În focul competiției de pe www.destinatiaanului.ro, unde Iașul e printre orașele finaliste (e drept, alături de Brașov, orașul meu de suflet), am zis c-ar fi bine să trec în revistă ce poți face la Iași, ca turist, într-un city-break. De aceea, la întrebarea cu „cine ar trebuisă voteze Iașul ca destinație a anului?, răspund sinceer cu… turiștii. Da, întrucât ei sunt obiectivi. Au venit, au vizitat, le-a plăcut sau nu, dau de veste mai departe. Localnicii, adică noi, suntem subiectivi. Ne iubim orașul, orice ar însemna pentru noi acest lucru și indiferent de definiția pe care i-am da-o. În urmă cu ceva timp, am întrebat pe social media ce anume te-ar face pe tine, străin de Iași, s-alegi Iașul ca destinație, când ai posibilitatea să vizitezi orice alt oraș. Mai exact, întrebarea venea după o discuție destul de tranșantă pe care am avut-o cu un prieten: „ai toți banii și poți vizita orice… de ce vii la Iași?”. Și evident că ne-am contrazis, dar am și căzut de acord: problema nu e că nu-i impresionezi când ajung aici, ci cum faci să-i aduci aici. Dar asta e o altă discuție…
De ce iubim Iașul?
Noi, cei care am rămas aici, ieșeni fiind, îl iubim pentru că e acasă. Vorbesc în nume propriu, evident. Care ne-au fost motivele pentru care am rămas? Diferite de la caz la caz.
Cert e că în Iași, dacă ai câteva zile la dispoziție, chiar ai ce face. Și n-am să ma refer aici la petreceri ori festivaluri, ci o să vorbesc despre cum poți lua orașul la pas. Un simplu exercițiu de imaginație ne duce în dealul Copoului. Miros de tei, mai mare dragul să cobori agale… ai verde cât vezi cu ochii, curățenie și bănci pe care te poți odihni în voie sau pe care poți sta fără să faci nimic altceva decât să urmărești forfota bulevardului de la ore de vârf. În parcul Expoziției, dacă nu se-ntâmplă vreun târg ori vreun alt eveniment, nu prea ai ce face decât să te plimbi. Pe jos, pe role, cu bicicleta. Nu pot spune același lucru despre Parcul Copou, de la Supercopou, unde mereu ai câte o expoziție fie pe garduri, fie la interior. În plus, ai Obeliscul cu Lei și Teiul lui Eminescu.
Apoi, ajuns la Iași, tot în Copou fiind, n-ai cum să ratezi Grădina Botanică. Fie că te plimbi printre alei, fie că mergi la sere, ai nevoie de câteva ore ca să te bucuri de prima grădină botanică din țară, care adăpostește o sumedenie de specii de flori și arbori. Continuăm să coborâm și poposim în fața primei universități a României, universitatea „A.I.Cuza” (1860). Puteți intra în Sala pașilor pierduți, unde picturile celebre ale lui Sabin Bălașa vă invită la cunoaștere, meditație, bucurie. Ba mai mult, Universitatea „A.I.Cuza” are o bijuterie de muzeu (vedeți aici articolul), unde cultura Cucuteni este pusă în valoare într-un mod inedit și unde, la etaj, intri în contact cu istoria universității… tot coborâm dealul Copoului și admirăm stânga- dreapta inclusiv Casa armatei, dar și acele tunuri expuse la vedere, pentru trecători.
Coborâm și până să ajungem la Biblioteca Centrală, cotim pe strada Pogor și intrăm la Casa Pogor (desspre care am scris aici), un muzeu recent redeschis publicului după un amplu proces de renovare. Casa Pogor propune o perspectivă contemporană a muzeului, una dinamică și care sigur o să vă placă. Ajungem la Biblioteca Centrală Universitară, unde tare multe zile am mai zăbovit în anii studenției… dacă aveți noroc să faceți traseul acesta spre amiază, la Râpa Galbenă veți fi surprinși de-un apus fascinant. Continuăm la pas pe strada Lăpușneanu, un loc cu atât de multă poveste… aici avem Muzeul Unirii, obiectiv destul de recent renovat. Câțiva pași mai încolo ajungem în Piața Unirii, kilometrul zero al orașului, locul unde se dansează hora Unirii la fiecare 24 ianuarie și locul în care oricine vrea să protesteze o poate face în voie. Dacă e vară, aveți ocazia să prindeți și ceva dansuri organizate de o școală de dans. Ori puteți să vă trageți sufletul la Cafeneaua Piața Unirii, de unde aveți o priveliște de ansamblu nu doar asupra pieței, ci și spre celebrul hotel Traian.
