Eu am început să plâng când am citit știrea cu bătrâna care a sunat la 112 doar pentru a-i călca pragul cineva, pentru că nu avea pe nimeni și se simțea singură. Eu stau cu ai mei. E un noroc și pentru ei, și pentru mine, care mă pot bucura de ei cât mai stau printre noi, că nah, speranța de viață de pe la noi din familie e așa și așa. Cât le pot fi aproape, le voi fi cu tot sufletul și cu toată puterea. Mama și tata m-au făcut să fiu sensibilă când vine vorba despre bătrâni. Și cazul cu bătrânica… oh, Doamne!

                             Vine acuș primăvara. Și uite că de la cazul cu bătrânica mi-am spus că e cazul să anunț și în acest an campania „Mărțișor pentru Bunici”. Anul trecut am ajuns la bătrânii care sunt în centrul medico-social de la Raducăneni. Am mers cu tata. Și pe el l-au impresionat acei oameni de vârsta lui unii, dar atât de neputincioși… Îmi amintesc de o bătrânică. Semăna cu mamaia. 

                        Toate detaliile campaniei „Mărțișor pentru bunici” le aveți mai jos, unde am reluat practic ceea ce am scris anul trecut. Dacă vreți să vă alăturați, vă rog să îmi dați de veste. Pentru mulți dintre noi, 50 lei nu înseamnă nimic. Pentru alții, reprezintă ceva. Nu știu unde vor ajunge darurile din acest an, voi decide după ce voi ști câte daruri ne permitem să luăm din banii strânși, dar tare m-aș bucura să știu că sunteți mulți cei care veți răspunde cu DA apelului meu.

• în principiu, în orice acțiune socială pe care o desfășor mă bazez pe ajutorul prietenilor și colaboratorilor mei, mereu la datorie la astfel de activități. Însă cum sharing is caring și când am anunțat pe Facebook, mi-au scris și alții că ar dori să contribuie, să fie VESTITOR DE FAPTE BUNE, vă las contul în care puteți face donații:
  

RO98INGB0000999903280851 – unde vă rog să specificați la detalii plată- DONAȚIE CAMPANIE MĂRȚIȘOR

„Viața ar fi infinit mai fericită dacă ne-am putea naște la vârsta de optzeci de ani și ne-am apropia treptat de cea de optsprezece ani.”(Mark Twain)

              Din cale-afară spun că nu-s nici prima, nici ultima persoană care s-a gândit să le facă o bucurie vârstnicilor. Ideile circulă liber și cu cât mai multe fapte bune, cu atât mai bine. Sau cel puțin așa cred eu. „Mărțișor pentru bunici” e posibilitatea de a fi vestitorul primăverii pentru cei care sunt neputincioși, chiar dacă și-ar dori să fie vioi și să mute munții din loc. Bătrânețea e grea la noi în țară. Bătrânii noștri sunt mereu arătați cu degetul ba din cauza pensiilor (care sunt un drept, nicidecum vreun ajutor social), da din cauză că-și vând votul pe te miri ce. Totuși, un lucru uită generația noastră: că bătrânii spurcați de unii sunt bătrânii noștri- părinții și bunicii care ne-au crescut și care au construit România bucată cu bucată. Potrivit www.niciodatasingur.ro, 1 din 4 vârstnici din mediul urban se simte singur. Mai ales acum, după doi ani de pandemie, statisticile au crescut îngrijorător, iar datoria noastră umană, în măsura posibilităților, e să facem ceva. Așadar…

Ce este „Mărțișor pentru bunici”?

•  în luna lui martie, când toți ne bucurăm de mărțișoare, de flori, de primăvară, sunt unii bătrâni care n-au curaj să zâmbească. Ei doar bifează o altă zi și, s-o spunem drept, se gândesc că mai bine i-ar chema pământul. Cu o simplă floare nu se face primăvară, dar poate fi un început…

• un mărțișor înseamnă un mărțișor simbolic și un pachețel cu câteva dulciuri. Am stabilit că până pe 1 martie (orientativ) să mă ocup să strâng mărțișoarele/donațiile și-apoi, pe la jumătatea lunii martie, să ajungem la beneficiari.

• unde vor ajunge mărțișoarele? Sincer, mi-aș fi dorit să găsesc câteva povești ale unor bătrâni de prin județ, numai că timpul e din scurt. De aceea, am vorbit cu cei care coordonează unitățile medico-sociale din județul Iași (Răducăneni, Bivolari și Budăi) și am stabilit că vom merge să-i bucurăm pe cei care sunt beneficiarii centrelor. În total, anul trecut erau 150 de suflete (55 la Răducăneni, 60 la Bivolari și 35 la Budăi, cu vârste cuprinse între 45 și 103 ani). Și tare-aș vrea să spun un lucru… coordonatorii mi-au zis că lor nu le lipsește îngrijirea sau alimentația, ci afecțiunea. Că o vizită chiar și cu mâna goală îi bucură doar pentru simplul fapt că îi întreabă cineva de sănătate, mai schimbă o vorbă, văd o față nouă. Recunosc, aproape că mi-au dat lacrimile la așa veste. Așa că… vă invit să contribuiți și cu prezența.

• de ce pentru vârstnici? Pentru că sunt atașată de bătrâni. Mama are 72 de ani și tata are 76. Nu mai am bunici. Bine, eu am avut o singură bunică, pe mamaia, care ne-a părăsit în urmă cu 14 ani… știu de la ai mei cât de greu e să nu te mai poți deplasa, să n-ai cu cine schimba o vorbă, să fii singur într-o încăpere în care se aude doar ecoul. Bătrânii n-au avut șansele noastre, asta-i realitatea. Au muncit din greu, au chinuit, au trăit război, foamete, comunism, „idei” pe care cu greu le-am accepta noi, cei crescuți cu libertatea-n mână și drepturi cât încape.

„Un popor care nu-și iubește bătrânii nu are viitor!”