Ben Rothenberg a reușit să suprindă întocmai povestea unui adevărat personaj: Naomi Osaka. Scriitura e captivantă, cu inserții tehnice din tenis, dar mai ales cu emoție. În spatele „lupilor singuratici”, că așa sunt tenismenii pe teren, nu stau doar ani de antrenamente. Stau sacrificii, frustrări, anxietăți.

Naomi Osaka iese în evidență prin joc, dar și prin ținutele extravagante prin care transmite tot felul de mesaje pentru cauzele pe care le apără. N-a fost întotdeauna așa. Un copil timid. Un copil care până la vârsta adolescenței a trăit departe de lumea reală. Avea contact doar cu părinții și cu sora sa. Iar asta s-a văzut mai târziu…

„Am crescut foarte- nu aș vrea să spun – ca într-un azil-, dar am cunoscut cinci oameni în toată viața mea, mă înțelegi?”, a spus Naomi Osaka la un moment dat. În plus, n-a avut telefon mobil până la 18 ani pentru că era mereu cu tatăl ei, care o antrena, și nu avea deloc prieteni.

Internetul i-a dat șansa să se exprime fără a fi nevoită să dea ochii cu nimeni. „Sunt un copil al internetului!”, mărturisea Naomi Osaka la 18 ani. De altfel, ea spune că deși pe internet nu avea nicio problemă să comunice, când se întâmpla să se întâlnească față în față cu sportivii din circuit, efectiv se pierdea și nu reușea să scoată nici măcar un „hello”.

Cea mai bine plătită sportivă din toate timpurile a avut o copilărie marcată de sărăcie

Spre finalul cărții, găsim o declarație de-a lui Naomi, care recunoaște că poate dacă ar fi provenit dintr-o familie cu bani, n-ar fi avut lipsuri, n-ar fi ajuns să fie numărul unu mondial la tenis. Foamea a împins-o spre performanță în mod indirect. Recunoaște, de asemenea, că a simțit că poartă pe umeri responsabilitatea de avea grijă de întreaga familie. Iar în momentul în care a reușit să câștige suficient de mulți bani cât să aibă impresia că mama ei nu mai trebuie să muncească, i-a făcut un cadou: a pensionat-o. I-a zis că de acum înainte nu mai e nevoie să se sacrifice pentru ea. Nu mai e nevoie să lucreze nici măcar o zi. Pentru că mama sa era cea care aducea bani în casă, întrucât tatăl le antrena pe fete.

Naomi Osaka, prin gena japoneză și haitiană, a fost dintotdeauna o înfățișare atipică pentru un japonez. Ar fi putut oricând să concureze sub steagul american, însă n-a vrut. A ales Japonia. Și dacă e să ne uităm la tot ceea ce a reușit, a făcut o alegere foarte bună. În Țara Soarelui Răsare, în momentul în care Naomi Osaka a atins cea mai înaltă poziție din clasament, a devenit idol. Și cea mai căutată figură pentru sponsori.

Naomi a crescut până la un punct în umbra surorii sale, Mari. Pentru părinți, Mari era cea de la care aveau aștepări în tenis

Tatăl lui Naomi l-a avut model pe tatăl surorilor Williams. Avea și el două fete. De altfel, Mari o adora pe Venus. Iar Osaka și-a făcut-o pe Serena drept icoană. Doar că Mari n-a confirmat. În timp ce Naomi cucerea lumea tenisului, Mari mai era pe teren mai degrabă doar de gura părinților. Și-a descoperit într-adevăr ceea ce îi aducea bucurie în momentul în care a anunțat că lasă racheta deoparte. S-a concentrat pe design. Și cum era sora celebrei Naomi Osaka, succesul a venit destul de repede.

Titlul de Newcomer of the Year din 2016, întâlnirea pe teren cu idolul său- Serena Williams, plus ceea ce a urmat după

Titlul Newcomer of the Year e un soi de încredere pe care circuitul ți-o oferă, văzând în tine potențial de mare jucător de tenis. Nu toți au confirmat de-a lungul timpului. Naomi, da. Cu vârf și îndesat. Chiar și așa, timiditatea era la același nivel. Era urmărită de o lume întreagă, însă Naomi tot nu reușea să iasă din carapace. Inclusiv antrenorul său de la începuturi a căutat să o facă să se deschidă. A pus-o inclusiv să danseze într-o intersecție. I-a zis că va începe să nu se mai simtă sfioasă și ciudat în preajma altor persoane de-abia în momentul în care în care va începe să nu-i mai pese de ceea ce zic alții despre ea.

