Când m-am întâlnit prima dată cu Yvona Mardare, în luna aprilie, avea emoții și o sumedenie de gânduri. Își conturase cumva ideea că riscă organizarea unui eveniment care a stat pe tușă vreo doi ani din cauza pandemiei, fără să intuiască nici măcar o secundă cât de mare interes va stârni a treia ediție de „Vinificat în Iași”, care a avut loc la Hotel Unirea, pe 7 mai, într-o zi de sâmbătă. Puțin peste o mie de participanți au vrut să afle poveștile vinurilor cramelor din județul Iași: Cotnari, Domeniile Bohotin, Gramma, Hermeziu și Strunga. Practic, indiferent de moment,
În Poiana cu Cetate, sat din comuna Grajduri, județul Iași, fix la intrare (e o ruină a unui fost muzeu) și după o drumeție prin pădure (atent marcat și care e absolut superb fiindcă ești în mijlocul naturii) intri în „Poiana cu schit”. Îți dai seama că ai ajuns după panoul ponisit (textul e scris anul trecut, deci e probabil să se mai fi remediat ceva, deși nu cred, că prea era așa de ani). Trec cu vederea acest aspect inesteti, care mă duce cu gândul la cât de dezinteresați suntem de obiective care merită să fie vizitate și dau
Cosmin Grădinaru, președintele Asociației RISE OUT, organizatorul eveimentului, spune că a trecut mai bine de o lună și jumătate din momentul în care a făcut solicitarea de autorizare a marșului de către primăria Iași și până când a fost anunțat oficial că marșul se poate face pe 5 iunie. Este a doua ediție a marșului LGBTQ la Iași, după cea de anul trecut, când comunitatea s-a lovit din nou de prejudecăți, amânări su tot felul de motive pentru a nu da uă verde unei astfel de manifestații care a însemnat o săptămână plină de evenimente, în mai multe locații
1 Mai e despre victoria din 1886 a sindicaliștilor din Chicago care, după mai mai multe zile de proteste în stradă, au obținut reglementarea legală a normei zilnice de lucru la 8 ore. Așadar, 1 mai e despre un drept câștigat nu ușor, ci chiar cu prețul vieții unor protestatari. Câțiva ani mai târziu, în 1889, la Paris, Congresul Internațional a stabilit ca 1 Mai să devină Ziua Internațională a Muncitorilor. În fiecare an, noi și noi state au decis să recunoască și să marcheze această zi de sărbătoare. În România, în anul
Cuvintele curg… orele, și ele. Alivia nu se sfiește să-mi răspundă cu sinceritate și cu lacrimi în ochi pe alocuri, fără a refuza vreo întrebare, chir dacă unele răspunsuri vor rămâne ca o taină știută doar de noi două. Alivia Petrea își scrie povestea cu entuziasm, acceptare și fără regrete. În urmă cu patru ani, atunci când depresia i-a acaparat gândurile și acțiunile, o voce interioară a decis pentru ea. Deși la exterior părea ok, în interior ducea adevărate lupte, i se părea că nu mai are pe nimeni alături și o nemulțumea orice. Vorbește deschis despre depresie, deși
Nu mă dau în vânt după statul în bucătărie, numai că odată cu pandemia mi-am dat seama că mai știu să gătesc câte ceva și că se poate mânca și acasă. Numai că… există rețete de care mie mi-e frică să mă ating. Și cozonacul e printre ele, mai ales după ce, în urmă cu câțiva ani m-am aventurat să fac cozonac și m-am ales cu bătături la mâini și cu promisiunea făcută mamei că în veci și pururi nu-i voi mai refuza o felie de cozonac. Sincer, am ajuns din întâmplare la cea mai simplă rețetă de cozonac
„‹‹Vinificat în Iași›› e o poveste care a început în urmă cu câțiva ani, din dorința de a promova cramele ieșene și de a-i apropia pe ieșeni de vin. Nu trebuie să fii un cunoscător al vinului pentru a veni la ‹‹Vinificat în Iași››, deci publicul căruia se adresază cel mai mic festval de vin nu este unul de specialitate. ‹‹Vinificat în Iași›› e despre interacțiune, conversații, oameni faini, un vis care a crescut frumos și care reușește să surprindă farmecul Iașului.”, spune Yvona Mardare, organizatorul festivalului. Din cauza imposibilității de a organiza evenimente în timpul pandemiei, festivalul „Vinificat
La nivel mondial sunt sute de milioane de animale fără stăpân, suflete abandonate ori pierdute, flămânde de cele mai multe ori, cerșind o simplă atenție din partea oricărui trecător. Acuș se implinește un an de când l-am adoptat pe Argo. Nu l-am căutat, totul s-a petrecut întâmplător (povestea o găsiți aici), însă de atunci e bucuria casei, dovada vie a loialităției și iubirii necondiționate. Argo e o poveste fericită, dar ar fi putut fi unul dintre cei 212 câini eutanasiați în fiecare lună în Iași. Statistica datează din 2019, conform www.ziaruldeiasi.ro, însă probabil că datele nu s-au schimbat foarte
Marți, 5 aprilie, începând cu ora 18, la Galeria DANA, pictorița Cezara Moraru (povestea Cezarei o găsiți aici) îi invită pe ieșeni să descopere cum poate fi arta influențată prin cuvânt sau invers. „Relaţia dintre imagine şi cuvânt a fost întotdeaună tratată ambivalent. Două forme distincte care pot exprima, provoca, interoga sau răspunde, dar pe care le separă o graniţă, în care întâietatea dată de începuturile cuvântului ierarhizează, cel puţin cronologic, importanţa. Cezara Moraru foloseşte cuvântul în artă, ca artă per se. Plecând de la funcţia de bază a acestuia, de a comunica un conţinut, artista construieşte propriile propoziţii,
Atât Casa Muzeelor, cât și Muzeul Pogor, două bijuterii culturale redate Iașului, sunt dovada că tehnologia nu-i deloc inamicul vremurilor de odinioră, ci un aliat care are capacitatea de a-i atrage nu doar pe cei mici, ci și pe adulții care au crescut cu o idee fixă despre ce e un muzeu. Nu, muzeele de azi nu mai sunt ce-au fost când mergeam aproape obligați să le trecem pragul. Muzeele de azi s-au reinventat și oferă o experiență cât se poate de interactivă cu personajele și povestea. Am povestit de ce trebuie să mergeți neapărat să vizitați Casa Muzeelor din