Dan Buettner este explorator. A făcut mai multe reportaje pentru National Geographic despre așa-numitele „zone albastre”, adică acele zone în care s-a constatat că trăiesc cei mai mulți oameni care reușesc să atingă vârsta de 100 de ani, numai că de-abia acum a împărtășit „secretul” cu toată lumea. „Trăiește până la 100 de ani: secretul zonelor albastre”, pe care îl găsim pe Netflix, este un documentar despre simplitate. Așa-l rezum eu. Și asta doar pentru că acele principii sunt atât de la îndemâna oricui, încât pare greu de crezut că secretul longevității e atât de ușor de aplicat. Unele dintre principii sunt principii cu care noi am crescut, numai că le-am abandonat într-o eră în care totul se petrece pe fugă…

                           Ce au în comun toate cele cinci zone albastre prezentate în documentar? Traiul liniștit. Bucuria de a trăi prezentul. Îndeletniciri uitate. Un timp care curge altfel. Ideea de iubire. Familia mereu aproape. Conexiunea cu ceilalți. Grija pentru alimentație. Ideea de a-i ajuta pe alții. Credința. Un scop în viață. Mișcarea. Da, mișcarea aia naturală, pe care nu o faci forțat.

                             „Dar putem avea aceleași rezultate în comunități urbane?”, se întreabă Dan Buettner. Da, putem. Și nu-s simple vorbe, ci e un fapt dovedit chiar de el, în urma unor experimente pe care le-a realizat în diferite comunități mai mari de 20 000 de locuitori, din SUA. Ce a obținut? Mai mult decât obiectivul stabilit inițial. În cât timp? În nici un an. Ceea ce ne face să credem că aceste principii, aplicate cu scopul real de a produce efectele așteptate, chiar ne ajută nu neapărat să atingem vârsta de 100 de ani, ci mai degrabă ne cresc șansele de a trăi un pic mai mult.

OKINAWA- zona albastră din Japonia

                      Călătoria pentru a descoperi secretul zonelor albastre începe în Okinawa, Japonia. Cei mai longevivi oameni de aici nici nu se gândesc la o formulă pe care o aplică pentru a trăi atât de mult. Nu, ei trăiesc mult fără să depună eforturi. E stilul lor de viață. „Distrează-te și nu te enerva”, îi spune una dintre veteranele de aici. În plus, cei din Okinawa pun mare preț pe activitatea fizică. Nu au scaune, mesele sunt joase. Asta îi obligă să se miște. E ca și cum ai face genoflexiuni. În plus, mai toți au o grădină cât de mică, unde și acolo e nevoie de activitate fizică. Asta îi ține în priză. Asta îi energizează. Mi-a plăcut mult o regulă pe care o aplică la masă: când stomacul e plin în proporție de 80%, te-ai oprit din mâncat. Așa vei reuși să mănânci tot mai puțin. Ce să mănânci? În documentar se vorbește despre cartoful mov, extrem de benefic pentru sănătate. De fapt, legumele în general au o pondere foarte mare în alimentația celor din Okinawa. La care se adaugă IKIGAI- așa numesc ei scopul pe care fiecare îl are în viață, misiunea de pe Pământ, și MOAI- care nu e altceva decât o comunitate în care oamenii se întâlnesc ca să socializeze. Japonezii nu fac nimic forțat. Pur și simplu acesta e stilul lor de viață.

SARDINIA- Sat Baunei- zona albastră din Italia

                            În Sardinia, mai exact în satul Baunei, o altă zonă albastră în care ajunge exploratorul Buettner, mirarea e că multe dintre principiile din Okinawa se regăsesc și aici, doar că se numesc altfel. Aici, credința- care la japonezi se bazează pe venerarea strămoșilor, e dată de mersul la biserică. Nu cer lucruri mari, dar se roagă. Cred în ceva ce le aduce noroc, sănătate și liniște. Nu e despre ce fac cei de aici, ci despre cum fac. Mi-a plăcut ideea despre familie. Bătrânii nu sunt abandonați, sunt integrați, îngrijiți și ocrotiți. Nu sunt o povară pentru familie, ci sunt o bucurie. De altfel, circulă și o legendă în zonă… se spune că pe vremuri, bătrânii erau duși pe o stâncă și împinși în apă. Numai că fiul unui bătrân nu a vrut să facă asta. I-a păcălit pe toți. Și-a dus tatăl înapoi acasă. Și a devenit unul dintre cei mai bogați oameni ai locului. A pus treaba asta pe seama sfaturilor înțelepte pe care tatăl i le-a dat în toate. Interesant, nu? Ce mai găsim în Sardinia? Ideea de mișcare. Satul e situat la o anumită altitudine. Asta îi obligă la efort. În plus, casele nu au lift. Sunt obligați să urce scări, deci iarăși efort. Lucruri simple, mărunte, cărora nu le dăm prea mare importanță, dar care contează. Și contează mai ales într-o lume în care am devenit foarte comozi.

