A cincea ediție a Transylvania Open WTA 250 aduce mai multe jucătoare românce în fața publicului încă din prima zi. Cea mai așteptată apariție este cea a Simonei Halep, care revine pe arena centrală din Cluj după mai mulți ani în care a fost nevoită să stea departe de tenis. Dacă la simplu joacă în cea de-a doua zi, adică marți, 4 februarie, împotriva italiencei L. Bronzetti, Simona Halep joacă la dublu chiar de luni, alături de Ana Bogdan. Și Jaqueline Cristian joacă azi la dublu, unde face pereche cu A. Moratelli. Acestea întâlnesc perechea Monica Niculescu/ S. Santamaria (USA).
Când a început scandalul în SUA, n-am dat mare importanță. Nici nu l-am urmărit. Știu că mi-a spus cineva de niște petreceri deocheate pe care P. Diddy le organiza și cam atât. Aceste petreceri nu mă miră. În lumea bogaților, orice e posibil. În schimb, ce-am văzut în documentarul „Căderea lui Diddy”, care se găsește pe MAX, mi-a lăsat un gol în stomac. Niciodată nu mi-am închipuit că un personaj ca el, un artist cu o imagine impecabil construită și un geniu al muzicii hip-hop poate ascunde un monstru, un om fără scrupule, capabil să apeleze la orice mijloc ca
Neurochirurgul Eben Alexander recunoaște chiar el în cartea „Dovada lumii de dincolo” că n-a crezut niciodată povestirile pacienților care reveneau la viață după o lungă perioadă de comă. Le punea pe seama medicamentelor sau a oricăror date științifice. Asta până s-a aflat chiar el în ipostaza de a fi un pasager spre lumea de dincolo de nori, o lume din care a revenit când nimeni nu se mai aștepta, familia și medicii fiind aproape la un pas de a lua decizia de a-l deconecta de la aparate pentru că nu mai era nimic de făcut… Cartea „Dovada lumii de dincolo”
Îmi amintesc că am ajuns prima dată în Bruges în urmă cu vreo zece ani, într-o zi de toamnă, cu o ploaie dintr-aia măruntă. Vremea îl făcea posac. Frumos, intim, boem, dar ușor gri din cauza norilor. Mi-a plăcut să văd trăsuri în centru, curățenie la tot pasul, catedralele impozante, canalele care m-au dus cu gândul la Veneția, străduțele înguste pe care te poți pierde fără să ți se pară că te ratăcești. Când am revenit acum doi ani, l-am descoperit în toată splendoarea. Am prins o zi superbă de început de vară și totul era verde, vibrant și cu
***Articol scris de Anamaria Diaconu, colaborator insociety.ro Anamaria este terapeut holistic, cu o experiență în domeniu de peste 8 ani, timp în care a ghidat zeci de persoane pentru a-și regăsi calea spre sine. Prin metoda Recall Healing cu care lucrează în prezent, Anamaria te poate ajuta și pe tine să îți construiești o radiografie personalizată completă prin care să îți înțelegi corpul atunci când acesta îți trimite diferite semnale. Trebuie doar să iei legătura cu ea: injoyhealingbyanamaria@gmail.com *** „Când eram copil, mă simțeam mereu responsabilă pentru starea celor din jur. Dacă cineva era trist, încercam să-l fac să se
În vremuri în care suntem tot mai conectați online, scrisul de mână pare a fi un obicei care doar îți amintește de școală. Și dacă e să-mi plece amintirile în acei ani, Doamne, cât am mai scris de mână! Pagini întregi la fiecare curs, efectiv ne durea mâna de la atâta scris de mână. Recunosc, scriu de mână. Scriu de mână în jurnal, când notez idei, când las un mesaj acasă. Inclusiv în jurnalul financiar folosesc scrisul de mână, cu toate că aș putea foarte bine să descarc o aplicație care să-mi țină evidența veniturilor și mai ales a cheltuielilor.
Nu știu dacă v-ați gândit vreodată câte lucruri bune se ascund într-o îmbrățișare, însă acest gest extrem de simplu, dacă e făcut în mod conștient, e o excelentă terapie. Vi s-a întâmplat să îmbrățișați pe cineva la care țineți cu adevărat și să vi se pară cum întreg corpul freamătă, că e ca o descătușare? Dacă da, atunci să știți că nu vi s-a părut. Printr-o îmbrățișare, organismul nostru primește „suplimentele” naturale de care are nevoie pentru o bună funcționare. În plus, e un gest eliberator, nu doar unul plin de afecțiune și încredere. Specialiștii vorbesc și de o frică
Le-am ales la întâmplare, dar mi-au plăcut. N-am căutat neapărat să fie filme romantice, așa s-au nimerit poveștile. A contat că la unul am văzut-o pe Lindsay Lohan (Dorință irlandeză/ Irish Wish), la altul pe Nicole Kidman (Aventură în familie/ A family affair) și la celălalt era ceva cu o vacanță prin Thailanda și mi-am zis c-așa mă duc măcar cu gândul prin acele locuri (Mama miresei/ Mother of the bride)… trei filme romantice perfecte pentru un weekend în care nu vrei decât să te relaxezi. Două sunt comedii romantice, iar unul dintre aceste filme romantice are și ceva dramă.
Ce zic în titlu a fost o promisiune pe care mi-am făcut-o la început de an 2025. Și fac asta pentru că în ultimul an și jumătate am avut șansa să revin din nou în sport. Nu pe teren, ci în spate, ca un spirit creativ care face ce face și îi ajută pe alții să fie mai vizibili. Așa cum tot fac de vreo 15 ani pe zona de comunicare și marketing pentru companii. Și repet: „Eu, Alexandra Gugiuman, vreau să povestesc și să mă ocup mai mult despre sport și marketing sportiv!”. Am vorbit în emisiunea Analiză Finală
Reeditată după 43 de ani, „Mirajul gazonului” ne dezvăluie personalitatea remarcabilă a unuia dintre cei mai mari antrenori din lume, Mircea Lucescu. Notițele scrise și apoi publicate arată cât de meticulos a fost. Filosofia sa n-a fost doar sportul. Mircea Lucescu a fost mereu informație, ambiție, perseverență, multă muncă și nevoia de a învăța de la alții. Era ceea ce ar trebui să fim toți, indiferent de domeniu. Capacitatea sa de analiză frapează. Scriitura este excelentă și, așa cum Mircea Radu Iacoban a spus la lansarea de la Iași a cărții „Mirajul gazonului”, n-a avut nevoie de niciun fel de