***Articol scris de Anamaria Diaconu, colaborator insociety.ro Anamaria este terapeut holistic, cu o experiență în domeniu de peste 8 ani, timp în care a ghidat zeci de persoane pentru a-și regăsi calea spre sine. Prin metoda Recall Healing cu care lucrează în prezent, Anamaria te poate ajuta și pe tine să îți construiești o radiografie personalizată completă prin care să îți înțelegi corpul atunci când acesta îți trimite diferite semnale. Trebuie doar să iei legătura cu ea: injoyhealingbyanamaria@gmail.com ***
Familia noastră ne este hartă a vieții, a parcursului și a evoluției. Stăm pe un munte făcut din strămoși care au trăit vieți mai simple ori mai complicate. Cu momente de fericire, dar mai ales de tristețe. Aceste evenimente dăinuie veșnic în istoria familiei din care facem parte și așa cum deja știți, ajung să se infiltreze în viețile noastre dacă încă nu au spus tot ceea ce aveau de spus. Aceste realizări pot fi majore, când simțim că este un moment care contează. Dar adesea sunt minore, ca parte a vieții noastre de zi cu zi.
Săptămânile trecute am fost surprinsă de o astfel de realizare în timpul unei ședințe de public speaking. Din senin, am început să percep senzația că mă sufoc, ca și cum ceva rămăsese blocat în gât. Tușesc, mă ridic, mă scutur și mă întorc în fața camerei
În încercarea de a afla ce se întâmplă, am făcut o verificare interioară să aflu dacă este totul în regulă cu mine. Mi-am confirmat că da. Prin urmare, m-am întors către persoana cu care vorbeam și am întrebat-o dacă a avut mai devreme vreo ședință mai cu impact. Răspunsul este nu. Totuși, senzația pe care o aveam continua, acompaniată chiar de o stare de ușoară euforie.
S-a mai repetat de două ori scena. Ca să mă liniștească, mi-a povestit o experiență personală despre cum de-a lungul vieții ei a observat că atunci când mânca carne, avea senzația că se sufocă, că nu mai poate respira. Curioasă să descopere ce se întâmplă, a pus întrebări în interiorul familiei și a descoperit că bunica ei a murit înecată cu carne. I-am mulțumit pentru împărtășire, dar parcă tot nu se lega în totalitate de ceea ce simțeam eu.
Extrasimțurile mele, ca să mă exprim așa, percepeau în continuare informații. Așadar, îmi vine în minte ideea de zi de naștere. Am întrebat-o când este născută. A răspuns că în ianuarie. Dar bunica? Născută tot în ianuarie, a spus ea. Ceva încă nu se lega, noi eram în luna Aprilie.
Am validat cu ea încă o simțire, ideea de stare de veselie, efervescentă. Mi-a confirmat că da, așa era personalitatea bunicii ei, unul dintre strămoși. Am lăsat deoparte povestea și am continuat ședința de public speaking. Deodată însă, amândouă am auzit un zgomot similar unui obiect care a căzut ce ne-a făcut să tresărim.
Pe masă era o sticlă goală, a cărui dop s-a desfăcut și a căzut pe podea. I-am spus că era clar un mesaj în spate. Prin urmare, punem în stand-by ședința și încep să o întreb ce vârsta are acum și mama cui era bunica în cauză. Îmi spune că mama tatălui, deci e dintre acei strămoși paterni.
O întreb cât avea tatăl când i-a murit mama și rămâne stupefiată când realizează că avea aceeași vârstă ca a ei acum și că, mai mult de atât, tatăl se serbase fix cu o zi în urmă și bunica are decesul tot îl luna aprilie.
Realizez și eu, la fel de surprinsă ca și ea, că de aici venea „punerea în scenă” a senzației de sufocare. Ea rămâne surprinsă de această interacțiune, cu tot cu piele de găină și tremurat.
I-am explicat că bunica are nevoie de un ritual prin care să i se dea șansa să se elibereze de momentul morții venit pe neașteptate, care să îi ajute pe ea și pe tată să se împace cu ideea plecării. A convenit că îi va oferi acest spațiu și am putut să ne continuăm ședința.
Acesta este doar un exemplu despre cum funcționează vocea familiei noastre, a celor pe care îi numim strămoși. Aceștia ne acompaniază de-a lungul vieții și atunci când găsesc șansa, vin să ne ceară ajutorul, să ne atenționeze ori să ne transmită validare, încurajări și tot felul de lucruri pe care nu au apucat să o facă. Tot ceea ce trebuie să facem este, să învățăm cum să ascultăm. Și ascultarea poate să vină prin tot felul de simțiri.
sursa foto: autor Anamaria Diaconu