Dacă sunteți fani dulciuri și patiserie, e clar că vă opriți la Select, unde găsiți cele mai bune merdenele ever. Totul în jur înseamnă clădiri-monument, unele renovate, altele încă așteptând o soartă mai bună. Nici nu știu acum ce drum să recomand: fie strada Cuza Vodă (priviți în sus, acele clădiri vechi au câteva finisaje impresionante, lucrate migălos- mai ales statuile sculptate în pereții clădirilor), fie pe bulevardul Ștefan cel Mare. Evident, nu înainte de a vizita Casa Muzeelor (cinci muzee într-o singură clădire, o abordare nonconformistă aș spune pentru tot ce înseamnă ideea de muzeu cu care am crescut. Am povestit aici despre). Ajungem în zona Filarmonicii și Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, pe care ar fi păcat să nu-l vizitați, dacă nu chiar să vedeți și-o piesă de teatru. O să vă placă.
Peste drum de Teatrul Național e Mitropolia Moldovei și Bucovinei, loc de pelerinaj pentru creștin-ortodocși datorită ocrotitoarei Sfintei Paraschiva. Aici, anual, în luna octombrie, pelerini din toată lumea vin cu evlavie, smerenie și credință și se închină Sfintei, cu speranța că-i va binecuvânta și le va arăta care le e calea. În timpul în care vă așteptați rândul, priviți cupola Mitropoliei, iconografia întreaga e de o frumusețe aparte, ca toată arhitectura lăcașului de cult. Sunteți în curtea Mitropoliei, rămâneți să descoperiți și Muzeul Mitropoliei. Ieșim din curte și drept în față e Palatul Roznovanu, sediul primăriei Iași. Lângă e sediul Băncii Naționale, filiala Iași, iar la câțiva zeci de metri distanță puteți vizita Biserica „Trei ierarhi”. Avem Casa Pătrată în stânga cum privim spre Palatul Culturii, bijuteria Iașului. Cum traversăm strada, puteți bate la ușa Casei Dosoftei, că nu durează mult să o vizitați. Și nu știu cum să faceți un mic ocol spre Târgu Cucului ca să vedeți și Mănăstirea Golia, un lăcaș cu o încărcătură emoțională aparte.
Suntem la Palatul Culturii, emblema Iașului. Pe lângă ceea ce poți vizita în Palat, ca expoziții permanente și nu numai, ia în calcul că poți urca în turnul Palatului Culturii, acolo unde e ceasul care, la oră fixă, de ani de zile, cântă Hora Unirii. Am povestit pe larg despre ceas aici și în articol găsești și fotografii, și video. Și mai e o clădire superbă, renovadă recent și dată în folosință și mai recent, o casă monument istoric, în care e amenajat Muzeul Municipal. Hrubele de acolo sunt absolut minunate, e un loc ușor ascuns prin spatele fostului sediu al universității „Petre Andrei”. Aflați mai multe despre Muzeul Municipal aici.
Și aici am ajuns la Palas, inima orașului, un loc unic, înconjurat de verde, unde aveți o sumedenie de cafenele și restaurante mișto, cu vedere chiar spre Palat. Și Iașul nu se oprește aici. Pe Bucium, de exemplu, avem rezervația Repedea. Cimitirul Eternitate (Tătărași) e un alt simbol pentru Iași. Ca să nu mai zic de lucrurile fascinante din județ- Castelul Miclăușeni, Mănăstirea Dobrovăț (unde aveți și un stejar imens,o zonă de pădure fabuloasă și o liniște enervant de odihnitoare), Palatul de la Ruginoasa, Delta Moldovei, Poiana cu Cetate și Poiana cu Schit. Și musai Conac Polizu, unde vă recomand să și înnoptați. Veți experimenta o atmosferă boemă, din care cu greu vă veți da duși…
Și probabil că Iașul înseamnă mult mai mult. E energie, e despre oameni faini și ospitalieri, care te fac să te simți bine. Poate că n-are Iașul cine știe ce festivaluri, dar are locuri unde poți uita cât de repede trece timpul. E clar că nu te plictisești ca turist. Poate doar ca locuitor (?) și asta doar pentru că intri într-o rutină și nu ți se mai pare nimic nou și interesant. Dar Iașul merită vizitat măcar o dată de oricare român. Unul dintre motive are legătură cu istoria. România s-a născut la Iași. Și tot la Iași a fost prima capitală a țării până când s-a decis c-ar fi mai bine să fie stabilită la București. Cum ar fi arătat România cu capitala la Iași? E o întrebare la care încă n-am un răspuns, dar la care mă duce gândul de fiecare dată când cineva îmi explică despre mirajul Bucureștiului…
Dacă v-am convins, vizitați Iașul. N-o să vă pară rău.
10 comentarii