Aseară, întreg publicul a fost cucerit de onestitatea cu care Markus Zusak a răspuns la întrebări.
„Este, probabil, cel mai frumos teatru pe care l-am văzut până acum!”, a spus la un moment dat. Apoi, reamintindu-și că imediat după întâlnirea cu el, în Casa FILIT începe Noaptea Albă a Poeziei, Markus a dar din nou dovadă de o sinceritate neașteptată „în Australia nu ai să vezi nici într-un milion de ani așa ceva!”. Și a continuat în aceeași notă cu întreg festivalul FILIT.
E drept, știam deja că e fascinat de ideea Nopții Albe a Poeziei. Știam din interviul pe care l-am făcut cu el și pe care urmează să îl public. Mi-a arătat treaba asta chiar în timp ce dialogam. I se citea bucuria pe chip. Și asta pentru că Markus a scris poezii și povești scurte la începuturile sale. Nu le-a publicat, mi-a spus că încă le mai are, însă n-are curaj să citească nimic din acele timpuri.
Recunosc, câteva dintre răspunsurile date pe scena Teatrului Naționale le știam deja din conversația tare faină pe care am avut-o cu el, cu două zile în urmă. Dar l-am ascultat cu la fel de mult interes.
„Nu puneți presiune pe voi!”, e sfatul pe care l-a dat nu neapărat celor care scriu, ci oricărui om care are nevoie de o încurajare. A reamintit că lui i-au trebuit 13 ani pentru a scrie o altă carte, după „Hoțul de cărți”. Trebuie să fii relaxat, atunci ești pe deplin concentrat.
Nu regretă nicio secundă că a străbătut atâta drum până aici, la Iași. Deși, a povestit cum mai mult fiica sa l-a convins să vină, întrucât el se dă plecat cu mare greutate. Cărțile lui au avut viață și înainte de ecranizări, dar și după. Asta îi place mult. Vede în vulnerabilitate o putere.
A povestit cum i-a citit fiicei sale câteva pasaje în momentul în care scria cartea. Avea 4 ani. A zis că nu-i place. „Atunci, ca oricare alt scriitor, i-am explicat că nu e pentru vârsta ei”, a povestit. Numai că… ani mai târziu, i-a apărut cartea sa în lista de lecturi de la școală. Iar Markus a fost chiar invitat să țină o prelegere. Partea amuzantă vine de la fratele său care, după ce a apărut filmul „Hoțul de cărți”, i-a spus „eh, acum chiar că nu mai trebuie să citesc cartea!”. L-a lăsat mască
Markus Zusak este om. Un mare om. Emană o simplitate extraordinară. Cred că prin asta și cucerește din prima clipă. Îți face plăcere să îl asculți. E captivant. Și povestește totul cu zâmbetul pe buze. Este un om care a crescut ascultând poveștile părinților, povești care i-au inspirat scrierile.
Spre final, moderatorul i-a citit câteva întrebări venite din partea celor care urmăreau transmisia- „Ai citit vreun autor român?”, a întrebat cineva. Probabil că nimeni nu s-ar fi așteptat să răspundă DA. Markus Zusak a surprins din nou:
„Am primit ieri, în dar, de la cineva care mi-a luat un interviu, cartea . Am început să citesc câteva pagini. Așa trebuie să arate o scriitură. Am întâlnit atâtea idei, ți se deschid ochii!”. Moment în care moderatorul își îndreaptă privirea spre loja în care se afla Mircea Cărtărescu și îi spune lui Zusak că autorul cărții „Nostalgia” e „acolo”.
***
Am avut privilegiul de a-l cunoaște preț de aproape o oră, cu două zile înainte de Seara FILIT:
„MARKUS ZUSAKeste un fenomen al literaturii mondiale. Autor al cărții „Hoțul de cărți”, tradusă în 40 de limbi, ecranizată și vândută în peste 20 de milioane de exemplare. De departe, cel mai greu nume cu care am făcut un interviu. De până acum. E jovial, uman, fără fandoseli. Mi-a spus că îi place Iașul pentru că e cu adevărat cultural. L-a descoperit cumva și mergând câteva străduțe pe jos. Și că acolo, în Australia, acasă la el, nu ai un așa festival. Evident că am stat de vorbă mai mult de 30 de minute alocate. Dar nu doar asta… după ce ne-am fotografiat, am mai povestit vreo 15 minute off the record. Și am mai fi stat! I-am povestit că am în lucru o carte de vreo patru ani. I-am promis că îi trimit un mail atunci când o voi finaliza. Știe cum e să nu ai starea cea mai bună pentru a scrie. Încurajarea a fost- „vei reuși!”. În plus, au fost câteva sfaturi pe care mi le-a dat și pe care le voi ține minte. A fost atât de sincer… inclusiv când a zis că i se pare foarte mișto ideea cu Noaptea Poeziei. A mărturisit că o așteaptă mai ceva decât seara în care el va fi pe scena Teatrului Național. Dacă nu știați, el a scris poezie și povestiri prima dată. Nu le-a publicat. Mi-a spus că le are, însă nu îndrăznește să le mai citească. Mă opresc. Sunt atât de entuziasmată pentru că am avut șansa asta, încât nu vă spun decât că abia aștept să machetez interviul. Mi-a zis de vreo două ori că am întrebări interesante, care chiar l-au pus pe gânduri. E cel mai mișto compliment pentru mine. Plus autograful.”, am scris pe pagina mea de Facebook, imediat după ce am stat de vorbă cu el. În curând vine și interviul.
Un comentariu