„La școală eram Nicolae, colegul de bancă”, mărturisește Nicolae al României într-unul dintre interviuri. Modestia îl caracterizează. Sângele albastru nu l-a făcut să fie altfel. A trăit în Marea Britanie, însă România este acasă. Aici s-a stabilit mai mult dintr-o curiozitate. N-a contat că i s-a explicat că viața i se va schimba complet, că nu va mai avea aceeași libertate ca înainte. A considerat că nu e suficient ce-i spun toți ceilalți, trebuie să se convingă singur. A înțeles cu mult timp înainte de a lua această decizie că e altfel, dar l-a mânat gândul că orice i s-ar zice, realitatea s-ar putea să fie alta decât cea povestită. Era momentul să facă pasul. Călătorise suficient până atunci, ba chiar avea și experiența unor joburi ca oricare alt om de rând, iar imaginea mulțimii din 1992 îi tot revenea în minte…

Contents
Nu prea găsim pe nicăieri menționat faptul că Regele Mihai a avut un rol în aderarea României la NATO și UE. Nu zice nimeni. De ce?Acum, cu toate cele povestite, vă întreb… a ratat România șansa pe care a avut-o în 1992, când Regele Mihai s-a întors în țară?Poate că a fost prea corect. Poate că și cei care conduceau atunci România erau speriați pentru că nu se așteptau să iasă atât de multă lume în stradă pentru a-și saluta Regele. Văzând euforia poporului care era clar de partea sa, a încercat cumva Regele Mihai să preîntâmpine eventuale conflicte ca în ’89 atunci când a decis să-și respecte cuvântul dat pentru cele 72 de ore?În documentarea mea, am citit că Neagu Djuvara a spus la un moment dat că vă vede ca pe un viitor rege al României…Când spunem Regele Mihai, care ar fi primele trei chestiuni la care ar trebui să se gândească fiecare român?Dacă e să facem un exercițiu și să ne uităm pe arborele genealogic, ce credeți că ați preluat de la predecesori? Mulți au făcut o relativă paralelă între Carol I și Domnia Voastră…Ce vă spuneți când nu vă vede nimeni, când sunteți doar dumneavoastră și aveți un moment? Ce vă ziceți cel mai des?Pare că aveți o misiune… când v-ați văzut obligat pe repede-nainte să o luați de la capăt, ce v-a dat putere și cum ați reușit să mergeți mai departe și să renașteți frumos, fără ranchiună și făcând lucruri care să inspire?Ați spus că l-ați găsit mai târziu pe Dumnezeu, chiar dacă bunicul, Regele Mihai, vă vorbea des despre Dumnezeu. V-au făcut toate încercările prin care ați trecut să vă apropiați de Dumnezeu?Că tot am amintit de încercări… ați fost mereu deschis să vorbiți despre momentul în care v-au fost retrase toate titlurile, despre cum nu v-a fost permis să vă vedeți bunicul aflat pe patul de moarte. Au afectat toate cele întâmplate imaginea monarhiei?Spuneați chiar că ați încercat de câteva ori să luați legătura cu Principesa Margareta și Principele Radu și v-au fost returnate scrisorile, că refuză orice formă de dialog. Se va încheia vreodată această situație tensionată?Ce nu ați mai face dacă ați putea să dați timpul înapoi?Dacă ar fi să aveți o superputere, care ar fi și cum ați folosi-o?Mai faceți sporturi extreme?Vi se luminează chipul de fiecare dată când vorbiți despre copii. Și se simte emoția din glas și din privire. Cumva toată experiența pe care o aveți cu lipsa tatălui vă face să vă doriți să fiți cât mai prezent în viața lor, să nu zică la fel mai târziu, că ați lipsit?Ce nu știm despre Nicolae al României?

„Am realizat că cea mai bună decizie e să văd, să mă conving din experiență proprie. În vara anului 2007 m-am trezit și mi-am zis că nu știu despre ce e vorba decât din ceea ce-mi explicaseră deja părinții. Dar dacă vine mometul, nu știam cum e. Așa că am zis că cel mai bine e să știu din experiență proprie despre ce e vorba. Și asta a fost. Am pornit pe acest drum. Să înțeleg mai bine, să văd, să vorbesc cu mai mulți oameni, cu mătușa mea, cu unchiul meu. Când am considerat că am câștigat suficientă experiență să iau o decizie, s-a întâmplat.”, povestește Nicolae al României.

