Povestea manuscriselor începe în 1945… atunci, doi frați care căutau un loc de odihnă au găsit niște papirusuri. N-au anunțat autoritățile, le-au luat cu ei. Scrierile au început să apară pe piața neagră. Mama lor, mai temătoare, s-a gândit că e mai bine să le ardă. Așa erau feriți de spiritele rele. Ce a mai rămas, a predat un sacerdot, în anul în care între frați au început certurile. Și astăzi poartă numele de atunci- Manuscrisul de la Nag Hammadi, locul unde au fost găsite. Doar că pe lângă aceste texte, au mai fost găsite și altele. Cu e și „Manuscrisul găsit la Accra”, redat întocmai de Paulo Coelho. Textul este transcrierea acestui manuscris pe care l-a primit de la fiul arheologului englez care l-a găsit- Sir Walter Wilkinson, fiu pe care scriitorul l-a cunoscut personal, în anul 1982.

Întreg textul este o înșiruire de principii, adevărate lecții de viață

„Ne-am născut singuri și murim singuri.”

„Manuscrisul găsit la Accra” nu se citește pe fugă, ci cu creionul în mână. Prezintă cu multă înțelepciune câteva sfaturi pe care, deși le știm în sinea noastră, uităm să le aplicăm. Sau mai rău, nu le conștientizăm și le ignorăm.

„Cel mai mar dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu a fost puterea de a lua hotărâri.”

Toate-s despre simplitate. Și vin cu forța unor cuvinte care chiar pot schimba destine. Inclusiv destinul nostru. Tot ce trebuie să facem este să contemplăm, să conștientizăm fiecare părticică a textului, să o înțelegem pe deplin și-apoi să aplicăm. Va fi greu la început, însă nimic nu-i imposibil.

„Iubește. Nu vorbesc aici numai de iubirea față de altcineva. Să iubești înseamnă să fii pregătit pentru minuni, pentru victorii și înfrângeri, pentru tot ce se întâmplă în fiecare zi în care ne-a fost hărăzit să umblăm pe fața Pământului.”

Am încercat, aici, în aceste rânduri, să transcriu ce m-a inspirat pe mine. Și s-ar putea să te inspire și pe tine, cel care citești…

Perspectiva asupra celor înfrânți: „Nu este înfrânt, de fapt, decât cel care renunță. Toți ceilalți sunt victorioși!”

Se vorbește mult despre învingători. Este și o vorbă, că nimeni nu și-i amintește pe cei învinși. Doar că în „Manuscrisul găsit la Accra”, perspectiva e alta…

„Înfrânții sunt cei care nu au renunțat (…) înfrângerea vine când nu reușim ceva ce ne dorim mult. Renunțarea nu ne lasă să visăm. Deviza sa este ‹Nu dori nimic și astfel nu vei suferi niciodată.›”.

În „Manuscrisul găsit la Accra”, cei care nu au fost înfrânți niciodată sunt cei care nu au luptat niciodată. Doar aceștia „au reușit să evite cicatricile, umilirile, sentimentul de abandon și clipele când războinicii se îndoiesc de exitența lui Dumnezeu”.

Sunt cei care, așa cum tot manuscrisul spune- „aceștia pot spune cu mândrie că nu au pierdut nicio bătălie, dar nu vor putea spune niciodată ‹Am câștigat o bătălie!›”.

Sunt fix cei care închid ochii la nedreptăți sau suferințe și cred că siguranța lor e dată tocmai de această menajare pe care și-o impun prin a nu face nimic… au multe visuri neîmplinite, clipe de lașitate pe care le oferă tocmai acest comportament de a sta deoparte. Sunt cei care se amăgesc cu acel „Mâine va fi altfel!”.

„Vai de cei care nu au fost niciodată înfrânți! Nu vor învinge niciodată în viață!”.

Perspectiva asupra singurătății: „În clipele cele mai însemnate ale vieții vom fi întotdeauna singuri!”

Acesta e mesajul pe care „Manuscrisul găsit la Accra” îl transmite celor care poate se simt compleșiți de singurătate.

„Fără singurătate, iubirea nu va rămâne mult timp lângă tine. Pentru că și iubirea are nevoie de odihnă, ca să poată călători prin ceruri și să se arate sub alte forme.”

Pentru a fi completă, iubirea are nevoie de singurătate. Căci doar astfel, singurătatea nu e văzută drept lipsa iubirii, ci completarea acesteia.

„Cine nu este niciodată singur nu se cunoaște pe sine (…) Singurătatea nu este lipsa de companie, ci clipa când sufletul nostru are libertatea să stea de vorbă cu noi înșine și să ne ajute să hotărâm cursul vieților noastre”.

Tot în „Manuscrisul găsit la Accra” ni se spune că doar aceia care nu se vor speria de singurătate vor cunoaște adevărata bucurie a vieții și înțelepciunii, a tot ceea ce ne înconjoară:

„În singurătate, ei vor descoperi iubirea care ar fi putut să rămână neobservată.