Anii care au venit au însemnat o continuă ascensiune pentru Naomi Osaka. În momentul în care s-a aflat față în față cu idolul ei, Serena Williams, Naomi Osaka a avut în suflet un mixt de sentimente. Pe de o parte, își vedea visul cu ochii. Pe de altă parte, pentru a câștiga trofelul, trebuia să spulbere visul eroinei sale. N-a fost un meci fără scântei. În 2018, Naomi Osaka trebuia să simtă fericire. În fapt, a mărturist că de atunci au început episoadele ei de depresie.

Naomi Osaka și Kobe Bryant erau ca frații. Moartea marelui baschetbalist a devastat-o la propriu

Între Naomi și Kobe s-a creat o legătură ca de familie. Naomi îi cerea deseori sfatul când se simțea în impas. Kobe era retras din baschet. Venea la meciurile ei. Ce l-a frapat și pe marele jucător a fost singurătatea de pe teren a jucătorului de tenis. Față de baschet, în tenis nu ai pe nimeni care să te acopere atunci când greșești.

Naomi știa că indiferent de ora la care îi scrie, Kobe răspunde. Când a citit pe internet despre accidentul aviatic în care și-a pierdut viața, n-a vrut să creadă. I-a trimis un mesaj. La care n-a mai primit răspuns. Era semnul că vestea tragică era adevărată… Naomi Osaka s-a simțit zdruncinată. Pierderea lui Kobe era de neînlocuit.

Naomi Osaka începe să fie voce pentru diferite cauze

„Gata cu timiditatea!” a fost anunțul care a ridicat multe semne de întrebare. Naomi a început să fie o voce. Și să atragă atenția asupra lucrurilor care nu i se păreau în regulă. În timpul pandemiei, Naomi avea scris pe masca pe care o purta la intrarea în arenă câte un nume. Acel nume era o victimă a abuzurilor pe care autoritățile le făcuseră. Erau persoane de culoare, pe care Naomi Osaka a simțit să le aducă un omagiu din respect față de familiile rămase să-și caute dreptatea.

Ieșirea din 2021 de la Roland-Garros, „disputa” cu mass media tradițională și recunoașterea problemelor de sănătate mintală

Notorietatea de care Naomi Osaka s-a bucurat a avut și o latură întunecată. Ea, timidă și introvertită fiind, a trebuit să facă față unui val de sentimente contradictorii.

În 2021, Naomi Osaka făcea o afirmație care șoca lumea. Refuza pe față să se mai prezinte în fața jurnaliștilor la Roland-Garros. Nu credea că e obligată să facă asta. Inclusiv Billie Jean King a contrazis-o. I-a reamintit doar că atunci când juca ea, fără eforturile și deschiderea jurnaliștilor sportivi, ar fi rămas în anonimat. Și Rafael Nadal s-a poziționat mai degrabă de partea jurnaliștilor. Sigur, alte vremuri, nu cele actuale, care se învârt în jurul rețelelor de socializare.

Naomi a spus că acele conferințe de presă îi provoacă anxietate. Mereu primește aceleași întrebări. Și e destul de dificil să fie în fața unor străini mai ales după o înfrângere.

Jucătoarea de tenis a anunțat că se va retrage o vreme departe de terenul de tenis. Că are probleme de anxietate. Că nu e bine. Și că va reveni atunci când va simți că e momentul… a fost momentul în care Naomi s-a transformat într-o voce a promovării sănătății mintale.

„Simt că pentru mine, în ultima vreme, când câștig nu mă simt fericită. Simt mai mult ca o ușurare. Și apoi, când pierd, mă simt foarte tristă. Și nu cred că este normal. Și nu prea am vrut să plâng, dar practic mă simt ca și cum, um…”, a fost mărturisirea care anunța încă o dată că Naomi nu este în regulă. La asta s-a mai adăugat și mesajul de pe Twitter, pe 31 decembrie 2021- „nu am fost niciodată mai entuziasmată că se termină un an”.

A fost momentul unui reset total. A mai încercat să revină, dar se vedea că nu era pregătită. Iar în momentul în care căuta un răspuns, a primit vestea că e însărcinată. Și-a luat o pauză de nevoie. Când a revenit pe teren după sarcină, a făcut-o în stil de campioană. Acum, Naomi Osaka avea un nou motiv să simtă că vibrează- fiica sa.

Naomi Osaka a știut cum să atragă atenția. Unoeri, fără să vrea. Aparițiile sale pe terenurile de la Grand Slam-uri sunt iconice. Cea mai recentă, la Roland- Garros, 2026. Acolo unde a purtat o rochie aurie. Inspirație i-au fost luminițele care scot în evidență Turnul Eiffel pe timp de noapte. La Naomi, totul e spectacol. Așa timidă cum e…