În Poiana cu Cetate, sat din comuna Grajduri, județul Iași, fix la intrare (e o ruină a unui fost muzeu) și după o drumeție prin pădure (atent marcat și care e absolut superb fiindcă ești în mijlocul naturii) intri în „Poiana cu schit”. Îți dai seama că ai ajuns după panoul ponisit (textul e scris anul trecut, deci e probabil să se mai fi remediat ceva, deși nu cred, că prea era așa de ani).

Trec cu vederea acest aspect inesteti, care mă duce cu gândul la cât de dezinteresați suntem de obiective care merită să fie vizitate și dau nas în nas cu tot felul de ruine și sculpturi, despre care aflu de pe www.poianacuschit.ro că au fost realizate în perioada anilor 1986-1988 (pe atunci, aici era singura tabăra de sculptură în piatră din Moldova). În total, 31 de sculpturi (le găsiți detaliate pe site-ul www.poianacuschit.ro).

În schimb, ruinele din Poiană datează din secolul al XIV-lea, fiind rămășițele unei biserici ridicate de cneazul Duma Negru, pe vremea lui Alexandru cel Bun. Tot aici, de fapt e ceea ce panoul ne anunță, se află cea mai mare rezervație floristică din rezervația Bârnova-Repedea. Are o suprafață de 9,5 ha și peste 200 de specii de plante. Cu atât mai mult se impune să i se acorde și mai mare atenție acestui loc extrem de ofertant pentru cei care caută să evadeze din forfota orașului, dar nu vor să fie departe de Iași și nici în zone aglomerate (cum e Buciumul, de exemplu, unde „fug” toți).

E o zonă numai bună pentru deconectare, indiferent că ești ieșean sau vii ca turist de oriunde din țară. Locul merită plasat pe harta turistică și-l asimilez la starea pe care o induce la celebra Sarmisegetusa. Doar că-i lipsește povestea spusă și răspândită fără ocolișuri…

Ceea ce m-a dezgustat de-a dreptul a fost să observ, paralel cu ruinele, urme de foc și semințe… un gust amar cu privire la comportamentul nostru. Cred că o ușoară revitalizare, un panou informativ nou și ceva informații în dreptul fiecarei sculpturi chiar ar trebui… apoi, fain ar fi să fie cineva la intrare care să spună vizitatorilor povestea locului, sculpturilor și speciilor de flori întâlnite. Ca un muzeu în aer liber, la care se plătește și bilet pentru că ai nevoie de resurse pentru ca acest loc să nu fie o simplă ruină ascunsă prin județul Iași.

În Poiana cu Cetate nu ai cum să te rătăcești. Dacă ai greșit drumul, e foarte probabil să ajungi în capătul satului. Oricum, fii fără grijă, că drumul forestier te va anunța că trebuie să întorci. Tot aici, de câțiva ani, e o locație de poveste, Valea Sânzienelor. Nu-i cunosc pe cei care au mizat pe inedit în materie de nunți și alte petreceri în aer liber, la marginea unei păduri, într-un hambar improvizat. Azi e aproape imposibil să nu fi auzit vreodată de Valea Sânzienelor, un proiect dezvoltat treptat, cu multă pasiune.

Author