Contents
Alexandra Gugiuman, www.insociety.ro : Cum adică tatăl dumneavoastră vă tachina spunându-vă că veți fi ciocănar?Faptul că ați dat de două ori la Medicină, mai mult pentru că părinții v-au împins să faceți asta, înseamnă că ați fost genul de copil care a făcut ceea ce i-au zis părinții?Și cu pianul cum a fost?Să-nțeleg că de mic ați fost atașat de artă, n-a fost totul o întâmplare…Cum v-a venit idee galeriei de artă Rotenberg- Uzunov?Sunteți ca un salvator, iar eticheta de „salvator al icoanelor” chiar vi se potrivește. Când ați început să vă simțiți ca un salvator și nu doar un simplu creștin?„Mulți au ochi, dar puțini văd”, mi-ați spus de cum ne-am văzut și ați precizat de multe ori până acum. Ce ați vrea să preia fetele de la dumneavoastră?Dar dumneavoastră ce ați preluat de la părinți?Am citit un interviu în care ați povestit atât de frumos despre ceasul pe care l-ați primit cadou la 14 ani de la tatăl dumneavoastră, apoi la 18 ani ați primit un alt ceas. Nu reiau discuția de acolo, ci aș vrea să-mi definiți timpul.V-am văzut lacrimile din ochi imediat ce l-am menționat pe tatăl dumneavoastră…Ați învățat să prețuiți timpul în mod eficient?Păi și atunci, având în vedere ce spuneați anterior, că nu murim niciodată, de ce se tem oamenii de moarte?Și dacă ni se spune zilnic că trăim într-o țară în care nimic nu merge, cum ar putea românii să învețe și să înceapă să-și iubească țara?De ce e reținut statul, adică cei care ne conduc?Credeți că în lipsa orgoliilor, lucrurile ar merge într-o direcție mai bună?Păi și ei au fost crescuți, la fel ca noi, de părinți ori bunici cu frică de Dumnezeu…Credeți în a doua șansă, dacă ați fost dezamăgit?Ce ar trebui să facă cineva ca să vă dezamăgească?Dacă v-ați întâlni cu tânărul Eduard Uzunov de la 21 de ani, ce i-ați spune?Dar pentru un tânăr de azi, dintr-o societate în care parcă nimeni nu mai are răbdare și vrea să se îmbogățească peste noapte, ce sfat aveți?Ce v-ați spus în momentele de cumpănă în care e aproape imposibil să nu fi fost măcar o dată?Cine este Eduard Mircea Uzunov- omul, nu omul de afaceri?

„Prin fața galeriei mele de artă trec sute de oameni. Marea majoritate, când ajung în dreptul vitrinei cu artă, întorc capul în sensul opus și eu le zic să intre… ‹‹Ah, nu, nu, că nu mă pricep.›› Cum, nu te pricepi să admiri o pictură frumoasă, o floare frumoasă, o femeie frumoasă, o natură frumoasă?
De fapt, oamenii nu vor să vadă! Ei vor să trăiască în problemele lor și zic că nu se pricep la așa ceva. Așa ceva, ce? Arta e așa ceva? Bucură-te de ea, bine. Dacă nu, nu. Dar încearcă! Să încerci, asta e esența și cred că asta e esența pe care am tras-o de la înțelepciunile preoților de la slujbele la care am asistat în ultima vreme– trebuie să vezi ca să te bucuri de viață! Și Dumnezeu îți dă ochi ca să vezi, nu să te cauți prin buzunare de pâinea cea de toate zilele!”

