Conduc un Golf 5 pe care l-am cumpărat acum 7 ani. Care are 180 000 de km, al doilea proprietar și e o mașină cumpărată de la o persoană pe care o știam. Dacă aud că scârțâie ceva, imediat duc mașina la Radman, unde Marcu are grijă să o facă brici. Doar că… vine o vreme în care îți trece prin minte că poate-i cazul să schimbi mașina. Chiar și pentru mine, care crede că mașina trebuie să fie utilă. În oraș, stai la semafor și într-o mașină ieftină și-n una scumpă. Iar buburuza mea s-a plimbat prin toată țara
Sasha Zverev. Eternul finalist. Unii nu-l suportă fiindcă nu uită acuzațiile din plan personal. Alții îl apreciază pentru că e un diabetic care a dat peste cap ceea ce medicii i-au spus când era mic „nu va putea face sport de performanță niciodată”. De partea cealaltă a terenului, Flavio Cobolli. Italianul care a câștigat primul său trofeu ATP anul trecut, la Țiriac Open. Jucătorul care ne-a distrat la fiecare conferință de presă. Jovial, carismatic și excelent luptător pe teren. Câte s-au schimbat doar într-un an… Nu cred că a fost careva care să parieze pe o finală Zverev- Cobolli la
Când Yvona Mardare, somelier și fondator Hai cu Pluta, a strigat din nou adunarea la Degustări cu Pluta, aproape că am fost pe punctul să zic pas. M-am urnit cu greu din casă, cu gândul să merg, stau puțin și după maxim o oră să mă scuz și să plec. Dar de unde… am plecat printre ultimii, că m-am revăzut cu oameni dragi și ne-am luat cu vorba, vinul și starea de bine. Nu mai are sens să spun că nu mă pricep la vinuri, c-am zis-o de-atâtea ori, încât până și eu m-am plictisit să repet treaba asta. În
Scriu articolul acesta pentru că poate mai sunt și alții care doresc să-și facă astfel de amintiri. Ei trebuie să știe că în Iași, la GIUVAERGERIE, îl găsesc pe Eliade Dumitrescu, tânăr bijutier școlit la Florența. Iar o bijuterie, mai ales atunci când e creată după dorințele noastre, devine o poveste în sine. Când pierzi pe cineva drag, te agăți de orice să-l simți aproape. Când am pierdut-o pe mama în decembrie, pământul mi-a fugit de sub picioare la propriu. Eram doar un corp care exista mecanic. Sufletul era doborât. Viața nu mai avea sens. Dorul și tristețea acaparau până
Ben Rothenberg a reușit să suprindă întocmai povestea unui adevărat personaj: Naomi Osaka. Scriitura e captivantă, cu inserții tehnice din tenis, dar mai ales cu emoție. În spatele „lupilor singuratici”, că așa sunt tenismenii pe teren, nu stau doar ani de antrenamente. Stau sacrificii, frustrări, anxietăți. Naomi Osaka iese în evidență prin joc, dar și prin ținutele extravagante prin care transmite tot felul de mesaje pentru cauzele pe care le apără. N-a fost întotdeauna așa. Un copil timid. Un copil care până la vârsta adolescenței a trăit departe de lumea reală. Avea contact doar cu părinții și cu sora sa.
Am văzut un video postat de somelierul ieșean Yvona Mardare, fondator al festivalului Hai cu Pluta, și m-am gândit că n-ar fi rău să scriu un articol despre cum te pregătești pentru o degustare de vinuri. Ascultând sfaturile ei, recunosc că nu m-aș fi gândit niciodată că n-ar trebui să ne parfumăm dacă mergem la o degustare de vinuri. Doar că explicația ei chiar are logică: dacă parfumul e intens, n-ai să percepi corect aromele vinului. În plus, s-ar putea să-i deranjeze și pe cei din jur. Vino cu inima deschisă. O degustare de vinuri e și despre oameni, poveste,
Într-o lume preocupată din ce în ce mai mult de propriul sine, Simona Proteasa de la Asociația Oameni ca Lumea vrea să facă ceva pentru alții. Și din fericire pentru noi, nu e singura. A crescut la țară. Cunoaște extrem de bine lipsurile. Le-a simțit din plin când era mică. Așa că acum, când și-a dat seama că într-adevăr că poate face ceva pentru copiii de la sat, și-a dat o provocare: să trăiască 30 de zile la cort. Simona vrea să facă cunoscută cauza ei, aceea de a construi un centru multifuncțional pentru copiii din satul Racu, județul Vâlcea,
M-am uitat pentru prima dată la o etapă din circuitul mondial de alergare montană. Trentino, Italia. Pieve di Ledro, mai exact. În imaginea articolului, cea principală, e Mădălina Florea. A terminat cursa pe locul doi. La scurt timp după câștigătoarea etapei. M-am uitat întâmplător la cursă. Mutam tv-ul de pe un post pe altul, iar pe Eurosport era un reportaj despre alergarea montană. Despre acest circuit care e, din câte am înțeles de la alții, un soi de Champions League la alergare montană. Am mai avut o concurentă din România, Mădălia Amariei. Plus la băieți. Damian Bogdan și el, tot
Roxana Brănișteanu a renunțat la tot pentru cărți. Pentru a aduce în fața oamenilor cărțile. Știu, poate părea aproape o nebunie treaba asta, dar uite că anul 2022 a fost anul care a împins-o pe Roxana să se dedice unui proiect care a crescut frumos și organic- iCarte, iParte. A lucrat în presă, a lucrat într-o multinațională, unde se ocupa de 3500 de oameni, în departamentul HR. Ceva îi spunea că nu-i suficient. Că indiferent de performanțele atinse, inima-i nu-i tresaltă. În plus, la toate astea s-a mai adunat și o despărțire. Apoi, sănătatea a tras-o de mânecă. Rezultatele unor
Poate prima reacție e „dar ce, noi nu știm să ne îngrijim ochii?”. Nu de alta, dar la asta m-am gândit și eu când am văzut pe programul RAO 2026 un astfel de seminar de îngrijire corectă a ochilor. Numai că la final, cei din sală, participanți la Reuniunea Anuală a Oftalmologilor de la Iași, au spus că n-ar fi rău ca pacientul să plece acasă și cu un ghid în format tipărit. Că oricât i-ai spune omului ce trebuie să facă, parcă altfel se consolidează informația dacă și citește cu ochii lui, dacă are ceva în mână care să-i