1 Mai e despre victoria din 1886 a sindicaliștilor din Chicago care, după mai mai multe zile de proteste în stradă, au obținut reglementarea legală a normei zilnice de lucru la 8 ore. Așadar, 1 mai e despre un drept câștigat nu ușor, ci chiar cu prețul vieții unor protestatari.
Câțiva ani mai târziu, în 1889, la Paris, Congresul Internațional a stabilit ca 1 Mai să devină Ziua Internațională a Muncitorilor. În fiecare an, noi și noi state au decis să recunoască și să marcheze această zi de sărbătoare.
În România, în anul 1890, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată. În vremea comuniștilor, 1 mai era zi națională. Erau organizate parade, se mergea și atunci la grătar (așa mi-a zis mama, care a mers și ea la defilări când era tânără- nu pentru că-și dorea, ci pentru că era mai mult obligată; adică nu prea aveai încotro).
Așadar, simbolistica zilei de 1 Mai este una cât se poate de serioasă. Grație curajului și sacrificiului sindicaliștilor de atunci, astăzi muncim doar 8 ore pe zi, avem acest drept!
Și acum… despre mici, că oricum azi sfârâie grătarele, curge berea și urlă muzica în difuzoare.
Știați că… originile micului sunt undeva în Balcani, în secolului al XIX-lea? Nu există atestări certe care să confirme faptul că micii ar fi un specific românesc, însă nouă oricum ne plac legendele, așa că vom merge pe firul epic al poveștii care plasează originea micului tot în secolul al XIX-lea, la hanul La Iordache din București. Iordache Ionescu era renumit pentru cârnații pe care-i pregătea după o rețetă proprie. Numai că într-o seară a rămas fără mațe, așa că a fost nevoit să se descurce pentru a-și mulțumi clienții veniți la restaurantul său pentru a se bucura de vestitele lui preparate. Așa că, forțat de lipsa mațelor, a pus carnea direct pe grătar și… așa au apărut micii.
Turcii, de exemplu, consideră că micii se trag din al lor kebap, numai că a fost adaptat de fiecare bucătărie în parte, în funcție de tipul de carne și condimentele folosite.
Nu știm exact care bucătărie are dreptate, însă știm sigur că un mic nu se refuză. De poftă, de plăcere, de distracție, micul este un adevărat desfrâu culinar, având în vedere faptul că un mic are, în medie, 280 de calorii. ? Dacă-i mai punem alături și pâine, și cartofi, și o bere, treaba-i clară, direct în sala de sport trebuie să ajungem.
Așadar, voi cum petreceți Ziua Muncii?
Sursa foto: autenticevents.ro