             Eduard Mircea Uzunov a început să facă afaceri imediat după Revoluție, ca toți cei care au simțit momentul ideal de a explora o lume complet nouă pentru o Românie ținută-n frâul comunist decenii întregi. Își amintește că a plecat în Turcia împreună cu un prieten și au adus cravate și haine pe care le-au pus la vânzare în cele mai scumpe magazine ale Bucureștiului de atunci. Proprietarul magazinului Coleus, cunoscut ca pionier al luxului din România, l-a îndrăgit. I-a plăcut marfa pe care o importau și i-a ajutat, oferindu-le vitrina magazinului pentru orice articole vertimentare pe care urmau să le aducă. „În vânzări, atuul meu a fost prezența de spirit!”, îmi explică Eduard Uzunov în timp ce-mi povestește cum, imediat după ce a vândut marfa adusă din Turcia și a făcut ceva mai mulți bani, s-a apucat să importe mobilier din plastic. A fost primul importator de terase din București, numai că… afacerile îi ocupau tot timpul, așa că atât el, cât și bunul său prieten s-au văzut în situația de a fi repetenți în anul trei de facultate. I-au despărțit părinții: prietenul a plecat în Belgia, la studii, iar el a rămas aici și, la 25 de ani a fondat Regatta, printre primele agenții imobiliare din țară. Pe atunci, bani făceai din armament, vapoare, avioane, numai că toate astea nu erau pentru el. „Vreau s-ajung să vând cele mai spectaculoase case din România!”, și-a spus. Și a reușit, având în vedere că azi, Regatta este unul dintre cei mai de încredere parteneri pentru clienții care au la vânzare cele mai scumpe imobile. De altfel, de curând, Eduard Uzunov a reușit să vândă cel mai scump teren din istoria României, situat în Piața Charles du Gaulle, pe care a obținut nu mai puțin de 5980 euro/mp! Iar planurile nu se opresc aici… în prezent are în derulare vânzări de peste 100 de milioane de euro și, așa cum ține să precizeze, dacă Dumnezeu vrea, planetele se aliniază.

„Acțiunea este foarte importantă în business. Abnegația este iarăși importantă: să nu te lași până nu intri unde vrei, să nu te lași până nu vinzi chestia aia pe care ți-ai propus-o! Și să te bucuri de lumină, de soare, de tot, de ceea ce faci în fiecare zi. Să te bucuri!”

 

                 Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru tot, iar Dumnezeu e de multe ori menționat în dialogul nostru. Nu e habotnic, doar că a învățat de-a lungul timpului să prețuiască până și cel mai simplu lucru care-i oferă bucurie. Și Eduard Uzunov chiar găsește bucurie în toate lucrurile care-l înconjoară. Când m-am întâlnit cu el, de-abia cumpărase o piesă extrem de rară, un templu al lui Solomon din argint, de la 1880. Pentru oricare altcineva ar fi fost un obiect și atât. Nu și pentru el! Mi-a descris cu atâta pasiune obiectul, încât mi-am dat seama de emoția sinceră pe care i-a dat-o achiziția chiar în momentul în care am mers la mașină și mi-a arătat templul, imediat după ce am pus punct interviului. În definitiv, totul e emoție pentru Eduard Uzunov. Nu mai are nevoie de ceva anume care să-i spună cum e pentru că știe prea bine cum și cine este, însă recunoaște că are nevoie de ceva anume pentru a-și schimba starea. Asta-l face ca deseori, atunci când ajunge acasă, să-și fixeze un tablou sau o icoană. Își schimbă starea imediat și îi dă și mai mulă încredere în sine pentru că se convinge o dată-n plus cât de inspirat a fost atunci când a achizițional obiectul respectiv.

Împreună cu Prințul Nicolae al României   

 

                 Implicat în multiple campanii umanitare, pe care le vede ca pe misiuni pe care Dumnezeu i le trimite, Eduard Uzunov îmi povestește despre acțiunea pe care a avut-o pentru copiii oncologici și alte planuri pe care le are în viitor, tot pentru a face bine. În acel moment, se ridică și-mi aduce câteva felicitări cu Moș Crăciun, de-alea de care cumpăram de la librărie când eram mici. Are câteva mii, le-a cumpărat în iarnă, de la soția celui care le-a făcut. A cumpărat inclusiv mașina cu care artistul le-a creat. Se îndrepta spre Susai când a primit un telefon și i s-a spus că doamna locuiește în drumul său spre munte și poate vrea să se abată. A zăbovit ceasuri întregi în casa doamnei, i-a cumpărat tot și s-a întors imediat la București. Se uită la felicitări, i se vede emoția. S-a gândit să le folosească într-o campanie pentru copiii care nu aud. „Vezi, Dumnezeu îmi dă misiuni!”, îmi spune încă o dată, și mai convins.

