Paula Erizanu s-a remarcat odată cu apariția volumului „Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o!”. Avea 16 ani când a ieșit în stradă să strige în numele democrației. Spera într-o schimbare. Spera că va fi mai bine. Și spera că, la final, va fi în acea mână de oameni care au reușit să schimbe destinul unei țări. Era anul 2009. „Eram copleșită de tot ceea ce se întâmpla, de toate schimbările și de emoția pe care o trăiești când ești parte dintr-o mulțime. Am
O experiență total neașteptată, dar care mi-a dat o energie fantastică! A fost suficient să mi se spună „noi ne-am gândit să te invităm cu noi în drumeție, în zona Bicaz, pentru că ai venit și ne-ai oferit toate informațiile astea despre cum se face o revistă!”. Am spus da pe loc. Activitatea a avut loc în cadrul proiectului Școala Altfel. Nu mai știam de vreo 15 ani ce înseamnă să mergi într-o excursie cu un grup de școlari, de pe vremea în care sor-mea era învățătoare, încă era acasă, în România, și mai făcea ieșiri cu elevii
Unui antreprenor e greu să-i spui că nu se poate. Pentru că antreprenorul e obișnuit să caute soluții, să despice firu-n patru. E foarte probabil că pe-acest „nu se poate” l-au auzit și cei de la InBusiness Club Suceava în momentul în care au anunțat că vor să facă un eveniment dedicat mediului de afaceri din Bucovina, la care să vină aproape 1000 de participanți. N-au fost 1000, dar nu pentru că nu ar fi fost cerere, ci pentru că n-ar mai fi încăput în sală. Au fost 800. Cu afaceri mai mici sau mai mari, toți și-au dat
În fața unui public care abia îi aștepta mărturisirile, Mircea Cărtărescu s-a lăsat purtat într-un dialog cât se poate de onest și cursiv despre scriitură, America Latină și despre el, ca om. Așa a fost ultima seară a FILIT 2023, pe scena Teatrului Național „V.Alecsandri” din Iași. „A început să-mi placă de oameni!”, a uimit Mircea Cărtărescu. A fost afirmația prin care introvertitul scriitor a recunoscut că de-abia de curând simte că se bucură fără temeri când întâlnește oameni. Nu mai are acel sentiment de trac pe care l-a experimentat cât timp a fost singuratic, așa cum chiar el
„Copilul curios, nerăbdător să exploreze viața în afara Palatului”, așa vede Nicolae al României legătura dintre povestirile pe care i le spunea bunicul său, Regele Mihai, și imaginile din albumul „Bunicul meu, Regele Mihai”, pe care l-am asimilat cu o scrisoare ilustrată, trimisă cu nostalgie, afecțiune și grijă de un nepot, bunicului. Ca privitor, derulând fiecare pagină, deseori îți trece prin minte „ce-ar fi fost dacă?”. Întrebări precum „unde ar fi fost România astăzi?” sau „vom mai avea vreodată asemenea șanse?” îți răscolesc toate crezurile, lecțiile învățate, cărțile citite. Răsfoind albumul filă cu filă, gândul mi s-a dus
Aseară, întreg publicul a fost cucerit de onestitatea cu care Markus Zusak a răspuns la întrebări. „Este, probabil, cel mai frumos teatru pe care l-am văzut până acum!”, a spus la un moment dat. Apoi, reamintindu-și că imediat după întâlnirea cu el, în Casa FILIT începe Noaptea Albă a Poeziei, Markus a dar din nou dovadă de o sinceritate neașteptată „în Australia nu ai să vezi nici într-un milion de ani așa ceva!”. Și a continuat în aceeași notă cu întreg festivalul FILIT. E drept, știam deja că e fascinat de ideea Nopții Albe a Poeziei. Știam din
10 octombrie. Ziua Mondială a Sănătății Mintale. Am simțit-o ca în niciun alt an. Asta pentru că de câteva luni, un diagnostic pe care frate-miu l-a primit ne-a dat peste cap pe toți din familie. M-am gândit la toți oamenii bolnavi care nu știu că sunt bolnavi. La sănătatea mintală a fiecăruia. La cei cărora le e teamă sau rușine să ceară ajutor. La cei pe care i-am văzut de-atâtea ori pe stradă și se vede clar că nu sunt în regulă. Dar despre asta am scris aici. CE AU RĂSPUNS FEMEILE PREZENTE „Tu ce faci pentru a-ți
Mi-e greu să exprim în cuvinte energia și atmosfera din Sala Polivalentă din Iași, din 29 septembrie 2023. Am ajuns la 15.30 la sală. Evenimentul, meciul de baschet era la 17. De dimineață, grupurile de Whatsapp zbârnâiau. Mai ales acela în care suntem noi, Goldies. Așa ne-am zis, așa rămânem. Îmi amintesc doar că la 16.40 abia dacă vedeam coșul. Eram la încălzire. Vine Cătălina la mine și îmi spune „O să fie bine!”. Mă uit în sală. Nu pot să spun decât „Voi fi când se va umple sala!”. Ne încălzim. Mai fug să mai rezolv una-alta, totul
Am vrut să scriu în titlu: Baschet, PR și CS Politehnica Iași. Pentru că despre asta e vorba. Am mai povestit despre baschet. E un sport care m-a format inclusiv ca om (aveți aici articolul). De ce PR? Pentru că în vara acestui an, m-am aventurat într-un proiect în mod VOLUNTAR. Am acceptat să mă ocup de tot ce înseamnă imaginea echipei de baschet feminin a Iașului- CS Politehnica Iași. Și am acceptat să fac asta VOLUNTAR atât pentru faptul că e o manieră prin care pot returna ceva sportului care mi-a marcat copilăria, dar și pentru că antrenoarea
Când am terminat de văzut documentarul I wanna dance with somebody, un singur lucru mi-a trecut prin minte. Whitney Houston ar fi putut fi destinul cel mai mișto din tot ce înseamnă lumea starurilor. Ar fi putut… Spre deosebire de alți artiști, care au avut o copilărie nefastă, în cazul lui Whitney n-a fost deloc așa. Mama sa era o cântăreață celebră. Nașa ei de botez a fost Aretha Franklin. A crescut printre nume sonore. Da, într-adevăr, părinții se certau. Dar oare în câte familii din toate timpurile n-au existat certuri? Tatăl îi reproșa mamei că e mereu plecată