Mereu m-a fascinat procesul din spate, chit că îmi place sau nu un produs. De exemplu, anul trecut am fost în crama Via Domnului, unde am văzut și mi s-a explicat întreg procesul prin care boabele de struguri ajung în paharul nostru. La fel și cu capsulele de cafea. Nu consum, că eu am acasă o mokka pe care o folosesc de ani buni și oricum nu beau mai mult de o cafea pe zi. Dar să văd ce înseamnă întreg procesul, asta-i altceva… N-am să ascund faptul că se fac aproape opt ani de când sunt parte din echipa
„Copilul din Toscana” m-a atras prin titlu și copertă. Îmi imaginam o carte care să-mi vorbească despre însorita Italie, dar n-a fost chiar așa. Firul epic are o doză suficientă de tristețe, dar te și ademenește prin poveste. Nu e genul acela de roman greoi, ci unul care incită prin personajele calde, ușor suspicioase, deschise să se repare și să se vindece chiar și atunci când cititorul se poate gândi că e prea târziu. Joanna revine acasă pentru a-și înmormânta tatăl. Fost pilot britanic de bombardiere în timpul războiului, Hugo Langley a trăit o frumoasă poveste de dragoste în Toscana,
A fost prima ediție „Degustări de vin”, invitația prin care Yvona Mardare ne aduce mai aproape de cramele pe care în grabă le „vizităm” la festivalul Hai cu Pluta pe care îl organizează. Am fost față-n față cu vinurile din zona Dobrogei, ale celor de la Domeniile Caraman, o cramă intrată pe piață mai mult dintr-o întâmplare, de puțini ani, dar cu obiective tare îndrăznețe pentru viitor. În primul rând, Valentin, reprezentantul Domeniilor Caraman, a avut o abordare atipică aș putea spune. Ne-a vorbit atât de sincer, încât ne-a spus inclusiv cam cât ar trebui să fie un adaos corect
„Mingea neoficială” de la Transylvania Open, campanie a Asociației Caiac Smile, mi-a dat șansa să o cunosc pe Cristina Deac, singura jucătoare de tenis în scaun rulant din România. O operație i-a schimbat viața la 18 ani. O eroare medicală. Una pentru care multă vreme l-a detestat pe medic. Nu pentru că ar fi greșit, ci pentru că i-a ascuns adevărul și a lăsat-o luni întregi să spere că se va ridica din pat. Șase luni a stat la pat. Șase luni a considerat că viața ei nu mai are niciun sens. Până într-o zi… „Da, la început n-am avut
Am ceva timp de când am anunțat treaba asta pe pagina mea de Facebook. Dar cred că e vremea să scriu și aici. Ideea de a relua ediția tipărită a revistei InSociety a mai înflorit de-a lungul celor vreo șase ani scurși de la ultimul număr. Mai ales de fiecare dată când ajung la sora mea, în Italia, și văd acele magazine Arena pline cu tot felul de publicații. Mă întreb cum de ei mai pot promova edițiile tipărite și la noi, treaba asta „pute” numai când o afirmi. Am avut gândul acesta și în vara anului trecut, dar am
Nu știu cât de pasionați de baschet sunteți voi, dar eu am crescut în acest sport… Așa că mi-am dorit să văd live un meci al celor de la U-BT Cluj-Napoca nu pentru că aș fi vreun mare fan, pentru că recunosc că rar mă mai uit la meciurile de baschet, ci pentru că văzusem imagini cu atmosfera incredibilă pe care suporterii o fac la spectacolul de pe teren al jucătorilor. 8 Martie. ABA Liga. U-BT Cluj-Napoca vs Steaua Roșie Belgrad. Un meci la care existau doar speranțe de victorie, dat fiind faptul că Steaua Roșie Belgrad e echipă de
„Divorț în stil italian” prezintă povestea de dragoste dintre Domenico Soriano, un om de afaceri italian, și Filumena, fostă damă de companie. Chiar dacă s-au cunoscut într-un bordel, cei doi trăiesc o poveste de dragoste de vreo 25 de ani. Numai că n-a cerut-o în căsătorie niciodată, iar ceea ce a înfuriat-o a fost să afle că Dome icoana e amorezat de o tânără domnișoară de 22 de ani, pe care ar intenționa să o ia de soție. Filumena se preface că e pe moarte pentru a obține căsătoria. Așa începe totul… Pe litera legii, căsătoria e declarată nulă, numai
Nu m-am gândit că am să scriu articolul acesta prea curând. Cum nu m-am gândit niciodată că doliul după mama e o perioadă care te sfărâmă bucățică cu bucățică. Scriu, dar nici eu nu știu de ce scriu despre perioada asta în care m-am simțit pierdută, prăbușită, fără niciun sens și fără reper. Poate pentru că mă gândesc că mi-ar fi fost mai ușor dacă aș fi știut toate astea. M-aș fi pregătit altfel. Cu toate că fiecare simte diferit. Scriu, poate, ca o eliberare. Habar n-am. A plecat mama… într-o zi de 10 decembrie. La fix 8 ani distanță
Când premiera națională a unei piese de teatru semnată de Lia Bugnar are loc la Iași, treaba asta spune multe… „La mâna a doua” a fost sold out. În ambele seri. Carmen Tănase și Marius Manole pe aceeași scenă cu actorii de la Ateneul Național din Iași Național din Iași- Erica Moldovan , Alexandra Paftală și Dumitru Florescu. Și totul s-a simțit ca și cum oamenii ăștia au jucat o viață împreună. Am așteptat reprezentația ca un copil. Cu nerăbdare. Recunosc, pentru Carmen Tănase. Pentru că era singura pe care încă nu o văzusem live până acum. Am adorat-o din
Am fost din nou la teatru. Am văzut piesa Bungalow 21, cu Maia Morgenstern, Gavril Pătru, Erica Moldovan, Florin Gorgos și Codrin Dănilă. Regia e semnată de Răzvan Oprea și scenografia de Simona Marcu. Vreau să spun că fiecare apariție a lui Florin Gorgos îl face să râdă și pe cel mai trist om din sală. Are haz, interpretează atât de natural fiecare scenă… nu uit acel „acțiune, motor, mă iubesc!”. Despre actrița Maia Morgenstern nu pot să spun decât „chapeau bas”, ca de fiecare dată. Magistrală. Impecabilă. Interpretare desăvârșită. O bucurie să o poți vedea pe scenă, acasă. Pe