Îmi amintesc că am ajuns prima dată în Bruges în urmă cu vreo zece ani, într-o zi de toamnă, cu o ploaie dintr-aia măruntă. Vremea îl făcea posac. Frumos, intim, boem, dar ușor gri din cauza norilor. Mi-a plăcut să văd trăsuri în centru, curățenie la tot pasul, catedralele impozante, canalele care m-au dus cu gândul la Veneția, străduțele înguste pe care te poți pierde fără să ți se pară că te ratăcești. Când am revenit acum doi ani, l-am descoperit în toată splendoarea. Am prins o zi superbă de început de vară și totul era verde, vibrant și cu o energie aparte. În plus, pentru belgieni, Bruges este considerat „orașul iubirii”.

Bruges chiar mi s-a părut ca o călătorie în timp. Nici măcar vremea capricioasă nu-i poate altera farmecul boem pe care îl emană… Bruges rămâne unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale din Belgia. Tocmai de aceea, zona centrală din Bruges este inclusă în patrimoniul cultural al UNESCO. E considerat orașul ciocolatei, aici existând și un muzeu al Ciocolatei. Când am fost eu, programul era aproape de închidere, așa că n-am putut să-l vizitez. Mi-au rămas în minte alte două obiective turistice, prea puțin promovate la noi: Muzeul Cartofilor Prăjiți (Frietmuseum), care e unic în lume, și Muzeul Torturii, care aduce în atenție caracterul mizerabil și lipsa de orice empatie a celor ce-au fost înaintea noastră.

Muzeul Cartofilor Prăjiți, un muzeu inclus în topul celor mai ciudate muzee din lume

Nu m-aș fi gândit că poți să dedici o întreagă clădire cartofului și cartofilor prăjiți. Numai că mi-am amintit ce înseamnă cultura cartofului pentru Belgia și am înțeles-o și mai bine după ce am vizitat muzeul. La început, muzeul mi s-a părut banal. Cu multe informații expuse pe pereți. Afli ce tipuri de cartofi există, cum au evoluat, cum se făceau cartofii prăjiți la început, ce aparatură era folosită, ce sosuri erau preferate. E o trecere rapidă prin toată gastronomia cartofilor prăjiți.

Mi-a plăcut să văd că rulează inclusiv reclame vechi la cartofi prăjiți. Sunt expuse și câteva premii. Însă cea mai distractivă și interactivă sală e spre ieșire, zona Fritt Kabaret, acolo unde îți cântă cartofii prăjiți. Finalul reprezentației muzicale a cartofilor prăjiți face trimitere la disputa cunoscută dintre Belgia și Franța cu privire la originea cartofilor prăjiți. Concluzia e una singură: „suntem cartofi prăjiți, dar nu suntem francezi!”.

Muzeul Cartofilor Prăjiți apare în topul celor mai ciudate muzee alimentare din lume, iar în 2013 a fost inclus în ghidul turistic al celor de la Lonely Planet. Alte muzee ciudate sunt muzeul tăițeilor din Japonia și un muzeu despre salam și paprika din Ungaria.

Muzeul Torturii, o experiență care te cam strânge în spate după ce îl vizitezi

Eh, aici a fost altă poveste. Muzeul Torturii din Bruges arată cât de bolnavi au fost oamenii din cele mai vechi timpuri. Totul mi s-a părut cutremurător. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că oamenii s-ar putea gândi la astfel de metode de tortură. Te cam ține în spate întreaga experiență de acolo, dar te face și să respiri ușurat pentru că nu ai fost nevoit să experimentezi acele vremuri. Interesant și neașteptat e să-l vezi pe Vlad Țepeș cum „te salută” la intrare. După ce vizitezi Muzeul Torturii, îți dai seama că Țepeș al nostru a fost chiar mic copil pe lângă ceea ce au putut gândi alții în materie de crime.

Sigur că apare întrebarea „de ce așa ceva?”. N-am să înțeleg bucuria de a face rău cuiva, de a-l vedea cum se chinuie și stinge și treaba asta să-ți producă satisfacție. Omenirea a fost bolnavă atâta amar de vreme, iar noi acum ne facem că nu știm câte mizerii s-au întâmplat. Cumva, tristă experiența de la Muzeul Torturii. Îți arată acea pată neagră a istoriei. Nu mai poate fi ștearsă, dar trebuie mereu să rămână un semnal de alarmă, un exemplu de „așa nu!”.

Ce altceva mai poți vedea în Bruges

Bruges e perfect pentru o escapadă de-o zi. Ai timp și să mănânci o gofră dintr-aia de-ți rămâne gustul mult timp în memorie, să bei o bere cu adevărat artizanală, să alegi să vizitezi orașul și pe apă, pe canale, și să privești în jur. Orășelul are momente în care e sufocat de turiști, mai ales dacă ai norocul de vreme bună și mergi în plin sezon turistic. Dar treci și peste asta când vezi cât de odihnitor îți pare, chiar și în pofida agitației.

Grote Markt îți oferă întreg ambientul de care ai nevoie să-ți tragi sufletul și să observi culturi și stiluri care mai de care mai diferite. Din inima pieței, te privesc Jan Breydel și Pieter de Coninck, statuia celor doi eroi care au luptat pentru eliberarea Belgiei de sub dominația franceză.

Impozantă este și clădirea primăriei, o construcție în stil gotic, care datează din secolul al XIV-lea. Stadhuis, cum se numește, e deschisă publicului și oferă mai multe piese care prezintă istoria Belgiei.

Chiar dacă îmi place să vizitez catedrale, să le descopăr interiorul, în Bruges n-am apucat să intru în niciuna. Le-am admirat doar din exterior. În schimb, în alte orașe din Belgia în care am fost, nu mi-au scăpat (las aici un articol despre Leuven, Anvers și Gent, dar și unul despre Dinant, orașul care chiar m-a cucerit). Totuși, să vă treceți pe listă Biserica Fecioarei. Lăcașul este aproape un muzeu de artă, iar acolo puteți să admirați inclusive sculptura lui Michelangelo- „Fecioara și copilul”. Este unica operă a lui Michelangelo care poate fi găsită în afara Italiei.