Dinant e cu adevărat o surpriză pentru orice turist. Fără a avea un branding la fel de puternic ca în cazul altor orașe belgiene, cucerește prin farmec, dimensiunea redusă și liniștea cu care te ademenește să-i descoperi povestea. De-a lungul râului Meuse, de-o parte și de alta a „văii sacre” (traducerea din celtă pentru Dinant), orășelul se dezvăluie în toată splendoarea. Dacă alegi să admiri orașul și de pe apă, nu doar la pas, ghidul de pe vapor îți va răspunde la orice întrebare de genul „dar oare ce e acea clădire?”. Traseul de pe râul Muese e conceput în așa fel încât să comprime întreaga istorisire a locului în mai puțin de o oră. Astfel, afli despre căsuța de pe malul drept, veche de secole, despre stânca Bayard- stânca sub formă de ac ori despre abația Leffe, transformată între timp într-o fabrică de bere- berea Leffe.
Podul care leagă cele două maluri este un templu dedicat saxofonului. Asta pentru că Adolphe Sax, inventatorul saxofonului, s-a născut în Dinant. Invenția din 1840 a fost brevetată în Franța, câțiva ani mai târziu, în 1846 mai exact. Podul e un loc care găzduiește o veritabilă expoziție de saxofoane în aer liber.
Deasupra orașului, în vârful principalei stânci din Dinant, la o altitudine de aproape o mie de metri, e amplasată Citadela. Construită în secolul al XI-lea, sigur că a fost distrusă și reconstruită de-a lungul timpului, numai că în vremurile noastre, locul este un adevărat omagiu adus celor 674 de civili care și-au găsit sfârșitul în masacrul din 23 august 1914. În total, statisticile arată că cinci mii de belgieni și francezi au murit în asaltul nemților din Primul Război Mondial.
În interiorul Citadelei, fiecare încăpere e un răspuns la întrebările pe care și le-ar pune orice belgian care vrea să afle ce s-a întâmplat în acel august negru pe care Belgia a fost nevoită să-l trăiască… Holurile Citadelei sunt pline cu amintiri. Zidurile tăinuiesc secrete și întâmplări odioase. Din când în când, zărești „ferestre” special create pentru a ataca inamicul. Apoi, ajungi într-o încăpere învăluită într-o beznă care, pe moment, te face să te întrebi ce e aici. Afli deîndată ce, când pe pereți apar imagini din timpul bombardamentelor. Atunci înțelegi sensul. După ce treci de camera în care ți se dezvăluie tot felul de nume ale victimelor, ca să ieși din Citadelă, ești nevoit să parcurgi un labirint care leagă mai multe tranșee. Experiența este inedită pentru că retrăiești momentele din vara anului 1914. Lumina e slabă, ai saci umpluți cu nisip probabil de-o parte și de alta, totul este îngust, iar pe fundal auzi împușcături și bombe. Nu mai zic că punctul culminant este dat de acea parte extrem de înclinată pe care trebuie să o străbați musai ținându-te extrem de bine de bara de susținere. Te va lua cu amețeală, senzația pare inexplicabilă. Dar numai așa reușești să vezi lumina, să ieși la suprafață, în cel mai înalt punct al Dinantului, de unde ai parte de o panoramă spectaculoasă.
Catedrala din Dinant, construită în secolulele XIII- XIX, în același specific gotic ca în cazul altor construcții de acest fel din Belgia, nu este nici pe departe un simplu lăcaș de cult… din nou am auzit ecouri de muzică clasică și iarăși am admirat și altceva decât lucrări cu specific religios. Și în interiorul Catedralei e amintit momentul 23 august 1914. În spatele altarului, pe lângă statuete ori picturi, ai și câteva panouri cu informații despre vitralii. Oricine își poate trage sufletul în acest loc în care îți dai întâlnire cu Dumnezeu. Mi-a plăcut ideea de a avea o carte de oaspeți, unde oricine poate trece un gând bun după ce a vizitat Catedrala.
Zona de promenadă, străduțele ca mici labirinturi, latura istorică, faleza, terasele simple, dar cât se poate de primitoare, detaliile arhitecturale, toate reprezintă elementele care fac din Dinant un loc pe care trebuie neapărat să-l vizitezi dacă ajungi în Belgia. Dinant e un veritabil privilegiu pentru ochii turiștilor și amintire pe care o poți transforma oricând într-o carte poștală la care să privești îndelung, ori de câte ori ți se face dor de acest orășel încântător.
