Ce e mai frumos și mai frumos decât amintirile din copilărie, când stăteam la gură cuptorului, în așteptarea plăcintelor poale’n brâu și a mucenicilor sau sfințișorilor, cum li se mai zice prin părțile Botoșanilor? Eram ochi și urechi la bunica când pregătea aluatul, cum aranja și măsură totul, cum ne dădea de grijă tuturor „să nu care cumva să vă pună păcatul să umblați și să îl deranjați!”. Iar noi ascultam, de parcă aluatul ar fi fost o persoană importantă și nu trebuia deranjat! Nu ținea mult… vreo două ore de chin și de așteptare pentru noi, trei nepoți neastâmpărați, și un fel de „stres” pentru bunica. Când vedeam că se apropie de ligheanul cu aluat, hop și noi! „E gata?”, tot întrebam… Dar când erau gata de scos din cuptor, era nebunie. Ce miros, ce plăcere și ce amintiri, iar gustul nu se compara cu nimic…
Bunicul era sobar și făcuse bunicii, un „cuptior gospodăresc de 15 cozonaci”. Așa măsura bunica cuptorul, în cozonaci. Era tare mândră de el, dar și de bunicul, iar noi eram tare fericiți că intrau toate deodată și nu trebuia să așteptăm prea mult să intre preferatele noastre. Totul a fost și este frumos, căci și acum bunica păstrează ritualul și mereu ne face plăcere să îi vizităm și să gustăm minunații mucenici ai bunicii. Amintire pură, simplă, modestă, așa cum trebuie să fie… O amintire care va dăinui veșnic și care ne va aduce tot timpul zâmbetul pe buze.
Vă las mai jos rețeta, vă invit să vă reamintiți de acele vremuri, dar mai cu seamă de rețeta bunicii de mucenici sau sfințisori. Să aveți poftă!
Rețeta, așa cum Paul ne-o descrie, o găsiți mai jos:
Sfintisori sau mucenici, important sa aiba nuca si miere!
Sfintisori sau mucenici, ce e mai bun si mai bun decat aceasta minunata retete. Ca de obicei, eu zic ca este simplu de facut, dar cu siguranta merita sa incerci sa faci aceste optulete traditionale.Daca ti-a placut si doresti sa te abonezi paginii Ia și Papă te invit sa dai Like paginii.
Publicată de Ia și Papă pe Vineri, 8 martie 2019
