„Dacă n-ar fi fost Giotto, n-ar mai fi fost cei care au marcat Renașterea!”, mi s-a spus în momentul în care mă îndreptam spre sala care găzduia Polipticul lui Giotto. Într-o zi de joi, până în prânz, când puteai să stai cât vrei în fața unui capodopere care datează din 1330. Adusă în premieră în România. Ieșită în premieră din Italia.

Înainte de a sta față în față cu Giotto, ar fi bine să citim de ce Giotto e atât de important pentru pictura europeană

Giotto a fost cel care s-a arătat preocupat de detalii, volume, expresii. În operele sale, personajele sunt umanizate. Au naturalețe. Picturile sale religioase fac legătura între cer și pământ.

Din câte am citit, talentul i-a fost descoperit pe la 12 ani, după ce a fost observat pictând oi pe o piatră.

Giotto este văzut cel mai desăvârșit dintre pictorii vremii și părintele picturii europene. Și e lesne de înțeles de ce dacă îi aprofundăm opera. Nepotul meu, David, mi-a explicat ce a învățat el despre Giotto, la școală, în Italia, la Istoria Artei. Giotto a revoluționat prin picturi care prezentau scene întregi, cu elemente la care nu s-a mai gândit nimeni până atunci. Adevărate scene, nu doar chipuri. În plus, tot el mi-a spus că Giotto a fost primul care a pictat și personaje care stau cu spatele, care cumva te invită să privești scena.

Prin ochii unui necunoscător pasionat de frumos…

Poate ar fi cazul să înțeleagă cât mai mulți oameni că arta lasă loc pentru interpretare. Ca orice obiect de artă are un mesaj de transmis. Prima dată, mesajul autorului. Apoi, ceea ce înțelege privitorul în momentul în care are în față o operă de artă.

Privesc arta prin ochii unui necunoscător pasionat de frumos. Am întrebările mele în momentul în care privesc o pictură, o sculptură, orice obiect de artă. Îmi imaginez ce-o fi fost în mintea autorului. De ce așa și nu altfel. Ce îmi transmite mie acea operă. Admir cu sufletul. Ca un copil curios care vrea să afle mai multe…

Polipticul lui Giotto subliniază tehnica maestrului: umbre, volum, plasticitate. Nu e o simplă imagine metafizică, ci o umanizare a Fecioarei Maria cu Pruncul în brațe, înconjurată de sfinții Petru și Pavel și arhanghelii Mihail și Gavriil. O legătură între cer și pământ.
Auriul nu-i o simplă culoare și atât, ci arată mai degrabă expresia preocupării pentru spațiu și perspectivă.

Privită mai atent, opera are amprentele timpului. În profunzime, răscolește sufletul. Stai și te întrebi cum a rezistat atât de bine o operă care acuș împlinește 700 de ani. Câți ochi au privit-o. Câte mâini au mângâiat-o. Câte a trăit. Un martor care pare că a găsit elixirul eternității…

Giotto poate fi admirat până pe 30 octombrie, la Palatul Culturii.