În singurătate, vor înțelege și vor respecta iubirea care a plecat.

În singurătate, vor putea hotărî dacă merită să se roage ca ea să se întoarcă sau dacă vor trebui să-și îngăduie unul celuilalt să-și urmeze calea.

În singurătate, vor învăța că a spune NU nu înseamnă întotdeauna lipsă de generozitate și că a spune DA nu este întotdeauna o virtute.”

Perspectiva asupra vieții: „Nu încerca să fii de folos. Încearcă să fii tu însuți: asta e de ajuns.”

S-ar putea să ți se pară că nu ai un scop anume. Sau că ceea ce faci nu e suficient… perspectiva „Manuscrisului găsit la Accra” este alta:

„Tu să cauți numai asta: să trăiești ceea ce întotdeauna ai dorit să trăiești. Poate că nu îți dai seama, dar e foarte important.”

E suficient să ții pasul cu sufletul tău, unicul care îți va oferi lecții care să te facă să înțelegi care e rostul tău, la fiecare pas. Exemplul dat e cel al unui râu. Care nu face altceva decât să fie un râu. Și atunci când cel rătăcitor ajunge la râu și-l întreabă dacă nu se plictisește să tot curgă, râul îi răspune- „acesta e rostul meu, să fiu un râu!”.

Perspectiva despre teama de schimbare: „A visa nu e primejdios. Primejdios este să vrei să transformi visele în realitate.”

S-ar putea ca natura să ne trimită mesajul pe care mulți nu-s pregătiți să-l primească- „schimbă-te!”. Dar cei cărora nu le este teamă de soartă, acceptă provocarea. Și oricât de primejdios ar fi drumul, se aventurează. Nu țin cont de faptul că le este bine. Ei pleacă pe drumul lor. Așa fac primul pas. Fie din ambiție, fie din curiozitate, dar cel mai adesea, din dorința de a cunoaște și trăi aventura.

„Ne e frică de schimbare deoarece credem că, după multe eforturi și sacrificii, cunoaștem lumea în care trăim. Și, chiar dacă nu suntem pe deplin mulțumiți, cel puțin nu vom avea surprize. Nu vom greși. La nevoie, vom face mici schimbări pentru ca totul să rămână la fel.”

Perspectiva despre frumusețe: „Frumusețea exterioară este partea frumuseții interioare. Și ea se manifestă prin lumina care iese prin ochii fiecăruia.”

Ideea din „Manuscrisul găsit la Accra” e că nu trebuie să-i lăsăm pe alții să definească cine suntem.

Doar așa vom transmite cu adevărat emoția din fiecare, frumusețea pe care toți o avem, doar că deseori e acoperită de grija cu care ne preocupă alții. Iubirea și frumusețea vin, bat la ușă, doar că tu s-ar putea să nu fii pregătit să dechizi…

„Frumos nu înseamnă la fel, ci deosebit!”

Perspectiva despre „nu știu încotro mă îndrept”

Doar prin acțiune afli calea. Teama n-ajută. Recitește perspectiva înfrângerii și ai să înțelegi cât de important este să acționezi. Chiar și așa, „Manuscrisul găsit la Accra” pune răspunsul în seama Domnului și a faptului că mereu El va ști cu exactitate care este calea. Trebuie doar să spui și să o urmezi. Să ai curaj să o urmezi.

„Dar numai cine primește cu umilință și curaj planul de nepătruns al lui Dumnezeu știe că se află pe drumul cel bun.”

Perspectiva asupra dragostei: „Ca să auzim cuvintele iubirii, trebuie să o lăsăm să se apropie (…) cel mai mare țel al vieții este să iubim. Restul e tăcere.”

„Dragostea este un cuvânt, până vine cineva ca să-i dea înțeles. Nu renunța. De obicei, ultima cheie din mănunchi este cea care deschide ușa.”

Răspunsul din „Manuscrisul găsit la Accra” pornește de la freamătul celei care i-a scris înțeleptului că „dragostea n-a vrut niciodată să stea de vorbă cu mine”. E gândul venit pe fondul acelei suferințe pe care fiecare o consideră „destul”. Doar că…

„Atunci când iubirea ajunge lângă noi, ne temem de ce are să ne spună. Pentru că iubirea este liberă, iar vocea ei nu ascultă de voința sau de sforțarea noastră. Toți cei care iubesc știu asta, dar nu se pot stăpâni. Cred că pot să o cucerească prin supunere, putere, frumusețe, avere, lacrimi și zâmbete. Însă adevărata Dragoste e cea care cucerește și niciodată nu se lasă cucerită.”

Apoi…

„Adevăratul îndrăgostit e cel care înțelege că loialiatea nu poate înflori decât în prezența libertății. Și, fără teamă de trădare, acceptă și respectă visul celuilalt- încrezându-se în forța mai mare a iubirii.”

