul de la UniCredit Iasi Open . Al
Paula Badosa nu e pentru prima dată în România, dar joacă în premieră la Iași. Fost număr doi mondial, cu toții știm motivele pentru care Paula Badosa a fost nevoită să-și ia o pauză. A ajuns pe zgura de la UniCredit Iași Open cu titlul de la Bastad în brațe. A debutat împotriva Anhelinei Kalinina și s-a impus fără probleme. Publicul a îndrăgit-o din prima. Nu doar pentru joc, ci și pentru faptul că a spus că Simona Halep e una dintre jucătoarele care au inspirat-o și că se simte cumva atașată de România și pentru că Gabriela Ruse e
Oleksandra Oliynykova a intrat în atenția tenisului în iarnă. La Australian Open, deși pierdea în primul tur împotriva lui Madison Keys, altceva a făcut înconjurul lumii: tatuajele faciale cu care s-a afișat jucătoarea ucraineană. O apariție, fără doar și poate. O poveste, fără îndoială. Imediat după, în februarie, Oliynykova venea să joace la Cluj, la Transylvania Open. A relatat cum era cât pe ce să rateze turneul din cauză că a rămas blocată în lift fiindcă s-a luat curentul. A ajuns să prindă trenul pe ultima sută de metri. S-ar putea spune că-i priește să joace în România. La Cluj,
Gabriela Ruse: ”Am renunțat să-i înțeleg pe cei care mă jignesc de fiecare dată când pierd un meci!”
Chiar dacă a pierdut în fața lui Kaitlin Quevedo, în primul tur la UniCredit Iași Open (cronica meciului o găsiți mai jos), Gabriela Ruse a avut puterea să vină la conferința de presă. Nu și-a ascuns supărarea. A vorbit cât se poate de deschis și onest cu noi. A recunoascut că atunci când când joacă acasă nu se simte confortabil. Nu pentru că nu i-ar plăcea, ci pentru că vrea să-i vadă pe oameni fericiți. Așa că ea pune o presiune suplimentară pe jocul ei, deși știe că n-ar trebui să facă asta. În urmă cu doi ani, în primul
Cezar Crețu a revenit pe zgura de la Iași din postura de cel mai bine clasat tenismen în ierarhia ATP al momentului. N-am să-i spun „prima rachetă”, că nici el nu vrea să facă mare tam-tam pe subiect. Spune că nici nu contează a câta rachetă e, el știe că trebuie să-și facă treaba pe teren cât mai bine. A venit la Iași cu gândul să joace fiecare meci cu hotărâre. Fără să se gândească la rezultat, fără presiune. L-a avut în lojă doar pe Dave, mental coach-ul cu care lucrează de aproape un an. Victor Hănescu, antrenorul său, a