 

                               Nepotul Regelui Mihai vorbește aproape cu lacrimi în ochi despre bunicul său. Nu poate spune că a fost nepotul preferat, însă mai apropiat, da. Pune asta pe seama faptului că era mai accesibil pentru el și sora sa să ajungă în Elveția pentru a-și vedea bunicii. De altfel, singurii bunici pe care i-a cunoscut în mod real. Din păcate, bunicii de pe tată au murit când el era un copil de nici șase ani… așa că nu a știut cum e să ai bunici în sensul în care știu cei mai mulți dintre copii. E și motivul pentru care nu poate spune dacă lipsa prezenței și afecțiunii permanente a bunicilor l-a afectat în vreun fel în dezvoltarea sa ca om- „nu i-am avut, n-am avut comparație să văd cum e să îi ai mereu și deodată să nu mai fie. M-am bucurat de orice întâlnire, de momentele în jurul lor. Chiar dacă erau în Elveția, bunicii mei, regele Mihai și regina Ana, erau prezenți prin telefoane și scrisori, iar vara stăteam vreo patru săptămâni la ei, uneori și de Crăciun ori de Paști”.

„Fără sacrificii în viață nu vei avea succes, nu poți să atingi scopul cel mare în viața ta. Avem nevoie de un reper, de cineva care să ne inspire. Și un model în societate nu trebuie să fie neapărat cineva care e în viață, dar trebuie să fie cineva care a făcut lucruri deosebite. Eu sunt pur și simplu Nicolae, nu mă văd un om care să schimbe fața țării. Dar bunicul meu, da. Mi se pare că încă este un reper, un model. Din păcate, s-a stins din viață în 2017. Atunci, în trei zile a aflat toată lumea că am avut un rege.”

 

sursa foto: Facebook Consiglieri

                                      Când era mic, unul dintre visurile lui Nicolae era să conducă Jeep-ul bunicului, al Regelui Mihai. Profita de fiecare vizită și întâlnire. Nu poate spune că era din cale-afară de neastâmprărat, însă are în minte mai multe năzbâtii pe care le-a făcut împreună cu sora sa. Își amintește că pescuitul era ca o activitate de familie. El voia liniște, să nu se sperie peștii. Sora lui, din contră. Făcea pe dos. Alerga, țipa. Făcea orice numai liniște nu. Erau frați, își mai furau lucrurile uneori, însă mereu aveau grijă unul de celălalt. Știa că e fratele mai mare și deseori și-a luat acest rol în serios, inclusiv la școală, unde sărea imediat în apărarea ei. Erau frați, erau și ca niște prieteni. Iar relația asta frumoasă de frate-soră și-au păstrat-o și-n prezent. Poate a contat și faptul că tătăl lor a murit când ei erau doar niște copii…

                                Nicolae al României și-a pierdut tatăl când avea numai 16 ani. E convins că lucrurile ar fi stat altfel dacă l-ar fi avut alături. „A lipsit din viața mea!”, îmi răspunde fără să ezite. Și a înțeles asta pentru că inclusiv cât timp a fost în viață, a fost mult plecat. Lucra la ONU. Locuia în New York ori Geneva și mergea deseori în zone de război. Apoi, părinții lui au divorțat. Și cum chiar mărturisește, „un divorț te afectează, indiferent de cât de bine înțelegi”.

„Dacă tata n-ar fi murit, cu siguranță, direcția pe care ar fi luat-o viața mea ar fi fost alta. Ar fi avut tot legătură cu România, dar drumul până la România ar fi fost altul. Într-adevăr, inclusiv astăzi simt că el a lipsit din viața mea de când eram mic. Lucra la ONU, nu l-am văzut prea des. Este foarte important pentru orice copil să aibă un bărbat și o femeie în permanență în viață. Bunicul meu a fost constant acolo. Și mama mea, și bunica mea.”, explică Nicolae al României.

 

                                    Avea doar un rucsac cu el când a ajuns în România. Asemenea lui Carol I, regele căruia datorăm mult din România modernă. Nu-și mai amintește ce avea în acel rucsac, însă perspectiva unei noi experiențe nu îl speria. Până atunci, cutreierase mult prin lume. Fusese în 60 de țări și a locuit în șase dintre acestea. Așa a înțeles că fiecare țară are propriile trăsături. Fiecare nouă călătorie l-a îmbogățit mai ales ca perspectivă.

