Am aflat de Via Domnului datorită… tenisului. Da, da. Se întâmpla la Transylvania Open, acum doi ani. Atunci l-am cunoscut pe părintele Cătălin Gutue. Era venit cu Maria, fiica sa, o adolescentă care pur și simplu iubește tenisul și nu ratează nicio ocazie de a fi în preajma terenului de tenis (despre Maria am mai scris, așa că e posibil să o știți dacă sunteți aici de ceva vreme). Erau în sală, spectatori. Am intrat în vorbă. N-am făcut schimb de numere de telefon, însă două luni mai târziu, când am ajuns la Țiriac Open, primii oameni pe care i-am văzut la poarta de intrare la turneu au fost ei, Cătălin și Maria. De atunci ne leagă o prietenie frumoasă și amintiri care se tot adună.

Când am revenit la București, Cătălin mi-a făcut o surpriză și m-am dus în Via Domnului. E podgoria Patriarhiei (www.viadomnului.ro ), dar și al doilea loc de muncă al lui Cătălin. Așa că am ajuns în via din Jercălăi, oraș Urlați. La mănăstirea Sf. Maria din Jercălăi. Cooperativa Via Domnului datează din 2009, atunci când au început procesul de modernizare a plantațiilor viticole. Mi s-au explicat procese tehnologice, investițiile și mi s-a răspuns până și la cele mai nostime sau ciudate curiozități. 

„Atunci erau vii cu distanțe mici de plantare, se lucra manual, cu calul chiar. Ca pe vremuri. Nu aveai cum să aplici tehnologie. Așa că întreaga suprafață a fost defrișată și s-au aplicat tehnologii moderne pe viile noi. Sunt aproape 50 de hectare de suprafață viticolă, anual se fac în jur de 350 000 de sticle de vin”, mi s-a explicat.

Procesul de modernizare a continuat. Când am fost eu, încă nu era dată în folosință sala de evenimente. Încă se amenaja. A fost o investiție cu fonduri europene, mi-a explicat părintele Cătălin. Între timp, au deschis întreg complexul. N-am ajuns, am văzut doar în fotografii. Însă de atunci mi-am imaginat că va fi altceva, mai ales că zona e extrem de pitorească și plină de povești…

Recoltarea se face pe soiuri, manual. Avantajul de a avea plantația pe raza a trei plaiuri viticole este…

La Via Domnului, recoltarea se face manual, pe soiuri. Cele 50 de hectare de vie sunt răspândite pe trei plaiuri viticole ale mănăstirilor Jărcălăi, Chițorani și Ceptura. Asta înseamnă că în cazul în care vremea nu e tocmai în regulă pentru vița de vie într-un an, nu e afectată întreaga suprafață.

Via Domnului înseamnă trei soiuri albe- muscat otonel, fetească regală și sauvignon blanc și trei soiuri roșu- fetească neagra, cabernet și merlot.

Contează mult timpul de la recoltare până ajunge la cramă. Se recoltează manual, se aduc strugurii, avem un buncăr de recepție, se face o recepție cantitativă și calitativă, se merge pe flux- deciorchinător, boabele sunt zdrobite (mustuiala)- mustuiala e trimisă pe flux pe secția de vinificație primară. Recoltăm pe soiuri, doar manual- viile sunt amplasate pe teren accidentat. Nu e un dezavantaj, din contră, poți să faci selecția de acolo.

Via Domnului are și câteva sortimente de vin cu plante aromatice

Cred că asta mi-a atras atenția. Sortimentele cu plantele aromatice. Cu pelin și alte plante. Vinurile aromatizate au pornit de la ideea de a face un vin care să aiba legatură cu biserica, cu leacurile mănăstirești. Aici a trebuit sa il aranjam in asa fel încat sa aiba legatura cu lumea in care ne aflam. La Ierbar, de exemplu, sunt 33 de plante care sunt introduse în vin. Plantele medicinale sunt folosite în industria farma. Totuși, vinul acesta nu vindecă nimic. Poate doar aduce alinare sufletului dar numai și numai dacă este consumat cu măsură.

Când am fost eu la Via Domnului, am degustat un vin care încă nu era pe piață. Un vin cu muguri de brad, culeși din păduri, din mediul lor adică, feriți pe cât posibil de acțiunile nocive din aglomerările urbane.

Am mai degustat o fetească neagră abia scoasă din acele butoaie de stejar în care a stat câteva săptămâni. Lemnos vin, nu e pe placul meu, dar am înțeles că zona asta de sud a țării e cunoscută pentru vinul roșu.

Și am mai degustat ceva… acel vin cu 30 de plante aromatice, cu pelin, care are într-adevăr o aromă specială, care trece printr-o transformare de când ai luat prima gură și până o dai pe gât.