Mi se rupe sufletul de bătrâni. Poate pentru că ai mei au acuș 80 de ani și am o relație aparte cu ei. Nu știu. Dar ori de câte ori am avut ocazia, mi-am îndreptat atenția spre ei. Mă bucur să știu că în acest an, campania #MărțișorPentruBunici a intrat pe mâinile prietenilor de la Fundația Sf. Sophia din Iași și așa am reușit să le aducem un zâmbet vârstnicilor internați la Centrul Medico-Social de la Bivolari, jud. Iași.

De la idee la „da” n-a fost decât un pas. Ni s-au alăturat și alții în campanie #MărțișorPentruBunici

Să vă povestesc pe scurt ce s-a reușit în nici două săptămâni. În momentul în care povesteam cu cei de la Fundația Sf. Sophia, erau ceva emoții. Timpul scurt, dorința de a duce cât mai multe daruri, mereu gândul Acela că n-o să ne iasă chiar cum vrem. Dar au acceptat. Au zis da. Și imediat s-au pus pe treabă. Au sunat-o pe Raluca de la Grădinița ZKids și din momentul în care și ea a zis da, a fost o oarecare răsuflare.

Eh, datorită celor de la Grădinița Zkids din Iași, centrul a primit, în urma campaniei #MărțișorPentruBunici o mașină plină cu produse de îngrijire și igienă personală: pampersi, șervețele umede, creme, unguente și alte multele. A fost un mărțișor pentru toți pacienții, să le fie cu folos! Nu exagerez când spun o mașină plină, neîncăpătoare cu produse de care centrul are nevoie în permanență.

Mărțișoarele și felicitările au fost confecționate de copiii de la grădinița Zkids, iar florile dăruite de florăria Caluda Floral Studio

Copilașii de la Grădinița Zkids din Iași au confecționat în tot acest timp multe mărțișoare și felicitări pentru bunici. Foarte frumoase. Acestea au fost însoțite de câte o iconiță și de florile celor de la Caluda Floral Studio din comuna Flămânzi, jud. Botoșani. Fără ei, ne-ar fi fost mult mai greu. A fost o muncă în echipă și dovada că atunci când oamenii își dau mâna, lucruri faine se întâmplă. Cam asta e mereu puterea lui „împreună”.

Câteva povești ale bătrânilor care sunt cazați în centrul de la Bivolari

Am întâlnit la Centrul din Bivolari o mulțime de povești. Aș fi putut zăbovi și mai mult timp alături de vârstnicii de acolo… mulți simt nevoia să vadă fețe noi, să vorbească și cu altcineva decât cu cei care au grijă de centru și de ei.

Doamna din fotografie are 82 de ani. Croșetează. Vesta de pe ea e una dintre creații. A fost prima care m-a întâmpinat. Are o vorbă caldă și ochi senini. Mi-a povestit de cei doi băieți ai ei și mi-a zis că se simte tare bine la centru pentru că singurătatea e o boală grea. Și a început să o simtă apăsat în pandemie. Momentul de cotitură să zic așa a fost când i-a murit nora, la numai 57 de ani. Aici, la centru, are tot ce-i trebuie. În camera cu ea mai era o doamnă care ne-a dăruit și ea niște nuferi făcuți din hârtie. A fost un mod drăguț și neașteptat de a ne mulțumi.

Apoi, am întâlnit un domn care ne-a arătat ce cărți citește. A spus că are permis la biblioteca din sat și de acolo împrumută cărți. Îi place să citească, se relaxează în felul ăsta. Altul, avea tablele lângă. Alți vârstnici de acolo pictează, fac tot felul de chestii de lucru manual. Frumos.

O altă doamnă mi-a povestit cum băiatul ei nu a mai văzut-o de 10 ani! Locuiește în Anglia și are 10 ani de când n-a mai trecut pe acasă să își vadă mama și nici la telefon nu prea se aud… trist. Nu vede decât cu un ochi, la celălalt a făcut operație, dar n-a reușit să-și recapete vederea în totalitate. Are numai 62 de ani. Mi-a povestit multe. Că a lucrat la Țesătura, că a avut un apartament în Cug, că soțul ei nu mai știu ce a făcut. Mi-a arătat urmele bătăilor. Pe chip i se văd cicatricile. E mulțumită că se poate deplasa cu un cadru. Și că e aici, la centrul de la Bivolari. Cred că ar mai fi avut ce să povestească și dacă aș mai fi stat încă vreo trei ore.

Cât despre Centrul Medico-Social de la Bivolari, chiar jos pălăria!

Am rămas uimită de cum arată, cât de bine întreținut este totul. Curat, mobilier nou, dotări care să răspundă nevoilor fiecărui pacient. Unul era cu aparatul de respirat, altul avea alte probleme și tot așa. Ireproșabil! Au o curte extrem de bine îngrijită, cu foișor și capelă. Acum, că se încălzește afară, vor sta mai mult pe aici. Vârstnicii de aici beneficiază și de servicii medicale.

Astfel de exemple de bună administrare chiar ar trebui să fie mai des aduse în atenția publicului. Pentru că e păcat să trăim cu impresia că peste tot e nașpa, mai ales când vine vorba de servicii ale statului. Nu, uite că există și locuri în care chiar ai cât de cât sentimentul de acasă. Bravo!

Cam asta a fost mărțișorul din acest an. Mulțumesc, Fundația Sf. Sophia, pentru că ai spus da și ai preluat ideea campaniei #MărțișorPentruBunici! Ai pus-o în practică tare frumos! Apoi, în final, o rugăminte am. Dacă vreți să dăruiți timp, mergeți oricând să îi vizitați pe acești bătrâni. Când am sunat să întreb la centru ce nevoi au, mi-au spus un singur lucru: au de toate, avem, dar ei se bucură de o vorbă bună, să vadă că sunt vizitați. Să țineți cont de asta. Nu trebuie să așteptăm următorul #MărțișorPentruBunici pentru a le trece pragul, o putem face oricând. Mai ales că faptele bune se fac oricând și îți faci un mare bine dacă faci bine.