„Călătoriile mi-au dat învățăminte și lecția perspectivei. Și am câștigat multă experiență din foarte multe culturi. Și apreciez mai mult ce am. Trebuie să ne bucurăm de tot ce avem. Această țară, dacă nu avem grijă de ea, o să fie foarte trist… și doar pentru că nu am avut grijă mai repede. Este important să avem grijă și să respectăm tot ce este în jurul nostru.”

 

                                        Chiar dacă avea numai șapte ani în 1992, când a venit prima dată în România, a simțit o conexiune aparte cu locul. Cu fiecare nouă vizită, se simțea tot mai legat de țara noastră. România, spune Nicolae al României, are o aură pozitivă, e atractivă. Și nu o spune doar el, i-au confirmat inclusiv prieteni expați, care au găsit în România un loc în care se simt în siguranță, cu foarte multe de oferit. Doar că acum, după ce a vizitat România în lung și-n lat și o înțelege și mai bine, Nicolae al României e convins că avem una dintre cele mai frumoase țări din lume. Dar ca să-ți dai seama de asta, trebuie să vezi, să o descoperi. Să mergi în Bucovina, în Maramureș. Să-i vezi peisajele. Să-i cunoști oamenii, tradițiile, istoria, locurile în care nu stai în mod obișnuit. Doar așa poți înțelege și aprecia România.

sursa foto: Facebook Nicolae al României

 

„Eu încerc să îi încurajez pe oameni să fie mai pasionați de tot ce avem noi acasă. Tot ce este românesc. Nu zic că avem cel mai bun produs, cel mai bun serviciu, dar găsim același nivel ca în străinătate. Cel care ar trebui să ne conducă ar trebui să facă un plan concret nu doar pe 4 ani, ci pe 10 ani, pe 20… Ne trebuie o instituție sau o persoană care să rămână acolo pentru mai mulți ani. În patru ani abia poți să începi ceva. În opt ani abia se dezvoltă, în zece începe să meargă și tot așa… Carol I, când a venit, a domnit 48 de ani. Dacă citim și vedem ce a făcut el, nu a făcut pac, în 4 ani sau 10 ani. Totul a fost făcut pe parcurs. A trecut prin câteva etape și așa a evoluat. Noi nu am devenit cel mai mare exportaor de cereale așa pac-pac… trebuia infrastructură, căi ferate…încet-încet, Carol I a făcut asta. Trebuie să dai oportunitate omului de rând să aibă anumite instrumente să schimbe lucruri nu doar pentru el, ci și pentru comunitate.”

 

                                     România datorează multe monarhiei. Chiar și la atâția ani distanță de la căderea comunismului, pare că suntem tot în beznă în privința recunoașterii meritelor celor care au făcut ca țara asta să funcționeze și să se dezvolte în direcția potrivită. Nu știm. Sau nu vrem să știm. Poate fi una dintre explicațiile pentru faptul că nici acum nu se studiază prea mult despre monarhie în școli. Tocmai acest fapt l-a determinat și încurajat pe Nicolae al României să pornească un demers educativ. Merge în școli, discută direct și liber cu elevii. Așa își dă seama că tinerii nu s-au gândit niciodată la România în modul în care le-o prezintă el. Prin fundația pe care o are, Nicolae al României a realizat inclusiv un manual cu istoria monarhiei în România. E un material care a ajuns până în prezent la aproape 4500 de elevi din toată țara. E modul prin care Nicolae al României a înțeles să-și onoreze bunicul, pe Regele Mihai, și pe toți ceilalți monarhi care au construit România modernă.

„Bunicul meu, cu ’92 inclus, a fost alungat de cinci ori din țară. Poate că bunicul meu a fost prea corect. A dat cuvântul lui că pleacă după 72 de ore. Dar a fost foarte complicat. Nu știa dacă armata e de partea lui sau de partea liderilor de atunci. A fost foarte complicat. Cred că bunicul meu, Regele Mihai, nu a fost apreciat întotdeauna pentru ce a făcut. Noi ne bucurăm de NATO astăzi datorită Regelui Mihai. Aproape 100%. De Uniunea Europeană, la fel. A făcut parte din acest demers. A deschis multe uși. A fost o voce foarte puternică pentru noi. E cunoscut acest lucru pe plan public? Nu cred… din păcate.”