„Eu chiar cred că Dumnezeu îmi dă misiuni în viață! Dumnezeu mi le dă, nu merg de capul meu, sunt convins, pentru că îmi dă atâta energie ca să ajung în locuri de unde să-mi iau tot ce trebuie ca să le duc la bun sfârșit…”

                  Prima tranzacție imobiliară a fost un apartament modest, prin Sălăjan. Dacă-și amintește bine, se întâmpla prin 1993- 1994. Avea în agenție doi- trei angajați și a fost motiv de mare bucurie. „De acolo a început totul!”, mărturisește, „iar în 30 de ani, totul s-a schimbat. Atât profilul cumpărătorului, cât și al vânzătorului, marketingul. La începuturi, parcă eram în Evul Mediu și acum am ajuns în epoca modernă. Mai avem până în contemporaneitate. E o schimbare enormă, pe-atunci nu erau obiective, nu erau tranzacții de milioane de euro!”. Trecerea spre zona proprietăților de lux n-a fost imediată. S-a făcut în timp, după ce și-a diversificat departamentele și portofoliul. Interesant e că, în pofida acestor schimbări majore, ce nu s-a schimbat aproape deloc e echipa Regatta. E cam aceeași de decenii. E impresionant să reușești să îți ții oamenii alături, însă e o performanță atinsă pentru că Eduard Uzunov a înțeles că trebuie să existe conexiune puternică între obiectivele personale și cele ale companiei. Acesta e succesul.

„Luxul e unde te simți bine. Am locuit și-n case de 80 mp, și în case de 1500 mp și am înțeles că luxul e unde fiecare om e fericit să trăiască. Pentru mine, calitatea vieții, confortul, bucuria de a avea obiecte de artă în jur definesc luxul. Pentru alții, luxul se rezumă la pivate jet-uri, iahturi… totuși, dacă nu ai liniștea spirituală, nu înțelegi luxul.”

 

                   Eduard Uzunov n-a fost nici pe departe genul de copil silitor, care să exceleze. Din contră, cel mai probabil, mulți dintre profesori și colegi îi prevedeau un viitor ratat. La învățătură a fost mereu printre antepenultimii din clasă. A studiat la liceul „Sfântul Sava” și recunoaște că de multe ori s-a simțit complexat în fața colegilor care învățau. În comparație cu ei, se vedea prostălan. Azi le mulțumește pentru ca tocmai această percepție i-a dat resortul să demonstreze. A demonstrat până pe la 40 de ani. Apoi a intrat într-o perioadă în care și-a dat seama că omul așteaptă recunoștință. A înțeles mult mai tâziu că, de fapt, important este să fii suficient de inteligent ca să vezi lucrurile și să fii bine cu tine însuți.

Alexandra Gugiuman, www.insociety.ro : Cum adică tatăl dumneavoastră vă tachina spunându-vă că veți fi ciocănar?

Eduard Uzunov: Am picat de două ori admiterea la Medicină. În anii ’80, concurența era acerbă, 12-15 pe loc. Așa că tata mereu spunea că mă voi face ciocănar. Totuși, nu voiau asta pentru mine. Părinții mi-au spus să mă duc la Facultatea de Chimie. Am făcut pregătire cu profesorul Ichim și, înainte de a susține examenul la matematică, m-a întrebat de ce îmi este frică. I-am zis că tata îmi tot spune că o să mă fac ciocănar. Și-atunci mi-a zis câteva vorbe pe care le-am ținut minte toată viața: „în viață, decât să fii cel mai prost inginer, mai bine ești cel mai bun ciocănar dintr-o întreprindere și din lume!”. Cuvintele astea m-au ghidat mereu și m-au făcut să gândesc că dacă mă apuc să fac ceva, fac să excelez în ceea ce fac. Cu ajutorul lui Dumnezeu, care îți dă calea, te îndrumă și îți dă soluțiile în momentele grele, am satisfacții acum. Ceea ce înseamnă că nu am trăit de pomană.