LOMA LINDA- zona albastră-surpriză din SUA

                           Interesant e să aflăm de o astfel de zonă albastră în SUA, fix acolo unde Dan Buettner urmărește să implementeze programe care să prelungească viața americanilor. În comunitatea adventistă din Loma Linda, o suburbie americană în care se pare că longevitatea e ceva firesc, voluntariatul este o activitate care îi ține în priză. Grija față de altul și implicarea în comunitate generează o stare de bine, bucuria că ai făcut ceva bun. Obișnuința aceasta vine în strânsă legătura cu credința. Adventiștii preferă să joace pickleball. Așa socializează și fac mișcare. Conectarea socială, în cazul lor, se bazează pe acel „finding the right tribe”, în sensul că acolo unde sunt patru persoane care nu mănâncă sănătos, fii sigură că vei deveni a cincea. Altfel spus, devii și tu ceea ce grupul tău este. De aceea e important să te identifici cu oamenii care împărtășesc aceleași valori, principii, scopuri. Alimentația bazată mult pe plante, legume și fructe completează secretul longevității în rândul comunității adventiste din Loma Linda. Sigur, mulți nu consumă carne, însă nu e neapărat exclusă în mod voit.

IKARIA- zona albastră grecească

                        Nu putea lipsi Grecia din această călătorie în zone albastre. Grecii sunt cunoscuți pentru dieta mediteraneană și bucuria de a trăi. Numai că în Ikaria, oamenii care ajung să trăiască mai mult mai pun un ingredient secret- iubirea. Prețuirea partenerului și investiția într-un parteneriat solid, bazat pe dragoste și sprijin reciproc, reprezintă ceva firesc pentru vârstnicii din Ikaria. Și nu contează vârsta la care întâlnesc iubirea, ei își vor să o întâlnească. Iar iubirii se adaugă pofta de viață, râsul și vinul. Da, vinul netratat. Mai în glumă, mai în serios, la întrebarea „care e ceaiul preferat?”, bătrâna doamnă de aproape 100 de an răspunde sincer: „vinul”. Nu în exces și musai natural.

NICOYA- zona albastră din Costa Rica

                      Costa Rica. Un stat sărac. Un stat sărac, dar cu o populație sănătoasă. Sănătoasă cu sume derizorii investite. Un stat cu o populație care are un scop în viață- „plan de la vida”. Cum au reușit? Păi… în Nicoya, cea de-a cincea zonă albastră prin care ne trece documentarul, medicina a fost adusă în comunitate. S-au creat puncte sanitare. Sunt create echipe medicale care au obligația ca o dată pe an să treacă pe la fiecare cetățean și să îi pună întrebări ce țin de sănătate, să îl consulte, să afle ce îl doare. Sunt oameni plini de vitalitate aici. E un sat izolat, cu oameni care nici nu știu ce e acela un medicament. E un sat în care oamenii se îngrijesc de animale, prepară mâncăruri în casă, fac totul cu mâna lor. Paralela cu stilul nostru de viață extrem de comod și lipsit de mișcare scoate și mai mult în evidență prăpastia dintre ei și noi. Numai că ei par a fi cei câștigați. Ei sunt cei sănătoși. Ei trăiesc mult. Chiar dacă au mai puțin.

SINGAPORE- aglomerarea urbană în care se trăiește mult

                       Ce au în comun toate aceste zone? Așa cum am spus, simplitatea. Traiul simplu. Poate ne spunem că e ușor, că e vorba de zone rurale. Numai că surpriza vine de la Singapore, un stat cu milioane de locuitori. Cândva, un simplu sat pescăresc. Nu doar că are cei mai fericiți oameni, dar sunt și cei mai sănătoși. Pentru ei, mișcarea e rutină, normalitate. Puțini sunt cei care au mașini. Sunt foarte scumpe și vin la pachet și cu o taxă pentru dreptul de a conduce. Își permit să facă asta. Au un sistem de transport public extrem de bine pus la punct, nimeni nu resimte lipsa propriei mașini. Investesc în puncte în care oricine poate veni să facă mișcare fizică. Apoi, interesant este că Singapore a avut de dus un război aproape împotriva diabetului. Așa că a început să încurajeze mâncarea sănătoasă. A oferit subvenții celor care vând hrană sănătoasă și care expun acest lucru. A impus o limită pentru nivelul de zahăr din băuturile carbogazoase. Și lucrurile nu se opresc aici…

                     Documentarul „Trăiește până la 100 de ani: secretul zonelor albastre” deschide ochii celor care vor să vadă. Nu pune nimeni pe stop evoluția și modernitatea, dar ne amintește traiul din urmă cu câțiva ani. Dacă ne-a furat valul? Probabil. E greu să revii la un stil de viață simplu. E greu, dar nu imposibil. E mult de lucru și e nevoie de voință. Și totul poate să înceapă de la alimentație. Oamenii care apar în documentar nu sunt oameni triști și ramoliți. Nu, sunt oameni energici, cu viață socială activă. Așa că bătrânețea poate arăta și altfel. Ține doar de noi.

sursa foto principală: netflix.com