 

Nu prea găsim pe nicăieri menționat faptul că Regele Mihai a avut un rol în aderarea României la NATO și UE. Nu zice nimeni. De ce?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Da, așa e. Și e mare păcat. Tocmai de aceea încerc să transmit acest mesaj cât de mult pot. Încerc să punctez că indiferent cum fost tratat din 1948 până în ultimii ani de viață, bunicul meu a depus un jurământ. Și asta înseamnă un jurământ- să îți servești țara până la moarte. Așa a considerat, indiferent cum a fost tratat. Voia întotdeauna să își servească țara până la capăt și a făcut asta. Inclusiv când a fost exilat, chiar dacă nu a avut toată infrastructura necesară. Dar a fost o voce pentru cei care nu au avut. A fost o speranță.

Acum, cu toate cele povestite, vă întreb… a ratat România șansa pe care a avut-o în 1992, când Regele Mihai s-a întors în țară?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: A fost o șansă foarte mare, foarte bună. Dar trebuie să înțelegem și contextul de atunci. Regele Mihai a venit, a fost prezent, a fost rugat de popor să rămână, dar a plecat. A fost o greșeală sau nu, nu știu. Nu pot să zic asta. E ușor să comentăm ceva după ce s-a întâmplat. Dar contextul perioadei a fost de criză, de transformare, o situație complexă. N-a fost una de genul ‹gata, a fost 1989, au plecat comuniștii și gata›. Dar cu siguranță a fost o șansă momentul 1992.

Poate că a fost prea corect. Poate că și cei care conduceau atunci România erau speriați pentru că nu se așteptau să iasă atât de multă lume în stradă pentru a-și saluta Regele. Văzând euforia poporului care era clar de partea sa, a încercat cumva Regele Mihai să preîntâmpine eventuale conflicte ca în ’89 atunci când a decis să-și respecte cuvântul dat pentru cele 72 de ore?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: De asta nu a venit imediat după momentul cu minerii. Să nu fie considerat în favoarea regelui tot ce s-a întâmplat atunci. El a vrut să vină în deplină liniște, nu pe o bază tristă. Nu puteai să ai încredere în nimic. Dacă bunicul ar fi știut unde se situa armata față de situație- dacă era pe partea regelui sau de partea lui Iliescu- cred că ar fi rămas. Dar nu știa. Am avut de curând confirmarea că armata era pe margine. De exemplu, la Sfântul Gheorghe, la slujbă, am primit multe mesaje și mi s-a zis că atunci, patriarhul aștepta ca Regele Mihai să vină la Patriarhie ca să fi uns rege din nou. Dacă mesajul este adevărat sau nu, nu știm. A fost o capcană? Nu știm. E foarte ușor să comentăm. Nu știm multe detalii, discuții de atunci, ce a fost adevărat sau nu, ce se zvonea, Securitatea încă era în jurul nostru.

Sursa foto: Facebook Nicolae al României

În documentarea mea, am citit că Neagu Djuvara a spus la un moment dat că vă vede ca pe un viitor rege al României…

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Niciodată nu m-am gândit că voi fi rege. Indiferent cine este, nu contează. Am trăit într-o monarhie, în Marea Britanie. Să fii șef de stat, ca rege, rolul tău e să păstrezi echilibrul deasupra a tot ce înseamnă politică. Ce văd astăzi în România e că societatea are nevoie să schimbe trei lucruri. În primul rând, trebuie să începem cu ce vrea poporul. Un conducător trebuie să se consulte cu Guvernul și să asculte ce vrea poporul. Asta nu prea se întâmplă în ziua de azi. Poporul are voce, poporul are emoții, sentimente, trebuie să se țină cont de ele. Apoi, trebuie să avem o țară așa cum ne dorim și să reușim să atragem înapoi diapora. Să avem sisteme bine puse la punct. Nu vorbesc doar de străzi, canalizare, trotuare, drumuri. Mă refer în primul rând la sistemul educațional și cel medical. Toate astea înseamnă respect pentru cetățean. Dacă nu avem un popor educat, nu avem un popor sănătos. Și fărăr un popor educat și sănătos nu avem cu cine să lucrăm. Toate merg mână în mână. Și nu în cele din urmă, birocrația care trebuie să fie schimbată, simplificată.