Faptul că ați dat de două ori la Medicină, mai mult pentru că părinții v-au împins să faceți asta, înseamnă că ați fost genul de copil care a făcut ceea ce i-au zis părinții?

Eduard Uzunov: Nu, dar mama avea o personalitate aparte. Tot mama a vrut să dau la liceul „Sfântul Sava”, pe atunci se numea „Nicolae Bălcescu”. Era cel mai bun liceu din țară, care a dat mulți intelectuali, președinți de țară etc. Am intrat antepenultimul, dar am uitat. Și printre ultimii patru am rămas tot liceul, după cum ziceam…

Și cu pianul cum a fost?

Eduard Uzunov: Am făcut șapte ani de pian, am avut reprezentații la pe scena Ateneului Român. A fost extraordinar. 

Să-nțeleg că de mic ați fost atașat de artă, n-a fost totul o întâmplare…

Eduard Uzunov: Se poate spune și astfel. Dar pasiunea veritabilă pentru artă a început în urmă cu 25 de ani. Cel mai probabil, fiecare obiect pe care l-am cumpărat în timp valorează azi de măcar zece ori mai mult. Așa funcționează lucrurile în artă. Contează simțul artistic. Toată lumea are ochi, dar puțini văd. Nu poți să cumperi un obiect, dacă nu știi nimic despre el. Dacă nu cunoști obiectul, poți să te frigi. Și se poate întâmpla asta și după ani de experiență… era să o pățesc și eu, de curând, cu un tablou al lui Constantin Piliuță. M-a atenționat fata mea că nu este original, că nu picta în acea manieră în perioada din care data. Noi mai avem acasă alte 15 tablouri de Piliuță, îi știm familia, i-am făcut aniversarea de 90 de ani, am vizitat atâtea galerii în care-i erau expuse picturile. Și chiar era un fals. Atunci am simțit că fetele mele au început să vadă. Lucru care m-a bucurat, fiindcă în sfârșit, copilul meu a început să vadă și înțelege, e atentă și apreciază. Asta e esența și diferența dintre oameni… să vezi, adică să te uiți și să înțelegi ce trăiești!

Portret realizat de Vladimir Zamfirescu- „Uzunov pe muzica de Rahmaninov”

Cum v-a venit idee galeriei de artă Rotenberg- Uzunov?

Eduard Uzunov: Și eu, și Mihail Rotenberg suntem colecționari. Ne-am completat. Ne dorim să creștem generații de artiști. Avem acțiuni de mecenat, am învățat asta de la familia de Medici. Ce minuni au fost lăsate moștenire Florenței… totul a fost pictat de tineri. Dar trebuie să promovezi, să dai mai departe. N-am văzut arta ca pe o investiție de la început. Nu știu când am ajuns să fiu la toate licitațiile, să cumpăr schițe, orice. La un moment dat băgam toți banii în artă.

Sunteți ca un salvator, iar eticheta de „salvator al icoanelor” chiar vi se potrivește. Când ați început să vă simțiți ca un salvator și nu doar un simplu creștin?

Eduard Uzunov: De fiecare dată când cumpăr o icoană veche, ba are carii, ba nu are, ba are o energie neplăcută. O duc acasă, o tămâiez, o dau cu mir, o curăț cu ulei de măsline punct cu punct, o șterg cu radiera… de ce zic că le salvez? Pentru că aceste icoane, înainte de a fi salvate, intră pe mâna unor negustori și stau în locuri în care nu ar trebui să fie. Icoana trebuie să stea pe perete, să fie tămâiată, să fie dată cu aghiasmă, stropită, ca să te rogi la ea în fiecare zi în care îi mulțumești lui Dumnezeu.

„Mulți au ochi, dar puțini văd”, mi-ați spus de cum ne-am văzut și ați precizat de multe ori până acum. Ce ați vrea să preia fetele de la dumneavoastră?

