Oleksandra Oliynykova a intrat în atenția tenisului în iarnă. La Australian Open, deși pierdea în primul tur împotriva lui Madison Keys, altceva a făcut înconjurul lumii: tatuajele faciale cu care s-a afișat jucătoarea ucraineană. O apariție, fără doar și poate. O poveste, fără îndoială. Imediat după, în februarie, Oliynykova venea să joace la Cluj, la Transylvania Open. A relatat cum era cât pe ce să rateze turneul din cauză că a rămas blocată în lift fiindcă s-a luat curentul. A ajuns să prindă trenul pe ultima sută de metri. 

S-ar putea spune că-i priește să joace în România. La Cluj, a atins semifinalele. La UniCredit Iași Open, e favorită 3. Primul meci pe zgura de la Iași a fost aproape o epopee. Două seturi, două tiebreak-uri. Dar las cronica meciului la finalul interviului, în caz că n-ați apucat să o citiți pe pagina de Facebook Revista InSociety. 

A venit la interviul cu mine imediat după meci. Mi-a părut o fire tare caldă și veselă. A început să râdă de la prima întrebare. În plus, privindu-i meciul, mi-am reamintit cât de mult respect are fata asta pe teren față de adversară. Își cere scuze inclusiv la unele puncte pe care le câștigă. Aplaudă punctele celeilalte. Iar la final, a spus „thank you” fiecărei persoane care a să-i semneze o minge ori să facă o poză cu ea. Am aflat că-i place să citească și că e, de fapt, introvertită, cu toate că aparițiile dale pe terenul de tenis n-ar spune asta. Am atins un subiect sensibil- mama sa. Părinții sunt divorțați, n-a vrut să insist pe tema asta. N-a apucat să viziteze Iașul, însă spune că România e una dintre țările în care se simte cel mai bine. 

Oly, ce nu știm despre tine?

OLEKSANDRA OLIYNYKOVA: (râde) Poate… nu știu ce percepție au oamenii când văd meciurile mele. Cel mai probabil, oamenii cred că sunt extrovertită când îmi văd jocul și ce fac pe teren. Dar în realitate sunt destul de timidă. Îmi place să stau acasă, să citesc. Tenisul este un show, îl facem să strălucească. Dar în viața de zi cu zi sunt complet diferită.

Dacă tot îți place să citești, ne recomanzi o carte anume? 

OLEKSANDRA OLIYNYKOVA: Nu am o carte preferată, însă am autori preferați. Ucrainieni. Vi-i pot recomanda: Zhadan și Pavliuk.

Pentru tine, ce anume ți se pare cel mai greu în tenis?

OLEKSANDRA OLIYNYKOVA: În contextul acesta, faptul că locuiesc în Ucraina. Mă confrunt cu multe probleme, fiindcă vin dintr-o țară aflată în război. Călătoresc ca să pot să mă antrenez, să joc. Este foarte greu psihic când călătorești mult și nu ai un loc pe care să îl numești acasă, așa cum au alți jucători. Este greu pentru mine. Este foarte greu și pentru că tata nu e cu mine acum, nu mai poate călători cu mine pentru că luptă pe front. E multă emoție. Lacrimi. E ceva ce trăiesc și alți sportivi care sunt din Ucraina, nu mi se întâmplă doar mie.

Vorbești mult despre tatăl tău, ce-mi poți spune despre mama ta?

OLEKSANDRA OLIYNYKOVA: Părinții mei sunt divorțați, deci nu e cea mai bună întrebare…

Atunci, hai să vorbim un pic despre tatuajele permanente pe care le ai. Au o semnificație anume?

OLEKSANDRA OLIYNYKOVA: Am multe tatuaje. Multe sunt ca un decor pe corp, dar altele au o semnificație anume. (Mi-a arătat pe braț ceva motive tradiționale și a zis că semăna cu cele din România). Cel de pe gât e ceva abstract, l-am făcut fiindcă arată cool. N-a fost tatuajul care a durut cel mai tare. Alte tatuaje sunt amintiri. Îmi plac mult și recunosc că-mi doresc și altele.

Dar despre tatuajele faciale? Văd floricele, steluțe… au cumva și acestea o poveste, așa cum mereu ne-a obișnuit Naomi Osaka să spună prin outfit-urile ei?

OLEKSANDRA OLIYNYKOVA: Nu, sunt tatuaje care se lipesc. Văd tenisul ca pe un show, așa că prin aceste tatuaje strălucesc. E tușa glamour. Mereu schimb tatuajele de pe față. Prin ele, eu celebrez tenisul. Multe le am de la o firmă din Ucraina. Au multe modele și pot să le schimb mereu. 

