Nu mă dau în vânt după statul în bucătărie, numai că odată cu pandemia mi-am dat seama că mai știu să gătesc câte ceva și că se poate mânca și acasă. Numai că… există rețete de care mie mi-e frică să mă ating. Și cozonacul e printre ele, mai ales după ce, în urmă cu câțiva ani m-am aventurat să fac cozonac și m-am ales cu bătături la mâini și cu promisiunea făcută mamei că în veci și pururi nu-i voi mai refuza o felie de cozonac. Sincer, am ajuns din întâmplare la cea mai simplă rețetă de cozonac
„‹‹Vinificat în Iași›› e o poveste care a început în urmă cu câțiva ani, din dorința de a promova cramele ieșene și de a-i apropia pe ieșeni de vin. Nu trebuie să fii un cunoscător al vinului pentru a veni la ‹‹Vinificat în Iași››, deci publicul căruia se adresază cel mai mic festval de vin nu este unul de specialitate. ‹‹Vinificat în Iași›› e despre interacțiune, conversații, oameni faini, un vis care a crescut frumos și care reușește să surprindă farmecul Iașului.”, spune Yvona Mardare, organizatorul festivalului. Din cauza imposibilității de a organiza evenimente în timpul pandemiei, festivalul „Vinificat
La nivel mondial sunt sute de milioane de animale fără stăpân, suflete abandonate ori pierdute, flămânde de cele mai multe ori, cerșind o simplă atenție din partea oricărui trecător. Acuș se implinește un an de când l-am adoptat pe Argo. Nu l-am căutat, totul s-a petrecut întâmplător (povestea o găsiți aici), însă de atunci e bucuria casei, dovada vie a loialităției și iubirii necondiționate. Argo e o poveste fericită, dar ar fi putut fi unul dintre cei 212 câini eutanasiați în fiecare lună în Iași. Statistica datează din 2019, conform www.ziaruldeiasi.ro, însă probabil că datele nu s-au schimbat foarte
Marți, 5 aprilie, începând cu ora 18, la Galeria DANA, pictorița Cezara Moraru (povestea Cezarei o găsiți aici) îi invită pe ieșeni să descopere cum poate fi arta influențată prin cuvânt sau invers. „Relaţia dintre imagine şi cuvânt a fost întotdeaună tratată ambivalent. Două forme distincte care pot exprima, provoca, interoga sau răspunde, dar pe care le separă o graniţă, în care întâietatea dată de începuturile cuvântului ierarhizează, cel puţin cronologic, importanţa. Cezara Moraru foloseşte cuvântul în artă, ca artă per se. Plecând de la funcţia de bază a acestuia, de a comunica un conţinut, artista construieşte propriile propoziţii,
Atât Casa Muzeelor, cât și Muzeul Pogor, două bijuterii culturale redate Iașului, sunt dovada că tehnologia nu-i deloc inamicul vremurilor de odinioră, ci un aliat care are capacitatea de a-i atrage nu doar pe cei mici, ci și pe adulții care au crescut cu o idee fixă despre ce e un muzeu. Nu, muzeele de azi nu mai sunt ce-au fost când mergeam aproape obligați să le trecem pragul. Muzeele de azi s-au reinventat și oferă o experiență cât se poate de interactivă cu personajele și povestea. Am povestit de ce trebuie să mergeți neapărat să vizitați Casa Muzeelor din
„Și da, înainte să intru acolo, îmi fac cruce și trimit un gând spre Dumnezeu. Experiența ca medic mi-a arătat că nu totul depinde de noi. De multe ori am făcut operații care erau la limită, iar pacientul a evoluat brusc și inexplicabil spre bine. Am simțit atunci că a mai fost Cineva acolo, care a dat o mână de ajutor. Ambroise Paré, marea personalitate a chirurgiei din secolul 16, chirurgul multor monarhi, când o rudă a unui pacient îi mulțumea că l-a vindecat, răspundea invariabil „Eu doar l-am bandajat, Dumnezeu l-a vindecat”. Ce a spus el e valabil
Neurochirurgul Vlad Ciurea, la podcastul „Fain și Simplu”: „Creierul nu e adaptat la breaking news!”
„Nu sunt deloc speriat în această perioadă!”, spune cât se poate de calm și cu zâmbetul pe buze celebrul neurochirug Vlad Ciurea, în cel mai recent podcast al lui Mihai Morar, „Fain și Simplu”. Un apel la calm și liniște, într-o perioadă în care toată lumea e speriată, cu gânduri și griji multiple, pe care „ar trebui să le dăm deoparte”, spune medicul, întrucât „nu se prea justifică”. E „un copil al războiului”, refugiat din Vaslui în mai multe orașe. Tocmai de aceea, realitatea de azi nu îl sperie. Podcastul înseamnă două ore care curg mult prea repede
8 Martie. An de an. Parcă totul se pune pe pauză. Parcă totul se șterge cu buretele preț de o zi, de la insulte la prejudecăți, apelative, bârfe și câte și mai câte. Nu-mi spuneți că nu-i așa pentru că nu cred că există femeie pe lumea asta care să nu fi fost victima fix a celor care, pe 8 Martie, se-ntrec în aprecieri și vorbe frumoase. Aproape cam cum sentâmplă în preajma Crăciunului, când suntem mai buni, că-n restul anului pare ok să ne împroșcăm cu noroi. Poate că manifest sună
Când vine vorba despre cineva aflat în necaz, nu contează naționalitatea, etnia, orientarea sexuală ori alte astfel de „criterii”. Contează să fii om și atât. Să fii solidar sau să taci. Să te implici sau să stai deoparte. E dreptul tău și nimeni nu ți-l poate lua. Dar ai și o obligație tu, ca om: să nu te intereseze ce fac ceilalți. De ce spun asta? Pentru că-n ultimele zile, pe fondul conflictului din Ucraina, iar au apărut părerologii de serviciu, adică oamenii pe care nimeni nu i-a obligat în vreun fel să se implice cumva, dar ei
„Campania <Salvator din pasiune> își dorește să creeze o legătură tot mai strânsă între societatea civilă și serviciile profesioniste pentru situații de urgență, prin implicarea activă a voluntarilor în soluționarea problemelor cu care comunitatea se confruntă. Activităţile de voluntariat constau în participarea efectivă la acţiunile de răspuns operativ generate de manifestarea situaţiilor de urgenţă (incendii, inundaţii, dezastre naturale, epidemii etc.), însuşirea şi punerea în aplicare a noţiunilor de bază în acordarea primului ajutor calificat, implicarea în acţiunile de ajutor umanitar precum şi în cele de popularizare în rândul cetăţenilor a măsurilor preventive.”, se arată pe https://isujis.ro/voluntariat/anunt-voluntariat-i-s-u-j-iasi-din-data-de-19-02-2022/ .