Nu știu cât de pasionați de baschet sunteți voi, dar eu am crescut în acest sport…
Așa că mi-am dorit să văd live un meci al celor de la U-BT Cluj-Napoca nu pentru că aș fi vreun mare fan, pentru că recunosc că rar mă mai uit la meciurile de baschet, ci pentru că văzusem imagini cu atmosfera incredibilă pe care suporterii o fac la spectacolul de pe teren al jucătorilor.
8 Martie.
ABA Liga.
U-BT Cluj-Napoca vs Steaua Roșie Belgrad.
Un meci la care existau doar speranțe de victorie, dat fiind faptul că Steaua Roșie Belgrad e echipă de Euroligă, cu buget muuuuult peste ce are Clujul.
Dar cum în sport se poate orice și văzând cum Clujul a condus aproape trei sferturi, imposibilul dădea semne că n-ar fi exclus să devină posibil.
Să povestesc…
Prima fotografie e de pe pagina oficială a celor de la U-BT Cluj-Napoca. Descrie perfect tot ce înseamnă show-ul la un meci de baschet.
Aproape 10 000 de oameni în tribune. Toți având cel puțin un material al echipei. Și toți cântând cu bucurie imnul echipei, „Slavă ție, studenție”. Piele de găină, vă asigur.
Am mai povestit că mi-ar plăcea să fie mascotă măcar la un meci, așa că l-am pus în imagini si pe Winny, mascota U-BT.
Apoi, majoretele. Dans, energie, ce sa mai zic… ca la marile meciuri.
U-BT, de-a lungul timpului, la capitolul show a avut inclusiv concerte în pauza dintre reprize. N-a fost să fie și acum.
Sunt momente în care cineva intră pe teren și aruncă tricouri în tribune. Face asta cu ajutorul unui tub cu gaz, care îl ajută să trimită tricoul și până în ultimul rând de la cel mai înalt sector.
Cum era 8 Martie, galeria a afișat un banner cu „Dragoste, emoție și victorie pentru toate mamele”. M-a apăsat un oftat, că așa mi se întâmplă când citesc ori aud cuvântul „mama”…
Am văzut meciul de la masa presei. Un loc de unde am putut să observ, nu doar să privesc meciul.
Ce mi-a mai plăcut a fost să văd cum suporterii au momente extrem de puține în care stau jos. Oamenii trăiesc fiecare punct cu o emoție imensă. Sar, stau cu sufletul la gură, cântă.
Deși clujenii au ratat destul de mult în meciul de duminică, eu n-am auzit diferite „alinturi” rostite scrâșnind din dinți. Oamenii încurajează echipa și când jocul nu merge cum și-ar dori. Se bucură.
Sunt acolo pentru echipă.
Ce aș mai putea să spun?
Ah, că în ultimii ani, obișnuită fiind mai mult cu turneele de tenis, unde e liniște totală, cumva mi-am reamintit de ce iubesc baschetul. Ce are sportul ăsta și n-are altul: spectacol!
Pentru că da, lumea nu mai vine la meciuri doar pentru ce se întâmplă pe teren, ci și pentru ceea ce e pe lângă. Pentru show. Pentru amintiri. Pentru emoția de a fi parte la ceva mișto.
Baschetul e spectacol.
Iar la Cluj, meciurile de baschet înseamnă spectacol.
Ai inclusiv „Dance Cam”, ca pe marile arene. Un DJ întreține atmosfera. Un MC face ca BT ARENA să vibreze. Ai tot ce vrei!
A meritat să străbat 800 de km dus-întors pentru experiența asta? Doar pentru un meci? Da, negreșit. Și abia aștept să mai fac asta.
Doar că atunci când revii acasă-n Iași, te apucă întrebările. De ce nu și la noi? De ce avem echipe doar în ligile inferioare, unde nici acolo nu suntem în top, ci de-abia ne târâim? De ce, de ce, de ce…
Apoi, încă o chestiune.
Da, U-BT își permite. Are buget. Dar aici e o poveste construită în muuuulți ani. Nu peste noapte și nu fără rezultate. Pentru că oricât de mult ai spune că nu contează rezultatul, credeți-mă că la un moment dat nu mai vii la meciuri dacă vezi numai înfrângeri, oricât de fan ai fi și indiferent de sport.
U-BT are cu ce pentru că a demonstrat că știe să îmbine toate elementele de care are nevoie un spectacol sportiv. Are o armată întreagă de oameni în spate. De la un departament de comunicare și marketing țiplă până la tot ce trebuie unei echipe care joacă la acest nivel.
Bravo, U-BT! 👏
