Sunt mulți care încearcă să le inducă tinerilor ideea că pot face bani și fără să muncească. Și nu sume ca un salariu, ci milioane. Și nu în timp, ci așa pac-pac. Că nah, cine să mai aibă răbdare? Am făcut interviuri cu oameni de afaceri cu zeci si sute de angajați. Nici măcar unul nu mi-a spus că a ajuns unde a ajuns fără muncă. Din contră. Fiecare a sacrificat câte ceva. Și încă sacrifică, deși ar putea să stea lejer deoparte.

Nu știu de unde vine ideea acestor „mentori” în gura cărora se uită cu admirație atâția tineri. Si nu înțeleg de ce nu îi sancționează nimeni. Mi se pare că punem prea ușor botul la tot felul de abundență închipuită care abia așteaptă să pice peste noi fără ca noi să facem ceva. Toți vor bani care să lucreze pentru tine. Ok, dar până îi faci să lucreze pentru tine, cum îi faci?

Am încheiat o mini-serie pe Netflix. „Cum să devii bogat” se numește. Poate voi face un articol separat. Omul acela le dă celor care participă la emisiune câteva sfaturi de bun simț. Pe niciunul nu a încurajat să nu muncească. Nu, el a plecat de la o chestiune logică, o proiecție: scrie ce venituri ai, ce cheltuieli și descrie cum arată viața ta de om bogat. Și plecând de la toate astea, fiecare a primit niște sfaturi. Dar totul a stat în acțiune.

Fiecare dintre noi are o proiecție proprie asupra bogăției

Fiecare vede viața diferit. Ce e confort pentru mine, pentru altul poate fi nimic. Dacă X vrea casă cu piscină, altul poate să-și dorească să călătorească și tot așa. Și bogăția asta e înțeleasă greșit pentru că puțini o definesc in funcție de ceea ce își doresc ei pentru ei. Mulți o fac uitându-se la alții și fără să se întrebe de sacrificiile făcute de alții. Nu e nimeni ipocrit să spună că nu-i pasă de bani și că nu vrea bani. Dar câți bani, ține de fiecare percepție în parte.

Banii trebuie să îți aducă un confort. Să te ajute să vezi lumea, să faci chestii interesante, să te ajute să devii mai bun, să investești în tine. Să te bucuri de ei adică. Nu să te facă să fii într-o continuă alergătură după niște bani pe care îi ții strânși undeva și atât. Dar e strict părerea mea.

Mereu trebuie să faci ceva ca să ai nu doar chestiuni materiale, ci și spirituale

Știți, trăim vremuri tare interesante. Și la psiholog ajung unii crezând că omul respectiv le va spune ce au de făcut și gata, că ei nu trebuie să facă nimic. Nu e deloc așa. Dacă tu nu ești pregătit să faci schimbări în mod conștient, te duci degeaba. Și așa e in orice. Apare frustrarea. Acea idee că nu e bun, că-s vrăjeli etc.

Sportul e un bun exemplu pentru orice. Oricât de talentat ai fi, dacă nu te antrenezi, nu se întâmplă nimic. Un sportiv ajunge numărul 1 nu pentru că i-a zis cineva că poate să ajungă și că nu trebuie să muncească. Ajunge pentru că se antrenează, sacrifică și tot așa.

Nu mai vindeți iluzii, că de asta trăim cu impresia că toți au avut o cale mai bună decât noi, o conjunctură nu știu de care. Sigur, e cel mai ușor să găsești scuze. Problema e când trebuie să recunoști că greșești și nu faci multe cum trebuie. Că dacă ai recunoaște, sigur ai și schimba ceva.

sursa foto: freepick.com