„Femeia modernă”, un concept atât de amplu și fascinant, încât s-ar putea dezbate la nesfârșit fără o concluzie anume. A fi femeie e complicat, pare a fi o afirmație deja clișeică. Iar acest „complicat” apare fix pentru că societatea de azi (cel puțin de la noi, n-am să mă refer la cei din alte state) încă e înrădăcinată în tot felul de idei pe care orice psiholog le-ar demonta cu ușurință și încă își menține tendința de a judeca orice gest sau acțiune fără un scop anume. De aceea, femeia modernă e dispusă să se uite pe sine doar
Neobosiți, așa i-am putea defini pe cei cărora nu le e teamă să o ia de la zero ori de câte ori consideră că drumul pe care s-au abătut nu-i tocmai cel potrivit. „Înainte de pandemie lucram și 14-18 ore pe zi, credeam că trebuie să lucrezi mult pentru a ajunge acolo unde ți-ai propus. Acum cred că totul e despre eficientizarea muncii și organizarea timpului.”, mărturisește soloprenorul Anca Rancea, croitor de imagine și stil, după cum ea însăși se prezintă. Pe Anca, provocările n-au speriat-o. Poate prima și cea mai mare a fost mutarea la București, din
Deși a reușit să-și creeze o lume boemă, Otilia se descrie ca fiind o persoană ancorată în realitate. Poate prea ancorată în realitate, uneori. Întrebarea „Cine e, de fapt, Otilia?” o face să-și amintească de interviurile de angajare la care mergea. Era întrebarea la care se bloca puțin. „Otilia e o persoană perseverentă, muncitoare și dedicată. Pune mult suflet în tot ceea ce face și stă mereu cu sufletul la gură până primește feedbackul de la clienți. Îi place să evolueze, să învețe constant lucruri noi și să fie înconjurată de flori. Are tendința deseori de a se
Mi-amintesc una dintre primele întrebări ale psihologului: „Alexandra, pe cine iubești tu cel mai mult?”. Fără nicio remușcare sau gând că aș greși, am spus tot felul de persoane, de la părinți până la prieteni. „Iar tu, Alexandra, unde ești în toată această listă?”. „Ah, păi eu sun prima, se subînțelege!”, am răspuns eu mândră chiar și convinsă că într-adevăr cred ceea ce zic. „Nu-i chiar așa, căci dacă era așa, n-aveai nicio ezitare în a te menționa prima.”, au fost cuvintele care mi-au sunat multă vreme în minte și care m-au ghidat cumva spre iubirea de sine,
Roxana Oana Rotaru, președintele Asociației ROR, spune că evenimentul din 18 februarie urmărește să aducă în atenție iubirea, sub toate formele pe care aceasta le îmbracă: iubirea pentru partener, familie, profesie, oameni. „Despre iubire” vorbește despre poveștile celor care au acceptat invitația de a fi speakerii celei de-a III-a ediție, o ediție atipică, organizată într-o perioadă în care încă ne aflăm sub incidența pandemiei de covid-19. „Ne-am asigurat că respectăm întocmai normele impuse de către autorități, astfel încât participanții să nu se simtă nicio clipă în pericol. Evenimentul va fi diferit, poate tocmai din acest motiv, însă faptul că oamenii
„Îmi este frică că totul va trece foarte repede și nu voi apuca sa mă bucur 100% de fiecare experiență trăită pe scenă. Clipa de frumusețe trece foarte repede.” Rafinată și elegantă, cu un surâs care denotă o persoană extrem de jovială, balerina Monica Ailiesei, solistă a Operei Naționale Române din Iași, s-a visat dintotdeauna pe scenă. „Nu m-aș fi văzut făcând altceva”, îmi spune din primele minute ale întâlnirii noastre. E firesc… ea iubește scena, iar scena o iubește pe ea, de la 12 ani chiar, vârsta la care și-a pus pentru prima dată poantele în
Parcă altfel merge cafeaua când vine la pachet cu un mesaj menit să te facă să zâmbești la orice oră din zi, par să-și fi spus băieții de la Cappucino Story din București, afacerea care a cucerit inclusiv mediul online prin paharele personalizate cu tot felul de mesaje amuzante. Totul a prins contur după ce „în joacă am desenat o siluetă care se voia a fi Chaplin și am postat-o pe Facebook. Prietenii au început să ceară fiecare câte un desen și așa a venit ideea cu pahare desenate manual”, spune Cătălin Jianu, unul dintre cei trei asociați
Irina MARELE, invitata Laurei Buțurcă în cadrul emisiunii „Confesiuni”, este o poveste în sine: de 30 de ani în culisele Operei Naționale din Iași, a deprins meseria de peruchier la locul de muncă, de la oamenii din „vechea gardă”, cum s-ar zice. Trăiește fiecare spectacol prin personajele cărora le dă viață prin accesorii și spune că niciodată, indiferent de suma care i s-ar propune, n-ar putea lăsa agitația și satisfacțiile dintr-o instituție de cultură pentru a lucra într-un salon, de exemplu. „Suntem ca o familie, toți cei de la Operă! Mi-ar lipsi tare mult, dacă nu aș mai fi
„Din poziția prezentului, tot ce am trăit înainte de accident face parte din categoria ‹‹cele mai frumoase amintiri››. Chiar dacă nu îmi dădeam seama, pot spune că atunci am trăit adevărata fericire pentru că aveam totul. Să ai totul nu înseamnă să ai bani sau lucruri materiale. Să ai totul înseamnă să fii sănătos, să te dai jos singur din pat, să mănânci cu mâna ta, să deții controlul asupra corpului tău și să îi ai pe cei dragi aproape. Cu lacrimi în ochi, așa am parcurs o mare parte din „Suflet de porțelan”, povestea unui copil pe care
De ani ne sună în urechi „trebuie să fii puternic!”, „nu fi slab!”, de parcă orice dâră de sensibilitate s-ar transforma automat în vulnerabilitate. A fi puternic înseamnă, în propria mea accepțiune, a-ți asuma tot ceea ce faci și simți, fără a fi nevoit să explici cum și de ce. Ba da, poate singura explicație ar trebui să fie „pentru că așa vreau!”. Dar a fi puternic nu înseamnă a fi lispit de sentimente și emoție, dimpotrivă! A fi puternic nu înseamnă „și când nu mai pot, mai pot un pic”. Nu, a fi puternic înseamnă să-ți asumi cu curaj