„Dacă m-am gândit să mă văd cu miniștri, să le transmit toate astea? Nu cred că ar avea un efect. Sunt milioane de oameni care spun același lucru. Poporul nu este ascultat! Să fiu o voce a poporului? Foarte greu. Cred că cea mai bună soluție ar fi un plan de economie pentru dezvoltarea țării. Dar asta înseamnă mult timp. Echipa mea e mică, nu am echipa Guvernului. Dar poate asta ar fi singur variantă. Știu că bunicul meu a făcut la fel în 1992. A făcut un plan economic pentru România pentru că avea gândul că se întoarce în țară.”, răspunde Nicolae al României atunci când îl întreb dacă nu s-ar putea transpune într-o voce a poporului și să transmită toate aceste idei factorilor decizionali de acum.

 

Când spunem Regele Mihai, care ar fi primele trei chestiuni la care ar trebui să se gândească fiecare român?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Regele Mihai a fost definit de multe valori, a fost luptător și a fost și răbdător.

Dacă e să facem un exercițiu și să ne uităm pe arborele genealogic, ce credeți că ați preluat de la predecesori? Mulți au făcut o relativă paralelă între Carol I și Domnia Voastră…

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Nu m-am gândit niciodată. Mă gândesc mai degrabă să înțeleg cum au făcut anumite lucruri în anumit context, cum au abordat lucrurile. Și când te uiți la cineva, cauți să găsești similarități între tine și persoana respectivă. Poate pasiunea pentru condus și răbdarea le-am preluat de la bunicul meu. Sunt berbec și din acest punct de vedere, poate cu Carol I. Când sunt fixat pe ceva, merg până îmi ating scopul. Și poate că am moștenit sufletul mai liber de la regina Maria și de la bunica mea.

Albumul cu fotografii cu Regele Mihai, pe care l-a lansat inclusiv la Iași.

 

Ce vă spuneți când nu vă vede nimeni, când sunteți doar dumneavoastră și aveți un moment? Ce vă ziceți cel mai des?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Răbdare și putere. Cu răbdare, orice se poate. Și putere să merg înainte, să nu mă opresc indiferent de ceea ce primesc de la viață. Viața este făcută să ai momente deosebite, cu momente în care ești foarte fericit și alte momente în care te simți îngropat. Dar indiferent, întotdeauna vine și ziua de mâine…

Pare că aveți o misiune… când v-ați văzut obligat pe repede-nainte să o luați de la capăt, ce v-a dat putere și cum ați reușit să mergeți mai departe și să renașteți frumos, fără ranchiună și făcând lucruri care să inspire?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Din când în când trebuie să te rupi de tot și să fii doar tu cu tine. Doar cu tine. Poate să dureze câteva zile, câteva săptămâni… Dar indiferent cum suntem, ziua de mâine vine. Trebuie să-ți faci ordine în minte, în suflet. E foarte bine să vorbești cu oameni, cu cineva care poate să te asculte. E bine să descarci emoția. Orice încercare e o provocare. Poate fi un semn că ești pe drumul cel bun. Și dacă ți se confirmă cumva că așa e, atunci găsești puterea să mergi mai departe. Ce nu te omoară, te întărește. În viață, dacă ai o misiune grea, rezultatul va fi și mai deosebit.

„Nu știu care e misiunea mea mai exact sau care mi-e destinul. Doar Dumnezeu știe. Dar eu cred că dacă sunt provocat în viață, sigur e un destin mai deosebit. Poate nu neapărat pentru mine, ci pntru cei care vor urma. Poate sunt aici să construiesc drumul. Dar așa cred. Ar trebui să ai această structură în jurul tău, construită bine de oameni, poate de Biserică, de comunitate. În orice faci în viață ai nevoie de oameni!”

 

Ați spus că l-ați găsit mai târziu pe Dumnezeu, chiar dacă bunicul, Regele Mihai, vă vorbea des despre Dumnezeu. V-au făcut toate încercările prin care ați trecut să vă apropiați de Dumnezeu?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Cred că e și în funcție de ce percepție ai față de niște situații din viață. Unii trec mult prea ușor, alții nu. Cauți liniște, o soluție. Cauți liniștea ta, a sufletului. Și într-devăr, când sunt mai liniștit, simt că totul dispare- durere, gânduri. Când sunt într-o biserică, totul dispare. Așa am găsit liniștea pe care o căutam la un moment dat și în continuare e așa.

