„De ce ți-e frică?”, e o întrebare de la începutul documentarului despre Gianna Nannini, artista care chiar a avut Italia la picioare. „De nebunie”, e răspunsul pe care îl înțelegem de-abia în a doua parte a filmului „Frumoasa rebelă”…

Tatăl său și-a dorit să fie jucătoare de tenis. La 18 ani pleacă de acasă pentru a-și urma visul- să fie cântăreață

Gianna cânta de când de-abia se ținea pe picioare. Se uita la tv și cânta. Cu timpul, știa că asta vrea să facă. Să fie cântăreață. Era visul ei, nu și al părinților. Tatăl o voia jucătoare de tenis. E motivul pentru care îi face cadou o rachetă de tenis. Gianna nu e impresionată. Dar nu se împotrivește. Timpul trece, face în paralel și tenis, și muzică.

Născută în Siena, Toscana, simte că locul ei e în Milano. Doar acolo putea să fie remarcată. Doar acolo putea să-și găsească drumul. Și pleacă să-și facă un rost în viață fără să stea prea mult pe gânduri. Lasă părinților un bilet de adio și pleacă. Culmea, le și spune că nu îi va fi dor de ei.

Gianna Nannini provine dintr-o familie cu stare. Părinții ei aveau o patiserie. Afacere pe care, ani mai târziu, o va prelua fratele ei. Ca să facă rost de bani pentru muzică, chiar îi trece prin cap că ar putea lucra într-o vară acolo. Va fi plătită pentru asta, cu un salariu, ca oricare alt angajat. E oarecum un pact pe care-l face cu tatăl său în momentul în care acesta îi spune să înceteze cu muzica. Un pact care ar fi trebuit să o facă pe Gianna să-și țină gura cu privire la idila pe care tatăl ei o avea cu altcineva.

„Cine te crezi, crezi că ești o mare voce?”, i-o tuflește părintele supărat. „Sunt Gianna”, e răspunsul suficient pe care îl dă, semn că n-are nevoie să fie ca nimeni altcineva, trebuie să fie doar ea.

Viața din hotel, drogurile și drumul deloc lipsit de obstacole până când semnează primul contract cu o casă de discuri

Când pleacă de acasă, la Milano, se cazează într-un hotel. Un bordel, mai bine zis. Își face prieteni. Aceștia o ajută. Gianna are nevoie de un pian la care să repete piesele pe care le scrie și apoi să le înregistreze. Trimite casete la toate casele de discuri, dar în zadar… totuși, reușește să obțină o audiție. Așa începe marea aventură a Giannei Nannini în lumea artistică. Doar că până acolo…

Buna sa prietenă, cea care o ajutase de fapt să ajungă la acel pian, se sinucide fix pe piesa sa, lăsată să curgă pe repeat. Apoi, văzând că nu primește niciun răspuns pentru vreo audiție, reușește să se angajeze să cânte într-un restaurant. Numai că în momentul în care începe să cânte o piesă de-a ei, despre avort, e dată afară. I se spune că nu mai are voie să calce pe-acolo nciodată.

Partea bună e că e perioada în care o cunoaște pe Carla, numărul 11 cum avea să îi spună- pentru că s-au cunoscut într-o zi de 11. Carla va fi ca un înger pentru Gianna Nannini fix în momentul în care avea cea mai mare nevoie- momentele psihotice de delir, halucinații și nebunie. Va fi omul alături de care va renaște după o perioadă în care prea puțini îi mai dădeau vreo șansă să redevină un om normal, artista care era înainte…

Adorată în Germania, prea puțin apreciată acasă, în Italia

Gianna Nannina era cu adevărat o voce. Doar că asta nu era suficient pentru a începe să producă bani, să vândă. Piesele ei nu erau în trend. I se cere să-și schimbe stilul, dar să rămână, totuși, autentică. Dă lovitura cu hitul America. Promovează gesturi obscene în videoclipuri, în aparițiile sale. Creează controverse. Și astfel, fără să-și dea seama, pune presiune pe ea. Casa de discuri știe că Gianna Nannini poate mai mult. Îi cere mai mult. Pentru ei, nu e suficient că Gianna este un artist popular în alte state. Vor să fie populară și adorată mai ales în Italia.

Presiunea unui nou album și consumul de alcool și droguri o aduc în pragul nebuniei: episodul psihotic și miracolul revenirii pe scenă, la cel mai înalt nivel

Gianna Nannini decade. Celebritatea nu vine la pachet numai cu lucruri bune. Începe să bea. Începe inclusiv să consume droguri. Carla e cea care îi aruncă în toaletă o pungă cu cocaină și-i spune un adevăr crunt: „Îți cauți curajul în mizeriile tale!”.

