Ne-am dat întâlnire într-o după-amiază mohorâtă de iarnă, pe una dintre cele mai vechi „ulițe” ale Iașului, Lăpușneanu, într-un colț retras, dar extrem de familiar și călduros, al cafenelei Mignon. Cochetă, așa cum o știam și o admiram virtual până să ne cunoaștem personal, Maria Gaftea și-a făcut apariția având cu ea un bagaj de emoții, după cum avea să-mi mărturisească pe parcursul celor aproape patru ore petrecute împreună, ore pe care oricum nu le-am simțit când au trecut. În acea zi de miercuri ne vedeam pentru prima dată, dar parcă ne-am fi știut dintotdeauna, atât de firesc a decurs
Alexandru Huţanu (cunoscut cu pseudonimul Alex Jaxx) este unul dintre cei mai promiţători instrumentişti de jazz din România. Vine dintr-o familie unde verbul „a cânta” înseamnă TOTUL. Oriunde se mai cântă jazz în Iaşi, acolo sunt toate şansele să îl asculţi. Desigur, nu doar Iaşul îi este loc de împărtăşire a artei sale. Tg. Mureş, Bucureşti, Brăila, Cluj, Sibiu, Câmpina, Arad sunt oraşe în care tânărul muzician a avut prilejul de a-i bucura pe oameni. Nu ştiu să fi fost la vreun concurs fără să fi fost şi laureat… Alex este un tânăr preocupat de fenomenul jazzistic local, naţional şi
Mirela Vescan este cel mai cunoscut make-up artist din țară, un reper în acest domeniu, creator de școală, cu o experiență de 25 ani, un om care își continuă și astăzi povestea. A lucrat în teatru, televiziune, modă, a dezvoltat o metodă proprie prin care cei care îi sunt elevi devin avansați și sunt pregătiți pentru viața de make-up artist, formează de ani de zile make-up artiști. Pe Mirela Vescan o cunosc de mult timp, înainte de a-mi descoperi pasiunea pentru machiaj. Păstrez în suflet cu toată dragostea întâlnirile pe care le-am avut cu ea. Îmi amintesc de o discuție
„Fiindcă nu ştii ce te-aşteaptă mâine, luptă să fii fericit astăzi”, Omar Khayyam Încă de la începutul lunii decembrie am răspuns fără nici cea mai mică ezitare „DA” la propunerea de a fi voluntar într-un demers caritabil. Aveam să aflu că este vorba despre un proiect devenit tradiţie, Din suflet, pentru un zâmbet de copil…, aflat anul acesta la ediţia a VIII-a şi coordonat de doamna bibliotecar Elena Cracană de la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” din Iaşi. M-am bucurat să fiu alături de doamna mea profesoara de canto Daniela Mihaela Ciocoiu, de doamna bibliotecară Camelia Simion, de colegii de liceu
Fundația Comunitară Iași investește bursa de 2200 de lei, pe care o oferi unui adolescent preocupat de studiu, astfel încât 1.800 de lei să ajungă în mâna bursierului, iar 400 de lei să acopere costurile de gestionare a contractelor de bursă (selecția bursierilor, monitorizarea bursierilor, materiale de comunicare și promovare) și sesiunile de formare, dezvoltare personală și socializare prin care bursierul să-și dobândească prietenii și încrederea în sine, de care are nevoie. „Prin campania Big Sister, Big Brother cei care doresc să ajute la dezvoltarea armonioasă a unui tânăr se pot transforma într-un frate sau o soră mai mare și
Am plecat mult prea devreme de acasă, iar taxiul cu care am călătorit preţ de aproximativ 30 de minute la o oră de vârf, aproape că m-a băgat într-o profundă depresie din cauza unui asurzitor, nesincronizat şi distorsionat interval de terţă, două sunete eliberate neîntrebat şi neîntrerupt dintr-un dispozitiv care chiar nu ştiu la ce putea să folosească, însoţite de un cuvânt care adâncea starea mea de tristeţe aproape patologică, apărută totuşi…din senin. „Atenţie”. Sec, nazalizat, inexpresiv, obsesiv, insuportabil de ascuţit, devenind de-a dreptul tăios şi ştiu sigur că aşa a fost pentru că semnele au rămas vizibile mult timp
Numele ei ne duce pe mulţi dintre noi cu gândul la amenajări interioare, la minunatele draperii din catifea de cea mai bună calitate din incinta Muzeului „Mihail Kogălniceanu” sau cele din foaierul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” sau cele de la Palatul Cuza de la Ruginoasa şi nu numai, proiecte de un deosebit rafinament, locuri în care ornamentele de inspiraţie renascentistă, barocă sau neogotică etc. se împletesc perfect cu fantezia şi somptuozitatea detaliilor arhitecturale care te poartă în timp. Mai puţini suntem cei care ştim că dincolo de rigorile stilistice şi de estetică impuse acestor interioare, dincolo de eleganţa specifică domeniului, dincolo
Ilinca Popescu se prezintă freelancer și artist fotograf în devenire. La numai 18 ani pe care îi are, posedă trăsături pe care nu le întâlnești adesea la persoanele de vârsta ei, fiind foarte determinată, perseverentă, matură și mai ales o persoană foarte profundă, cu idei și principii foarte bine conturate. O caracterizează stilul fotografic agresiv, modern și sensibil, reușind aproape instantaneu să-mi capteze atenția. Suntem colege de liceu, Ilinca fiind elevă a Colegiului „Mihai Eminescu” și și-a trecut deja în portofoliu câteva expoziții. Cu fotografia a început să cocheteze în urmă cu 6 ani, atunci când persoanele din jurul ei
În anii în care România visa frumos la drumul european pe care urma să îl parcurgă mai târziu, actualul consul onorific al Consulatului Onorific la Winchester (statutul consulului onorific este reglementat de Convenția de la Viena din 1963), ieșeanul Călin Humă, lăsa pe tărâm românesc o carieră în plină ascensiune, familia și tot ceea ce reușise să construiască prin muncă aici, luând calea Regatului Unit al Marii Britanii. Alegerea, spune domnia sa, cu toate că îmi spune de la început că se simte mult mai confortabil dacă ne tutuim și lăsăm deoparte formulele de politețe standard, nu a fost întâmplătoare.
Nu trebuie să vi se spună „ce fond de ten frumos ți-ai pus astăzi!”, ci „vai, ce frumos arată astăzi pielea ta!”. Pielea matură se diferențiază de cea tânără prin textură, elasticitate, tonus, grad de hidratare, culoare. Știm cu toții că odată cu vârsta, pielea își schimbă aspectul, în special din cauza procesului de regenerare care încetinește, iar celulele noi se refac mai greu. Minunat ar fi ca pielea să fie tratată diferit, în funcție de vârstă și de problemele specifice pielii. La 20 de ani, pielea are nevoie de hidratare, emoliere și, cu siguranță, nu trebuie să uităm de