„Râzi fără motiv” este cartea indianului Madan Kataria, cel care a pus bazele terapiei prin râs. S-ar putea să pară straniu la prima vedere, însă să râzi fără motiv chiar îți face bine. Mulți dintre cei care au urmat o astfel de terapie spun că efectele sunt vizibile, iar asta contează cel mai mult. 8 februarie e Ziua Internațională a Râsului. Ziua în care, la nivel internațional, sărbătorim râsul și fericirea. Dar asta-i o zi pe care ar trebui să o celebrăm în fiecare zi. Peste 6000 de Cluburi de râs sunt în lume Se împlinesc 20 de
Măi, mai am un of. Despre care am mai spus: bolnavii care au o boală psihică. De ce ascundem sub preș treaba asta? De ce ne este rușine să spunem că da, avem o boală psihică? De ce nu e aceeași „rușine” și la alte boli? Sunt afecțiuni și afecțiuni și în psihiatrie. Unele sunt mai severe, că de asta ți se și permite să te pensionezi pe caz de boală. Altele îți permit să lucrezi, să te comporți absolut normal dacă ești sub tratament și urmezi recomandările medicale. Știu ce zic când vine vorba despre
Sunt mulți care încearcă să le inducă tinerilor ideea că pot face bani și fără să muncească. Și nu sume ca un salariu, ci milioane. Și nu în timp, ci așa pac-pac. Că nah, cine să mai aibă răbdare? Am făcut interviuri cu oameni de afaceri cu zeci si sute de angajați. Nici măcar unul nu mi-a spus că a ajuns unde a ajuns fără muncă. Din contră. Fiecare a sacrificat câte ceva. Și încă sacrifică, deși ar putea să stea lejer deoparte. Nu știu de unde vine ideea acestor „mentori” în gura cărora se uită cu admirație atâția tineri.
Sooley nu e o carte doar despre baschet, așa cum s-ar putea să fie tentat cititorul să creadă la început. Romanul Sooley e aproape ca un manual cu câteva lecții de viață. Subiectul e captivant și intens, autorul John Grisham reușind să contureze în jurul lui Samuel emblema a tot ce înseamnă șansă, tragedie, determinare, perseverență, răbdare, spirit de echipă, respect, loialitate, bunătate, speranță, unitate, familie, suferință. Finalul e abrupt și deloc de intuit. Într-un interviu pentru washingtonpost.com, scriitorul John Grisham explică ce anume l-a inspirat în scrierea poveștii. Primul lucru a fost un articol pe care l-a
„La școală eram Nicolae, colegul de bancă”, mărturisește Nicolae al României într-unul dintre interviuri. Modestia îl caracterizează. Sângele albastru nu l-a făcut să fie altfel. A trăit în Marea Britanie, însă România este acasă. Aici s-a stabilit mai mult dintr-o curiozitate. N-a contat că i s-a explicat că viața i se va schimba complet, că nu va mai avea aceeași libertate ca înainte. A considerat că nu e suficient ce-i spun toți ceilalți, trebuie să se convingă singur. A înțeles cu mult timp înainte de a lua această decizie că e altfel, dar l-a mânat gândul că orice i
Corina Chiriac își spune povestea în „Minuni trăite”. E modul prin care una dintre cele mai apreciate cântărețe din România ne face să înțelegem legătura specială pe care ea o are cu Divinitatea. N-a fost dintotdeauna o apropiată de Dumnezeu, dar a devenit. Practic, totul a început într-o excursie în Israel. Era pe tocuri, avea niște pantofi noi. Când deodată parcă a pălit-o ceva anume. A devenit conștientă că pe pietrele pe care ea călca încălțată, Iisus se îndrepta spre Golgota, desculț. Așa că s-a descălțat. Era o vreme rece, însă ea nu a simțit-o. Ajunsă în fața mormântului
Când spui abundență, te gândești aproape automat la ceva material. Dar dacă tu ești abundență, s-ar schimba abordarea în vreun fel? Nu știu, însă putem aprofunda ceea ce spune lectorul Eduard Bucescu- „sunt foarte mici şanse ca cineva să-şi sporească abundenţa din viaţa sa dacă el nu o regăseşte DEJA în propria existenţă, manifestată într-o formă sau alta. Trebuie să fii echipat cu conştiinţa abundenţei dacă vrei să vezi alte semne viitoare de abundenţă. Nu se poate costrui un proiect de abundenţă pentru viitor pe temelia constatării unei lipse în prezent. De aceea este recomandabil să căutăm orice canal,
Crăciunul lui 2023 a fost primăvăratic. Întâmpinat cu 14 grade-n Iași. Temperaturile din iarna din copilărie arătaă total pe dos. În fiecare an, fără excepție… Amintirea cu iarna din copilărie Când eram mică veneam în casă cu țurțuri la haine pe bune. Ningea de prin noiembrie și iarna din copilărie ținea până prin aprilie. Se închideau școlile din cauza vremii. Bucuria noastră. Dar nu se închideau o zi-două. Erau ani în care mai stăteam acasă chiar și o săptămână în plus. Recuperarea era doar pe hârtie, că niciodată nu ne-au chemat sâmbăta la școală și nici peste program
Anul 2024 este deja printre noi, cu tot ceea ce înseamnă el. Am lăsat în urmă un 2023 cu recunoștința și iubirea pe care o merită și pășim către noi oportunități. Vreau să profit de acest început pentru a reflecta la toate poveștile minunate care au ajuns la mine în anul care a trecut, în care e vorba despre roșu, despre roșu și emoții. ***Articol scris de Anamaria Diaconu, colaborator insociety.ro Anamaria este terapeut holistic, cu o experiență în domeniu de peste 8 ani, timp în care a ghidat zeci de persoane pentru a-și regăsi calea spre sine. Prin
România este unul dintre puținele state din lume care oferă șansa tinerilor cu vârsta între 15 și 23 de ani să urmeze cursuri de aviație gratuite. În fiecare an, în luna ianuarie, conducerea Aeroclubului României îi invită pe tinrii interesați să vină la sediile din țară ale Aeroclubului pentru a afla mai multe despre cum pot să devină piloți fără să plătească niciun ban. Aici aveți și o secțiune de Q&A, care vă poate fi de folos în caz că aveți nelămuriri. Cursurile pot fi urmate și dacă ai peste 23 de ani. În acest caz, cursurile de aviație