E aproape obligată să scoată un album. Casa de discuri îi acordă un împrumut doar cu condiția ca albumul să se vândă. Dacă nu se vinde, atunci e nevoită să dea înapoi toți banii de producție. Acceptă.
Numai că presiunea o copleșește în așa fel încât Gianna Nannini cedează. Psihicul ei cedează. Sunt poate cele mai dureroase momente din film… momente la care, recunosc, eu am plâns. Pentru că e dureros să vezi ce se petrece în mintea unui om în timpul unui episod psihotic. Gianna Nannini începe să aibă halucinații. Simte miros de gaz, deși nu era așa ceva. E primul semn că e ceva în neregulă. Tocmai din această cauză face și un accident auto. Pe patul de recuperare, impresarul n-are milă. Îi spune că Sting a reușit să scoată un întreg album când era răcit.

Gianna Nannini intră în studio. Acolo începe să vadă gândaci. Simte iar miros de gaz. Toți îi spun că doar i se pare. E stresată. Panicată. Transpiră. Cei de la studio o trimit la hotel să se odinească. O văd epuizată și incapabilă să înregistreze. Doar că la hotel, delirul și halucinațiile continuă… își imaginează că se ceartă cu un presupus iubit. Numărul 16, așa avea să-l țină minte. Doar că numărul 16 nu era acolo. Era doar ea. Ea și gândurile care i-au acaparat mintea lucidă. Ea și delirul. Ea și episodul psihotic.

Când cei de la studio vin la hotel să se asigure că e bine, găsesc dezastru. Totul e haos. Iar Gianna, trântită pe podea, îl chema pe numărul 16. În mintea ei, îl omorâse. Zăcea acolo, pe podea. Așa își imagina ea…

E luată acasă de tatăl ei. În mașină, o altă scenă tulburătoare. Gianna vede o pisică. E doar o halucinație. Îi spune despre pisică tatălui răvășit de modul în care arată fiica sa… tatăl intră în jocul ei și începe să ajunge pisica. O imobilizează în mașină ca să poată ajunge cu bine acasă. Spre binele ei…
Episodul psihotic îl face medic să le ceară părinților să ia în calcul să o interneze într-un centru pentru astfel de pacienți. Numai că atunci, Carla spune că e dispusă să se mute cu ea, să o îngrijească, să o facă bine. Nu contează cât timp va fi nevoie.

Și așa reușește să își revină. Are parte de toată dragostea, afecțiunea și înțelegerea de care un astfel de pacient are nevoie pentru a fi bine. Se reunește familia. Toți îi sunt alături. Iar Gianna Nannini renaște din cenușă aproape fix când nu se aștepta nimeni. Din acel moment, totul e ascendent în viața sa. Din acel moment, Gianna Nannini devine starul muzicii rock care are Italia la picioare.

Pe patul morții, tatăl îi spune că fără ea, numele Nannini ar fi rămas anonim

Tatăl artistei n-a fost neapărat un om dur. Poate doar un părinte care și-a dorit ce-i mai bun pentru copiii lui. Pe Gianna Nannini n-a înțeles-o. Muzica i se părea ceva din care nu poate trăi suficient de bine. Nu o vedea un talent la fel cum erau numele sonore de-atunci. Dar nici nu vedea acel ceva unic pe care fiica sa îl avea din plin: talentul.

A crezut că o înduplecă de fiecare dată când i-a tăiat aripile. Numai că tocmai asta a făcut-o pe Gianna să-și dorească și mai mult să facă ce vrea, să își urmeze calea, să fie cântăreață. Cu sau fără sprijinul familiei, avea să facă asta.

Deși îi spune la un moment dat, când vede videoclipul cu mișcări obscenne, că face numele de râs și o dă afară din casă, tot el e cel care o copleșește cu grijă în momentul în care vede că fetița lui o ia razna… Episodul psihotic readuce familia împreună. Și asta face ca, pe patul de moarte, tatăl să-i recunoască fiicei faptul că e mândru de ea și că dacă nu era ea, numele Nannini ar fi rămas în anonimat. La ceremonia de înmormântare, Gianna Nannini îi cântă tatălui chiar acele versuri pe care el i le-a cântat în mașină, ca să o liniștească, atunci când a luat-o și a adus-o acasă. Atunci a fost dovada că tatăl ei, deși nu era poate de acord cu ceea ce Gianna făcea, tot îi știa versurile pieselor.

Gianna Nannini: câteva dintre controverse

Filmul nu le menționează, însă n-ai cum să nu vrei să afli mai multe despre Gianna Nannini, după ce urmărești „Frumoasa rebelă”. Așa am aflat că în anul 1995, Gianna Nanninia șocat lumea prin participarea la un protest Greenpeace. S-a urcat pe Palazzo Farnese din Roma, sediul ambasadei Franței. A fost modul prin care ea a spuns că nu e de acord cu testele nucleare pe care Franța le făcea.

Apoi, comunitatea LGBT a criticat-o pentru faptul că n-a fost mereu o voce a comunității. Din postura ei, ar fi putut promova mai bine cererile LGBT.

Iar când nimeni nu se aștepta la așa ceva, Gianna Nannini, la 54 de ani, anunță că e însărcinată. Mulți au considerat gestul un act egoist din partea artistei. Doar că, din nou, nu i-a păsat. Gianna Nannini a rămas fix ceea ce a fost mereu: Gianna.

sursa foto principala: gazzetta.it