Scriu articolul acesta pentru că poate mai sunt și alții care doresc să-și facă astfel de amintiri. Ei trebuie să știe că în Iași, la GIUVAERGERIE, îl găsesc pe Eliade Dumitrescu, tânăr bijutier școlit la Florența. Iar o bijuterie, mai ales atunci când e creată după dorințele noastre, devine o poveste în sine. Când pierzi pe cineva drag, te agăți de orice să-l simți aproape. Când am pierdut-o pe mama în decembrie, pământul mi-a fugit de sub picioare la propriu. Eram doar un corp care exista mecanic. Sufletul era doborât. Viața nu mai avea sens. Dorul și tristețea acaparau până
Ben Rothenberg a reușit să suprindă întocmai povestea unui adevărat personaj: Naomi Osaka. Scriitura e captivantă, cu inserții tehnice din tenis, dar mai ales cu emoție. În spatele „lupilor singuratici”, că așa sunt tenismenii pe teren, nu stau doar ani de antrenamente. Stau sacrificii, frustrări, anxietăți. Naomi Osaka iese în evidență prin joc, dar și prin ținutele extravagante prin care transmite tot felul de mesaje pentru cauzele pe care le apără. N-a fost întotdeauna așa. Un copil timid. Un copil care până la vârsta adolescenței a trăit departe de lumea reală. Avea contact doar cu părinții și cu sora sa.
Am văzut un video postat de somelierul ieșean Yvona Mardare, fondator al festivalului Hai cu Pluta, și m-am gândit că n-ar fi rău să scriu un articol despre cum te pregătești pentru o degustare de vinuri. Ascultând sfaturile ei, recunosc că nu m-aș fi gândit niciodată că n-ar trebui să ne parfumăm dacă mergem la o degustare de vinuri. Doar că explicația ei chiar are logică: dacă parfumul e intens, n-ai să percepi corect aromele vinului. În plus, s-ar putea să-i deranjeze și pe cei din jur. Vino cu inima deschisă. O degustare de vinuri e și despre oameni, poveste,
Într-o lume preocupată din ce în ce mai mult de propriul sine, Simona Proteasa de la Asociația Oameni ca Lumea vrea să facă ceva pentru alții. Și din fericire pentru noi, nu e singura. A crescut la țară. Cunoaște extrem de bine lipsurile. Le-a simțit din plin când era mică. Așa că acum, când și-a dat seama că într-adevăr că poate face ceva pentru copiii de la sat, și-a dat o provocare: să trăiască 30 de zile la cort. Simona vrea să facă cunoscută cauza ei, aceea de a construi un centru multifuncțional pentru copiii din satul Racu, județul Vâlcea,
M-am uitat pentru prima dată la o etapă din circuitul mondial de alergare montană. Trentino, Italia. Pieve di Ledro, mai exact. În imaginea articolului, cea principală, e Mădălina Florea. A terminat cursa pe locul doi. La scurt timp după câștigătoarea etapei. M-am uitat întâmplător la cursă. Mutam tv-ul de pe un post pe altul, iar pe Eurosport era un reportaj despre alergarea montană. Despre acest circuit care e, din câte am înțeles de la alții, un soi de Champions League la alergare montană. Am mai avut o concurentă din România, Mădălia Amariei. Plus la băieți. Damian Bogdan și el, tot
Roxana Brănișteanu a renunțat la tot pentru cărți. Pentru a aduce în fața oamenilor cărțile. Știu, poate părea aproape o nebunie treaba asta, dar uite că anul 2022 a fost anul care a împins-o pe Roxana să se dedice unui proiect care a crescut frumos și organic- iCarte, iParte. A lucrat în presă, a lucrat într-o multinațională, unde se ocupa de 3500 de oameni, în departamentul HR. Ceva îi spunea că nu-i suficient. Că indiferent de performanțele atinse, inima-i nu-i tresaltă. În plus, la toate astea s-a mai adunat și o despărțire. Apoi, sănătatea a tras-o de mânecă. Rezultatele unor
Poate prima reacție e „dar ce, noi nu știm să ne îngrijim ochii?”. Nu de alta, dar la asta m-am gândit și eu când am văzut pe programul RAO 2026 un astfel de seminar de îngrijire corectă a ochilor. Numai că la final, cei din sală, participanți la Reuniunea Anuală a Oftalmologilor de la Iași, au spus că n-ar fi rău ca pacientul să plece acasă și cu un ghid în format tipărit. Că oricât i-ai spune omului ce trebuie să facă, parcă altfel se consolidează informația dacă și citește cu ochii lui, dacă are ceva în mână care să-i
Ne privim în oglindă în fiecare zi. Cu toate astea, rar se întâmplă să ne uităm atent la ochi. Asta cu toate că ne machiem, ne demachiem, ne spălăm pe ochi, aplicăm creme, tratamente și toate cele. Având șansa să asist la un curs practic de chirurgie oculoplastică, am stat de vorbă și cu doamna doctor oftalmolog Camelia Bogdănici. Aceasta mi-a explicat că ar trebui să venim la oftalmolog nu doar atunci când trebuie să ne schimbăm ochelarii, ci și preventiv. Oftalmologul nu analizează doar dioptriile, ci privește ochiul pe de-a-ntregul. Îngrijirea pleoapelor are efecte pe termen lung. E în
Când vine vorba despre termeni medicali, nici n-are sens să ne batem capul prea mult dacă nu suntem din domeniu. Un medic știe exact ce să facă pentru a ne fi bine. M-am convins de treaba asta încă o dată fiindcă am avut șansa să particip la un curs practic de chirurgie oculoplastică. Am fost printre medici, printre oftalmologi. Prilejul a fost RAO- Reuniunea Anuală a Oftalmologilor. Două zile în care am văzut ce înseamnă să faci proceduri de chirurgie oculoplastică pe cap de oaie și de vacă. „Pacientul trebuie să înțeleagă atunci când zice chirurgie oculoplastică- pe de o
În fața unei lucrări semnate de Constantin Brâncuși te oprești. Tragi aer adânc în piept. Privești cu inima, nu doar cu ochii. Simțeam cum pulsul crește. Eram față în față cu nemurirea. Căci prin opera lăsată, inegalabilul Brâncuși e nemuritor. E definiția infinitului. Atemporal. Și fără granițe. Îmi amintesc când am văzut prima dată o lucrare de-a sa. Eram la Strasbourg, pe holurile unei instituții europene. De jur împrejurul sălii în care aveau loc adunările erau opere de-ale lui Brâncuși. Sunt mai bine de zece ani de atunci… Constantin Brâncuși a ajuns pentru prima dată la Iași. Cu „Cap de