ARTICOL REALIZAT DE DIANA MARIA FOCȘA, publicat în ziarul tipărit INSOCIETY SPORTS

Șahul, supranumit „sportul minții” sau „jocul regilor”, este unul dintre cele mai vechi, complexe și fascinante jocuri de strategie. Acest joc implică doi participanți, o tablă cu 64 de pătrățele alb-negru și câte 16 piese pentru jucător și un ceas care cronometrează timpul meciului. Scopul final este câștigarea meciului prin mat sau terminarea timpului alocat jucătorului.

Cum reușește șahul să dezvolte un copil?

Șahul este un adevărat antrenament mental care modelează creierul unui copil în diverse moduri spectaculoase.

Copilul învață să anticipeze mișcările adversarului și să evalueze consecințele propriilor decizii înainte de a muta o piesă. De asemenea, își antrenează intens memoria vizuală și capacitatea de concentrare pe perioade lungi de timp.

Totodată, șahul îi învață pe copii să aștepte, să respire și să nu acționeze impulsiv. Și cel mai important, copilul învață o lecție dură, dar esențială: o înfrângere nu este o tragedie, ci o oportunitate de învățare.

La ce vârstă poate fi început șahul și care sunt beneficiile pe care le aduce sportul minții

Nu există o vârstă minimă pentru a începe șahul. Copiii pot învăța șahul la 4-5 ani și procesul să fie pură distracție. Totodată o persoană la 30 sau 40 de ani poate să începe să practice acest sport și beneficiile pentru creier sunt enorme. Așadar, șahul poate fi învățat la orice vârstă.

De asemenea, pentru jucătorul amator, șahul:
• este o formă de evadare;
• reduce stresul cotidian;
• antrenează mintea fără să o epuizeze.

Iar pentru un jucător de performanță, șahul este un sport în care se implică multă muncă, ore în care studiază meciurile marilor jucători ai acestui sport.

Ce așteptări ar trebui să aibă părinții de la copii?

Atunci când un copil începe să joace șah, este ușor pentru părinți să viseze că va câștiga titluri. În realitate, așteptările ar trebui să fie calibrate corect conform aptitudinilor copilului.

Părinții să nu se aștepte că va câștiga mereu, ci ar trebui să urmărească cum va reacționa când pierde. Succesul înseamnă și momentul în care copilul pierde o partidă, dar în loc să plângă sau să se enerveze, întreabă unde a greșit și este dornic să învețe din greșeli.

Șahul cum te formează pentru deciziile de zi cu zi?

În șah, jucătorul nu poate da vina pe arbitru sau pe ghinion. Dacă acesta a făcut o mutare greșită și ai pierdut partida, responsabilitatea îi aparține în totalitate.

De asemenea, practicarea șahului dezvoltă anticiparea, privirea în perspectivă și analizarea consecințelor acțiunilor.

Totodată, șahul se joacă aproape întotdeauna contra cronometru și învață că timpul este cea mai valoroasă resursă și că a nu lua nicio decizie este adesea mai rău decât a lua o decizie imperfectă, dar rapidă.

Cum se îmbină șahul cu alte sporturi

Combinarea șahului cu sporturile fizice este foarte interesantă, demonstrând perfect principiul antic „minte sănătoasă în corp sănătos”.

Tenisul și șahul sunt considerate sporturi înrudite din punct de vedere strategic. Mari tenismeni, precum Boris Becker sau Rafael Nadal, sunt pasionați de șah. Tenisul este un sport individual în care succesul depinde de capacitatea de a anticipa mutarea adversarului, de a-i exploata punctele slabe și de a crea geometrii pe teren, exact cum un șahist creează capcane pe tablă. Ambele sporturi necesită nervi de oțel și o adaptabilitate mentală uriașă în fața eșecului.

Așadar, dacă joci șah, nu înseamnă că nu poți să faci și alte sporturi. Din contră, îți va fi extrem de util pentru a vedea jocul și din alte unghiuri.