Perspectiva despre loialitate: „Loialitatea nu poate fi niciodată impusă prin forță, prin frică, prin nesiguranță sau prin intimidare. Ea este o alegere pe care numai spiritele puternice au curajul să o facă.”

Alegi să fii sau nu loial. E ceva ce nimeni nu-ți ia. Poate de aceea e considerat că cel mai mare dar de la Dumnezeu este puterea de a hotărî, de a decide, de a alege pentru tine.

„Ai grijă la suferința pe care ți-o poți pricinui singur, dacă îi îngădui unei inimi lașe și mârșave să facă parte din lumea ta. După ce răul va fi fost făcut, nu are rost să învinovățești pe nimeni: ușa a fost deschisă chiar de stăpânul casei.”

Un om loial alege să fie loial. Nu îi impune nimeni. Tocmai de aceea n-are nicio temere în a se arăta fix așa cum e, cu calități și defecte. Pentru că un alt spirit loial va înțelege asta.

„Loialitatea nu poate fi niciodată impusă prin forță, prin frică, prin nesiguranță sau prin intimidare. Ea este o alegere pe care numai spiritele puternice au curajul să o facă. Și, fiind o alegere, ea nu iartă trădarea, dar e întotdeauna îngăduitoare cu greșelile. Și, fiind o alegere, rezistă trecerii timpului și conflictelor trecătoare”.

Perspectiva asupra sexului: „Sexul merge mult dincolo de plăcere. În el se îmbină relaxarea și încordarea, durerea și bucuria, sfiala și curajul de a depăși limitele.”

Premisa e simplă- totul este permis, dacă totul a fost acceptat. A primi este act de iubire. A dărui, la fel. Și-atunci, ce este sexul? „Priviți sexul ca pe o ofrandă”, se spune în „Manuscrisul găsit la Accra”.

Perspectiva despre reușită: „Ce înseamnă reușita? Să te poți duce la culcare în fiecare noapte cu sufletul împăcat.”

Obsesia de a reuși n-ajută la nimic. La fel și comparația cu ceilalți- „Reușita nu vine din recunoașterea celorlalți. Ea e rodul a ceea ce ai sădit cu iubire.”

„Reușita vine pentru cei care nu pierd timpul comparând ce fac ei cu cu fac ceilalți. Ci intră în casa celui care spune ‹voi da tot ce am mai bun în mine›. Oamenii care caută numai reușita nu o vor găsi niciodată pentru că reușita nu este un scop în sine, ci o consecință. O obsesie nu ajută la nimic, încâlcește căile și sfârșește prin a-ți răpi bucuria de a trăi.”

Se aduce în discuție ideea că nimeni nu întreabă care sunt sacrificiile făcute până la reușită. Dar asta n-ar trebui să sperie, din contră… e dovada faptului că ai sădit ce trebuia- iubire. Și așa frumusețea își arată rodul, în cel mai firesc mod.

Alte idei/ citate din Manuscrisul găsit la Accra”, asupra cărora merită să medităm și să ne punem semne de întrebare

„Fii mereu atent la primejdia care pândește comunitatea: oamenii tind să se poarte la fel. Au model propriile lor limitări- și sunt plini de prejudecăți și temeri. E un preț foarte mare de plătit, deoarece ca să fii acceptat de toți va trebui să le fii tuturor pe plac. Iar asta nu e o dovadă de dragoste față de comunitate. E o dovadă de lipsă de dragoste față de tine însuți.”

„Nu este iubit și respectat decât cel care se iubește și se respectă. Nu căuta niciodată să le placi tuturor, căci vei pierde respectul tuturor.”

„Ferește-te cu orice preț de cei care sunt lângă tine în clipele de tristețe, spunându-ți vorbe de consolare. Pentru că ei de fapt își spun în sinea lor: ‹eu sunt mai puternic, eu sunt mai înțelept, eu nu aș fi făcut pasul ăsta›. Și rămâi lângă cei care sunt lângă tine în orele de bucurie. Deoarece în sufletele acestora nu există gelozie sau invidie, ci doar fericirea de a te vedea fericit.”

„Prietenia are virtuțile unui râu: ocolește stânci, se adaptează la văi și munți, uneori se transformă în lac până ce adâncimea se umple și își poate urma cursul. Pentru că, la fel cum râul nu uită că ținta sa e marea, prietenia nu uită că singura sa rațiune de a fi este să-și dovedească iubirea față de ceilalți.”

„Oricum te-ai simți, scoală-te în fiecare dimineață și pregătește-te să-ți răsplătești lumina. Cei care nu sunt orbi îi vor vedea strălucirea și vor fi fermecați de ea.”

„Soarta nu este nedreaptă cu nimeni. Toți suntem liberi să iubim sau să urâm ce facem.”

„Nu ceda în fața spiritelor slabe, care nu suportă să vadă un spirit puternic.”