Eduard Uzunov: Cunoștințele. Am acumulat și voi acumula cunoștințe. În fiecare zi învăț ceva. În fiecare zi mă bucur de o cunoaștere nouă, despre un fapt, un lucru, un feneomen. Acumulez informații pe care vreau să le dau și lor. Asta e cea mai importantă moștenire. Banii vin și pleacă, important este ce rămâne. Pe mine, dacă întrebați cât am dat pe o lucrare, nu știu, nici nu mă interesează. Important este că mă bucură! Experimentați și voi, cu experiențele pe care le aveți… dacă v-a plăcut într-un loc anume, mai contează câți bani ați cheltuit când ați fost acolo? Nu. Contează ce ai acumulat și amintirea a ceea ce ai trăit acolo!

Dar dumneavoastră ce ați preluat de la părinți?

Eduard Uzunov: Educația și cei șapte ani de acasă. Și pentru asta le mulțumesc și le pun lumânări la toate bisericile la care merg. Ei m-au învățat cei șapte ani de acasă. Bunicii m-au învățat credința. Iubitele din viața mea m-au învățat și ele câte ceva. Eu mulțumesc tuturor. Îmi asum și trecutul, și prezentul și vreau ca viitorul să fie cât mai frumos.

Am citit un interviu în care ați povestit atât de frumos despre ceasul pe care l-ați primit cadou la 14 ani de la tatăl dumneavoastră, apoi la 18 ani ați primit un alt ceas. Nu reiau discuția de acolo, ci aș vrea să-mi definiți timpul.

Eduard Uzunov (cu lacrimi în ochi): Ceasul înseamnă măsurarea timpului. În viață, ai sau nu ai bani, ai un singur lucru care se duce în fiecare zi- timpul.

V-am văzut lacrimile din ochi imediat ce l-am menționat pe tatăl dumneavoastră…

Eduard Uzunov: Tata a fost un model pentru mine și nu numai pentru mine, căci toți cei care l-au cunoscut spun că era un sfânt printre oameni. Nu avea avere, însă ajuta oamenii… acesta e un har de la Dumnezeu. Că te cunoștea sau nu, dacă putea, punea mâna pe telefon și rezolva. Suna pentru oricine, ajuta pe oricine, lucru care e cea mai mare bucurie în viață. Am făcut multe reuniuni cu prietenii lui care mi-au spus că rămâne un model pentru mulți. De asta m-am emoționat. Tata mi-a dat și educația timpului, a cărților citite. Țin minte că aveam un caiet unde mă autoconcuram pe mine. Scriam cu câte cărți vreau să citesc mai mult decât luna trecută și tot așa. Voiam să mă cunosc mai bine. Notam totul pe spate. Nu pot să întorc timpul.

Ați învățat să prețuiți timpul în mod eficient?

Eduard Uzunov: Oarecum, da. Mă bucur de fiecare clipă. Timpul trece. Dacă nu ai prins momentul, s-a dus.

„Arta și cultura te învață să vezi marea poză din viață, să înțelegi că nici viața nu e un sfârșit. Vezi poezia lui Arghezi, ‹‹De-a v-ați ascunselea››. Dacă ai copii, nepoți, oameni care să te aprecieze, nu mori niciodată!”, îmi explică Eduard Uzunov, omul de afaceri ajuns la vârsta la care nici nu-l mai interesează ce zic alții despre el, dacă-l plac sau nu. Spune că scandalurile în care a fost implicat l-au afectat pe moment, însă a știut să privească tabloul de ansamblu și a înțeles atunci că nu se termină totul.

Păi și atunci, având în vedere ce spuneați anterior, că nu murim niciodată, de ce se tem oamenii de moarte?

