Nici nu mai știu dacă era vineri sau sâmbătă, însă în urmă cu vreo trei săptămâni, pe la ora prânzului aud: „hai, intră, hai, hai!”. Inițial am crezut că e o glumă te-a lui taică-miu, care ne amăgea că a cules de pe străzi un câine. Negru, mic, blând, extrem de jucăuș, cu ochii în lacrimi aproape, mai-mai că te implora să-l bagi în seamă. Cam așa mi-l amintesc în prima zi. Cuminte și fără vlagă să scoată vreun lătrat, ca și cum ar vrea să ne spună povestea sa… Are o poveste, iar poveste am aflat-o oarecum după ce
Pe la începutul lunii iunie primeam o invitație de a participa la un eveniment la care nu mi-aș fi închipuit vreodată că voi merge decât dacă e vorba de vreo pomenire a vreunui membru al familiei. Totuși, nu era o pomenire oarecare, ci a fost vorba și despre dezgolirea unui monument istoric proaspăt restaurat de avocata Gianina Poroșnicu (interviul realizat cu ea îl găsiți aici). Ne place sau nu, mormintele celor care au influențat într-un fel anume cultura românească, indiferent de ramură, se încadrează în clasa monumentelor istorice. În plus, un ieșean și-a asumat această investiție. Nici n-are
Bunicii… ce amintiri frumoase într-un singur cuvânt! O inițiativă interesantă și extrem de utilă a Serviciului Voluntar de Ambulanță Iași a fost lansată în aceste zile. Pe scurt, este vorba despre Clubul Bunicilor Salvatori, locul unde bunicii învață cum să acorde primul ajutor, noi activități de petrecere a timpului liber într-un mod plăcut și activ și alte activități de promovare a sănătății umane. Poate noi, generațiile mai vechi, zâmbim la gândul că părinții și-ar putea face griji că ai lor copii n-ar fi în siguranță în preajma bunicilor. Însă nu despre acest lucru e vorba, e vorba despre
Campania „IMPACT Stop Bullying România” a ajuns deja la a treia ediție, anunță organizatorul Asociația ROR, și la fel ca în edițiile precedente, își propune să tragă un semnal de alarmă în privința comportomanetului de hărțuire pe care unii copii și adolescenți îl adoptă în relația cu alți copii. Sentimentul de „hăituire” nu creează monștri, ci îi face pe cei sensibili și vulnerabili (adică victimele bullying-ului) să se închidă și mai mult într-un propriu univers din care, ca adult, va fi extrem de dificil să scape. Bullying-ul lasă urme în comportamentul nostru, acest lucru e adevărat, însă aici,
De mică obișnuia să „mâzgâlească” sau cel puțin așa-i povestește mama sa. „Mereu trebuia să am creionul în mână”, spune Oana Onofrei, designerul de interior pentru care să transforme în povești orice locuință sau birou nu e deloc o întâmplare, ci mai degrabă cursul firesc al unui parcurs care a început la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași și a continuat cu secția de Design de Interior din cadrul universității „George Enescu” și Facultatea de Arhitectură. Propria cameră de adolescentă i-a fost prima schiță și primul proiect realizat. Nu i-a fost deloc greu să-și pună-n practică
„Femeia modernă”, un concept atât de amplu și fascinant, încât s-ar putea dezbate la nesfârșit fără o concluzie anume. A fi femeie e complicat, pare a fi o afirmație deja clișeică. Iar acest „complicat” apare fix pentru că societatea de azi (cel puțin de la noi, n-am să mă refer la cei din alte state) încă e înrădăcinată în tot felul de idei pe care orice psiholog le-ar demonta cu ușurință și încă își menține tendința de a judeca orice gest sau acțiune fără un scop anume. De aceea, femeia modernă e dispusă să se uite pe sine doar
Neobosiți, așa i-am putea defini pe cei cărora nu le e teamă să o ia de la zero ori de câte ori consideră că drumul pe care s-au abătut nu-i tocmai cel potrivit. „Înainte de pandemie lucram și 14-18 ore pe zi, credeam că trebuie să lucrezi mult pentru a ajunge acolo unde ți-ai propus. Acum cred că totul e despre eficientizarea muncii și organizarea timpului.”, mărturisește soloprenorul Anca Rancea, croitor de imagine și stil, după cum ea însăși se prezintă. Pe Anca, provocările n-au speriat-o. Poate prima și cea mai mare a fost mutarea la București, din
Deși a reușit să-și creeze o lume boemă, Otilia se descrie ca fiind o persoană ancorată în realitate. Poate prea ancorată în realitate, uneori. Întrebarea „Cine e, de fapt, Otilia?” o face să-și amintească de interviurile de angajare la care mergea. Era întrebarea la care se bloca puțin. „Otilia e o persoană perseverentă, muncitoare și dedicată. Pune mult suflet în tot ceea ce face și stă mereu cu sufletul la gură până primește feedbackul de la clienți. Îi place să evolueze, să învețe constant lucruri noi și să fie înconjurată de flori. Are tendința deseori de a se
Mi-amintesc una dintre primele întrebări ale psihologului: „Alexandra, pe cine iubești tu cel mai mult?”. Fără nicio remușcare sau gând că aș greși, am spus tot felul de persoane, de la părinți până la prieteni. „Iar tu, Alexandra, unde ești în toată această listă?”. „Ah, păi eu sun prima, se subînțelege!”, am răspuns eu mândră chiar și convinsă că într-adevăr cred ceea ce zic. „Nu-i chiar așa, căci dacă era așa, n-aveai nicio ezitare în a te menționa prima.”, au fost cuvintele care mi-au sunat multă vreme în minte și care m-au ghidat cumva spre iubirea de sine,
Roxana Oana Rotaru, președintele Asociației ROR, spune că evenimentul din 18 februarie urmărește să aducă în atenție iubirea, sub toate formele pe care aceasta le îmbracă: iubirea pentru partener, familie, profesie, oameni. „Despre iubire” vorbește despre poveștile celor care au acceptat invitația de a fi speakerii celei de-a III-a ediție, o ediție atipică, organizată într-o perioadă în care încă ne aflăm sub incidența pandemiei de covid-19. „Ne-am asigurat că respectăm întocmai normele impuse de către autorități, astfel încât participanții să nu se simtă nicio clipă în pericol. Evenimentul va fi diferit, poate tocmai din acest motiv, însă faptul că oamenii