Rafael Nadal îl numește geniu al tenisului. Țiriac îi spune zburdalnic la un moment dat. O lume întreagă îl vede drept un rebel răsărit dintr-o țară mică, din blocul comunist. Alții, sărit de pe fix. Toate poartă un singur nume: Ilie Năstase, tenismenul. Ilie Năstase, primul număr unu mondial din istoria tenisului. Sau Mister Năstase, cum la caterincă le cerea arbitrilor să-i spună.

„El era singurul care chiar juca jocul, ceilalți doar munceau!”

„El era singurul care chiar juca jocul, ceilalți doar munceau”, mărturisește la un moment dat unul dintre protagoniștii sportului alb despre cel care efectiv nu se putea abține pe teren. Adică ar fi putut să se abțină, așa cum chiar Ilie Năstase mărturisește, doar că n-ar mai fi fost el.

Tudor Giurgiu reușește să ne prezinte prin Nasty un Ilie Năstase care va fi etern: tenismenul care a revoluționat tenisul mondial. Toate declarațiile invitaților din film confirmă acest lucru. Și n-o fac doar de amorul artei ori pentru că au fost invitați să vorbească frumos despre el, ci pentru că a fost cu adevărat inspirație pentru toți.

„Tenisul nu era pregătit pentru Ilie Năstase!”

„Tenisul nu era pregătit pentru Ilie Năstase”, ni se spune chiar de la începutul documentarului. Ilie Năstase nu era doar un talent enorm, ci și un one man show. A simțit că publicul nu-și dorește să vadă doar un meci de tenis, iar Ilie Năstase asta a făcut, a oferit spectacol. Nu doar că avea un joc de excepție, dar se certa cu arbitrii sau chiar cu cei din tribune, înjura, arăta semne obscene, arunca rachete sau mingi. Era altfel. Spune că reacționa așa pentru că trebuia să elimine tensiunea pe care o acumula în corp. Și că era pus pe scandal doar când avea dreptate, nu ca McEnroe, care mai făcea de-astea și când n-avea dreptate.

Ilie Năstase nu doar că făcea spectacol, el era spectacol. Nu știu cât de multe știau românii despre tenis în anii de glorie ai lui Ilie Năstase sau cât de la curent erau cu stilul său excentric de a se impune pe teren și nu numai, însă lumea din lumea democrată avea habar despre Ilie Năstase și-aproape că abia aștepta să vadă cu ce-i mai poate uimi acest om.

Nasty, filmul, se învârte în jurul anului 1972. A fost anul în care Ilie Năstase devenea celebru. Totul a mers ca uns. N-a pierdut nimic, stăpânea cu măiestrie terenul de tenis. Excelent pe zgură, când ajunge la Wimbledon, pe iarbă, spune că simțea că-i fuge pământul de sub picioare. Aluneca. Nu înțelegea iarba. Dar asta n-a fost o piedică prea mare în drumul spre a devenit în mod oficial primul număr unu mondial din tenis.

A cochetat și cu fotbalul. Doar că a rămas la tenis după ce a câștigat primul turneu și a primit o rachetă nou-nouță. I s-a părut nemaipomenit. Până atunci avea o rachetă improvizată. Se antrena la un perete, nu pe un teren normal de tenis. Peretele l-a învățat cum să atace și să apere mingea. N-avea bani. Era și din România, iar atunci când Țiriac l-a remarcat și a început să-l ia cu el peste tot pe unde avea turnee, și-a dat seama unde poate ajunge. Pe atunci, la palmaresul pe care-l avea Țiriac, își permitea aroganța de a cere să aibă un însoțitor. Pe teren, cei doi, adică Ion Țiriac și Ilie Năstase, erau două firi total opuse, dar care se completau perfect. Iar în afara terenului, pe cei doi îi lega o prietenie strânsă. Una care încă mai durează.

„Nu se mai fabrică doi ca Țiriac și Năstase!”

„Nu se mai fabrică doi ca Țiriac și Năstase”, e una dintre mărturisirile invitaților din film. Nu doar ca tehnică, ci și ca spirit. Acum, tenisul nu e așa liber ca pe vremuri. Sportivii au devenit mai serioși, nu mai caută spectacolul. Nu m-am gândit că tenismenii veneau la turnee fără antrenori. Dar își amintesc toți treaba asta. N-a fost tocmai rău pentru că așa au evoluat. În afara terenului, toți erau ca o familie. Se ajutau. Își dăseau sfaturi. Creșteau împreună. Socializau. Se distrau. Nici nu conta că unul îl învingea pe celălalt pe teren. După, râdeau împreună.

Meciul împotriva lui Arthur Ashe rămâne memorabil. Ilie Năstase l-a enervat atât de tare, încât Ashe a preferat să părăsească arena, să se retragă. L-a făcut să cedeze psihic. A fost momentul în care cei din tenis și-au dat seama că e nevoie și de un regulament care să reglementeze comportamentul jucătorilor. Încă o dată, Ilie Năstase revoluționa tenisul.

Un suflet generos și o inimă cum rar întâlnești, așa-l descriu toți. Ajuta pe toată lumea. Spunea adevărul, dar poate nu întotdeauna cu cele mai frumoase cuvinte. Îi poreclise pe toți jucătorii din circuit. În scandalul cu Serena Williams, mulți i-au atras atenția. Pe vremea lui, acele glume ar fi fost gustate. Luate ca atare și gata, se mergea mai departe. Chiar cu zâmbetul pe buze. Nu și azi, când societatea sancționează imediat și fără milă orice derapaj. Inclusiv pe Ilie Năstase.

Cu ce rămânem după Nasty

Mulți au spus că, în sfârșit, filmul îi face dreptate lui Ilie Năstase. Și asta doar pentru că generații întregi au auzit de Ilie Năstase doar prin prisma a ceea ce a apărut în presă în ultimele decenii. Acum, în Nasty, despre Ilie Năstase vorbesc legendele din sport. Și-l prezintă fix așa cum e el: UNIC. Pe Ilie Năstase, cunoscându-l după acest film documentar, n-ai cum să te mai superi. Doar dintr-un simplu motiv: așa a fost el dintotdeauna.