Eduard Uzunov: Pentru că nu au credință, n-au cultură. Oricine se naște e dator cu o moarte. Trebuie să ai multă cultură ca să înțelegi rolul tău în viață și să înțelegi că Dumnezeu îți dă misiuni să faci. Dacă nu îți mai dă, poate e cazul să te duci la culcare…

                   Presa l-a prezentat deseori ca pe un excentric, însă el nu s-a considerat niciodată astfel. Nu-i place să se alinieze. Îi place să fie diferit, mereu cu un pas înaintea tuturor. Sunt mulți care-i aduc anumite haine pentru că el are curaj, adică fix ceea ce le lipsește românilor. Mă contrazice și spune că românii au curaj, doar că „li se dă în cap, li se prezintă totul negativ și ei încep să creadă că așa e! Doamne, ce locuri frumoase are România, ce oameni!”. Într-adevăr, Eduard Uzunov vorbește cu patos despre frumusețea României, o Românie pe care a descoperit-o recent, de când a început să călătorească prin țară. Când ne-am întâlnit, abia se întorsese de la mănăstirea Oașa, de la hramul Sf. Pantelimon. A rămas de-a dreptul impresionat să vadă acolo atât de mulți tineri, care mai de care cu cariere remarcabile, îmbrăcați în straie de sărbătoare, în port tradițional românesc. Vorbea cu atâta sete despre trăirile și atmosfera de la Oașa, încât era imposibil să nu-ți stârnească curiozitatea. După cum spune, problemele cu zborurile l-au făcut să devină turist în propria țară. A ales turismul cultural și monahal și a avut o mare surpriză pentru că a văzut o altă Românie, una frumoasă.

„Și eu, dacă le-aș spune copiilor mei că sunt urâți, proști, normal că n-ar mai avea deloc încredere în ei! Așa e și cu românii… există o expresie pe care o detest- ‹‹Frumoasă țară avem, păcat că-i locuită!››. Când ți se spune la nesfârșit asta, normal că ți se duce toată încrederea! Dar noi trebuie să avem încredere că noi suntem cei mai frumoși, cei mai deștepți și avem cea mai frumoasă țară. Eu niciodată nu le-am spus fetelor mele ceva rău… în fiecare zi le-am spus ‹‹te iubesc!›› și ‹‹ești cea mai frumoasă!››. De atât au nevoie copiii. De iubire și de încredere. Și atunci se duc pe cele mai înalte culmi. Așa e și cu românii, copiii României!”

 

Și dacă ni se spune zilnic că trăim într-o țară în care nimic nu merge, cum ar putea românii să învețe și să înceapă să-și iubească țara?

Eduard Uzunov: Prin cunoaștere și prin cultură. Prin artă. Dar nimeni nu și-a dorit în tot acest timp să educe oamenii… am câteva case la vânzare și acum, adevărate lecții vii de istorie, dar statul nu se îngrijește să le ia în patrimoniu. În minte-mi vine casa lui Andrei Mureșanu, din Brașov. Acolo s-a scris „Deșteaptă-te, române!”. O alta e vila Matilda, pictată integral de Luchian, care ar trebui cumpărată de stat și redată publicului. Toată lumea are ochi, dar tu trebuie să vezi ce îți dă Dumnezeu în jurul tău. Sunt foarte mulți oameni care se complac în necazurile de zi de zi, se plâng că n-au aia sau aia. Ridică ochii, privește natura, mulțumește lui Dumnezeu și Dumnezeu îți va da tot ce ai nevoie și ți se vor rezolva problemele!

De ce e reținut statul, adică cei care ne conduc?

Eduard Uzunov: De frică. Și din prea mult orgoliu, că alții au făcut aia și nu vor să arate că poate unele lucruri chiar au fost bine făcute. E lupta între puteri. Mulți nu înțeleg că arta a unit și a ajutat popoarele. Noi ce le transmitem celorlalte generații.

Credeți că în lipsa orgoliilor, lucrurile ar merge într-o direcție mai bună?

Eduard Uzunov: Pe mine, mama m-a învățat să nu mă uit în curtea vecinului și să nu-l invidiez. Invidia este unul dintre cele mai mari păcate. Tu le știi, că ești creștin, dar ceilalți, nu. Dar dacă tu nu crezi în Dumnezeu, ca politician, și nu juri pe Biblie, nu ai cum să înțelegi lucruri.