Ai reușit să vizitezi Iașul, fiind de câteva zile aici?

OLEKSANDRA OLIYNYKOVA: Nu am apucat încă. Când am fost în Cluj, m-am plimbat un pic prin centru și a fost frumos. Chiar dacă era foarte frig afară, multe grade cu minus, mi-a plăcut.

……………………………………………………………………………..

CRONICA MECIULUI OLIYNYKOVA VS IPEK OZ:

Eh, de Oleksandra Oliynykova am aflat mai multe la Transylvania Open, anul acesta. Au stat băieții de la Eurosport și GSP, minunații colegi Tudor Moisa și David Istrate, până pe la 12 noaptea să o prindă la un interviu. Nu-și imaginau că Oly, cum îi spunem noi, va ajunge până în semifinale, așa că s-au grăbit cu interviurile din prima zi. Tot atunci am văzut-o pe teren live. I-au criticat atâția stilul de joc cu mingi înalte și plictisitoare, încât m-am săturat eu să tot aud treaba asta. Iaca nah, cu stilul ăsta, fata își face treaba și e pe locul 52 WTA.

Ieri am urmărit-o din nou live. Las tenisul deoparte și am să vorbesc un pic despre ce am văzut la Oliynykova. Că oricum apoi am avut interviu cu ea, îl public eu azi-mâine. După meci, când au tăbărât toți pe ea pentru poze și autografe, nu a fost om căruia Oliynykova să nu-i spună „thank you” și „thanks for supporting me”. Fiecăruia. Zâmbea. Era fericită. Obosită după un meci istovitor care a durat 2 ore și 27 de minute. Pe terenul 5, unde se aude orice se întâmplă pe terenul 6, pe central și pe la Fan Zone.

Dar să ne concentrăm un pic…

În minutul 21 am ajuns și eu la meci. Până atunci am fost pe central, apoi la conferința de presă a Gabrielei Ruse, în fine. Era 2-2 scorul. Oliynykova, favorită 3 la UniCredit Iași Open, era față în față cu Ipek Oz din Turcia, clasată departe tare în clasamentul WTA. Când aud Oz, eu mă gândesc la Vrăjitorul din Oz. Părea a fi mai mult un antrenament decât un meci dificil pentru Oliynykova. Numai că… La 4-4, vine break-ul. Parcă cei cu muzica de pe central simt dilema în care suntem și noi pe terenul 5 și bagă-n boxe Nelly cu Dillema.

Vine rapid rebreakul și e din nou egalitate, 5-5. Oliynykova salvează două mingi de break și își face serviciul în cele din urmă. Conduce cu 6-5, însă în scurt timp, în tiebreak, o spulberă pe Oz cu un neverosimil 7-1. E set pentru Oliynykova. O privesc cum servește. I-am remarcat la Cluj modul în care își așează picioarele, își înălță mingea, cum lovește. Cu grație, pe scurt. Nu cu forță. Ba chiar deloc în forță, când am văzut cum serviciul arăta uneori numai 99 km/h. Oliynykova respiră greu. Se resimte. Efortul e din plin.

Suntem în setul secund. Când se întâmplă să treacă un avion pe deasupra terenurilor de la Baza Ciric (aeroportul fiind în apropiere), Oly ridică privirea spre cer. Sunt momente în care sistemul ăsta electronic de e folosit acum la tenis se aude de pe terenul 6, încât am impresia că e de pe terenul 5, unde suntem noi. Oliynykova aplaudă mingile adversarei. Ba chiar își cere scuze pentru unele mingi cu care face puncte. Uite că deși îmi notasem să o întreb la interviu despre treaba asta, am uitat… fiindcă rar mi-a fost dat să observ o atitudine de acest fel atât de constantă în meci. Hai, faci o dată, de două ori, dar nu mereu.

Își strigă „Sasha, Sasha”. Rămâne un pic lângă perete și se susține. Își trage sufletul. Servește de jos, ca la padel, lucru care ne surprinde. Ratează. O ajută al doilea serviciu. De data asta, fără experimente. La 6-5 pentru Oz, jucătoarea din Turcia are minge de break. Oliynykova își mai spune vreo două cuvinte în limba ei și egalitate. Avem din nou tiebreak. De data asta, unul echilibrat. Umăr la umăr până la 5-5, când Oliynykova face punctul câte îi aduce prima minge de meci. E victorie. Oliynykova merge mai departe la UniCredit Iași Open. .

*** relatările #InSociety de la UniCredit Iași Open sunt servite cu suflet și entuziasm și cu sprijinul partenerilor Kinetera , Auto Big , Q Estetic , Domeniul Zimbrava , Prăjitoria Maison du Café. **** .

📸 Sursa foto: Mihaela Cozma