Că tot am amintit de încercări… ați fost mereu deschis să vorbiți despre momentul în care v-au fost retrase toate titlurile, despre cum nu v-a fost permis să vă vedeți bunicul aflat pe patul de moarte. Au afectat toate cele întâmplate imaginea monarhiei?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Nu s-a gândit nimeni. Dar să nu lași pe cineva din familie să își vadă bunicii înainte de moarte, e normal? Aici e vorba de oameni, nu de instituție. Nu au fost de acord. Este acolo cineva, un om cu multă putere, care nu este de acord cu ce s-a întâmplat, care chiar a plâns când am plecat de acolo…

Spuneați chiar că ați încercat de câteva ori să luați legătura cu Principesa Margareta și Principele Radu și v-au fost returnate scrisorile, că refuză orice formă de dialog. Se va încheia vreodată această situație tensionată?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Depinde de ei… Poate va mai fi vreo înmormântare sau un parastas și vom mai fi împreună (râde). E trist, din păcate.

Ce nu ați mai face dacă ați putea să dați timpul înapoi?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: E foarte greu de spus pentru că toți am făcut câte ceva cu impact negativ sau pozitiv. Asta se numește viață. În viață e foarte ușor să zici că ai fi făcut altfel. Aici suntem, trebuie să mergem înainte. Dar cu o lecție. Și această lecție, care e o expriență de viață, să o folosim pentru construirea viitorului.

Dacă ar fi să aveți o superputere, care ar fi și cum ați folosi-o?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Poate ar fi abilitatea de a vorbi cu personalități din trecut sau să fiu la fața locului, atunci. Nu neapărat ca să schimb ceva, doar să stau. Să observ. Să stau și să vorbesc cu oamenii și să înțeleg mai profund ce se întâmplă. Așa ar fi mai ușor să controlăm prezentul.

Mai faceți sporturi extreme?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Nu. De când cu copiii, nu. Nici nu aș mai avea timp.

sursa foto: Facebook Nicolae al României

Vi se luminează chipul de fiecare dată când vorbiți despre copii. Și se simte emoția din glas și din privire. Cumva toată experiența pe care o aveți cu lipsa tatălui vă face să vă doriți să fiți cât mai prezent în viața lor, să nu zică la fel mai târziu, că ați lipsit?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: E prea devreme să zic asta. Într-adevăr, călătoresc mult, dar nu așa mult încât copiii mei să simtă că sunt plecat. Eu stăteam în Anglia și tata era în Irak, SUA, Geneva și ale părți. Eu plec pentru câteva zile de acasă, dar vin tot acasă. Încerc să petrec mult timp cu ei când sunt acasă. Îmi fac timp în program. Când sunt plecat o săptămână de acasă, simt că am fost plecat un an. Chiar dacă vorbesc la telefon, se simte dorul. Când sunt acasă, stau cu ei, citim, mâncăm, ne jucăm împreună.

Ce nu știm despre Nicolae al României?

NICOLAE AL ROMÂNIEI: Nu pot să zic că am ascuns ceva, am fost întotdeauna sincer și deschis. Nu știu. Prin cărțile publicate am cam zis totul despre membrii familiei. Poate va veni o zi în care voi scrie absolut tot și atunci chiar nimic nu va mai rămâne nespus. Mi se pare firesc să fiu sincer. De ce să ascund lucruri, de ce să mint?

„Încă mai cred că acest popor va fi ridicat din nou unde trebuie să fie. Și această țară. Dacă este prin mine sau nu, vom vedea. Eu vreau să cresc, să dezvolt această țară cu acest popor. Vreau să fiu inspirație, poate să motivez… eu sunt inspirat de fiecare generație. Dacă inspirația e reciprocă, și mai bine. Trebuie să avem răbdare. Poate să dureze și 4-5 generații ca să ajungem la normalitate. Doar trebuie să dăm instrumentele necesare pentru această schimbare. Noi, ca popor, ca și comunitate, împreună putem. Doar împreună!”

Author