Păi și ei au fost crescuți, la fel ca noi, de părinți ori bunici cu frică de Dumnezeu…

Eduard Uzunov: Da, au fost crescuți, dar nu au înțeles. Banul este singura valoare pentru ei. Banul este Dumnezeul unor oameni, iar acei oameni nu au cum să facă proiecte frumoase.

Credeți în a doua șansă, dacă ați fost dezamăgit?

Eduard Uzunov: Dacă cineva m-a dezamăgit, nu mai există pentru mine. Dacă eu am dezamăgit pe cineva, e chestiune de interpretare personală. E percepția sa, poate eu nu am făcut asta.

Ce ar trebui să facă cineva ca să vă dezamăgească?

Eduard Uzunov: Să mă trădeze.

Dacă v-ați întâlni cu tânărul Eduard Uzunov de la 21 de ani, ce i-ați spune?

Eduard Uzunov: Keep walking! Nu vreau să trăiesc altă viață, sunt mulțumit cu viața pe care o am. Eu, când îi aud pe unii că dacă s-ar fi născut nu știu când, ar fi făcut… fă acum, asumă-ți trecutul și prezentul și gândește un viitor frumos.

Dar pentru un tânăr de azi, dintr-o societate în care parcă nimeni nu mai are răbdare și vrea să se îmbogățească peste noapte, ce sfat aveți?

Eduard Uzunov: Să își urmeze visele, să se gândească mult înainte de a se apuca de ceva, să își propună unde vrea să ajungă. Să își imagineze că peste x ani va fi cel mai bun în domeniul Y, va face ceva și va avea satisfacția atât materială, cât și spirituală a lucrului bine făcut și împlinit.

Ce v-ați spus în momentele de cumpănă în care e aproape imposibil să nu fi fost măcar o dată?

Eduard Uzunov: Într-adevăr, nu ai cum să nu treci prin cumpene, dar dacă ai o pasiune, un hobby, treci mult mai ușor prin provocările vieții. Sfătuiesc pe orice tânăr să își găsească un hobby pe lângă activitatea curentă de zi cu zi. Fie că aleargă, fie că citește… atunci, viața i se pare mai frumoasă. Eu, de exemplu, muncesc la companie dimineața, am întâlniri, discuții, filmări, iar după-amiaza vin aici, în această oază în care ne aflăm, în jurul artei, unde găsesc o energie extraordinară pentru că sunt lucruri frumoase, de înaltă valoare. Aici mă încarc cu energie.

Cine este Eduard Mircea Uzunov- omul, nu omul de afaceri?

Eduard Uzunov: Sunt împăcat cu mine însumi. Caut frumosul în fiecare zi, tot caut… și Dumnezeu mi-l dă.

                    Eduard Mircea Uzunov nu-și mai aduce aminte când a făcut primul milion. Spune că banii se acumulează. Cumperi- investești, banii vin și pleacă. Știe o sumedenie de oameni bogați care se află în competiție cu oameni și mai bogați. Pe aceștia îi vede nemulțumiți de ei, nefericiți. „Fii fericit cu tine însuți și atunci vei fi cel mai bogat om!”, e un crez pe care-l împărtășește cu mine. A duce o competiție pentru a acumula cât mai multe înseamnă să uiți să trăiești, iar el e unul dintre milionarii pentru care fericirea înseamnă tocmai bucuria de a trăi. Nu întâmplător am spus „Bucuria de a trăi”, acesta fiind titlul pe care l-ar da unei cărți autobiografice. Eduard Uzunov nu se consideră un brand. În schimb, îl interesează, dacă poate, să dea un exemplu tinerei generații, în sensul de a face totul cu pasiune- „să iubească cu pasiune, să muncească cu pasiune, să colecționeze cu pasiune”. Ca antreprenor a învățat să vadă piedicile drept oportunități, să fie creativ și să gândească analitic mai ales în momentele dificile. E conștient că e greu să răzbești, dar el n-a fost niciodată omul care s-a dat bătut. I-a fost alături Dumnezeu și cu așa un aliat…

Împreună cu fete sale

 

Author