Căsuța cu Maci de la doi pași de Iași e casa de la țară în care îți amintești cum e să dormi ca la bunici chiar și pentru câteva zile

              Căsuța cu Maci se remarcă din stradă. E o căsuță cochetă, făcută ca pentru sufletul proprietarilor. Când s-au decis să construiască o casă în apropiere de Poiana cu Cetate și de Poiana cu Schit, nu s-au gândit nicio clipă că va ieși o locuință care să atragă atenția atât de mult și care va fi căutată inclusiv de persoane care locuiesc în București sau Constanța. Au vrut doar un loc ca la țară, unde să se retragă atunci când vor ieși la pensie. De altfel, una dintre picturile de pe pereții din interior îi prezintă pe ei, în postura de doi bătrânei. „Așa și-a imaginat pictorița că vom arăta la bătrânețe!”, spune doamna Loredana, proprietara Căsuței cu Maci.

                   A face o afacere dintr-o casă pe care au construit-o pentru ei nu le-a fost în plan. Cumva, ar putea spune că au fost luați prin surprindere când oamenii au început să întrebe dacă nu doresc să închirieze casa. La început, nici ei, proprietarii, nu știau ce să facă, dacă să o închirieze sau nu. În definitiv, Poiana cu Cetate e un simplu sat aflat la 20 și ceva de kilometri distanță de Iași, nicidecum vreo zonă turistică, precum sate din Neamț sau Suceava.

Numai că planurile și crezurile le-au cam fost date peste cap de interesul celor care vor să-și aducă aminte cum e să locuiești în „casa bunicilor” chiar și numai pentru câteva zile. După Paștele din acest an și-au spus că n-ar fi o idee rea să încerce și așa au ajuns să primească oaspeți în Casa cu Maci. Nici ei nu se așteptau să aibă succes, dar l-au avut. Și asta îi obligă cumva să se pună la punct într-un domeniu despre care nu cunosc prea multe.

„Eu n-am avut bunici la țară. Amintirile mele de la țară sunt câteva vizite pe care le-am făcut la niște mătuși de-ale părinților, atât. Deci, satul nu mi-e deloc un loc familiar, dar mi-am dorit să mi-l fac familiar. Nimeni nu ar putea înțelege de unde nebunia asta a mea cu casa de la țară, însă atunci când am luat terenul și nu era nimic în jur, veneam cu cortul și stăteam în preajma iazului, la poalele pădurii și trăiam liniștea, mă bucuram de aerul curat și de tot ceea ce natura îmi oferea ca peisaj. E o deconectare totală pentru mine. În spate, acum e totul amenjat, e frumos. Avem și câteva rațe pe care le-am primit cadou de la niște miri care au dorit să facă o ședință foto aici. Ce să fac cu ele? Le-am lăsat să se bucure de iaz…”, îmi explică Loredana Acasandrei, proprietara Căsuței cu maci.

                Îi simt emoția cu care povestește toate astea și îi văd bucuria din ochi. Trăiește fiecare cuvânt cu care descrie totul, de la ștergarele pe care le-a transformat cu mâinile ei în perdele, deși nu știe să coase, până la istorisirea cu lejanca pe care și-a dorit-o tare mult. De fapt, doamna Loredana nici n-a conceput să aibă această casă de la țară fără lejancă, o sobă cu pat, plită și cuptor.

„Chiar dacă n-am multe amintiri de la țară, țin minte lejanca. Ne adunam toți acolo, mă fascina focul, simplitatea traiului. Îmi plăceau scrijelele, semințele de bostan, să simt roua din iarbă, să mă joc în glod… apoi, îmi amintesc cum am stat pe o lejancă dintr-asta când eram însărcinată. Atunci mi-am spus că voi avea și eu așa ceva cândva. În schimb, nu știam când…”

                   Când s-a început construcția casei, s-a dorit ca totul să se facă așa cum se face la țară. Mobilier ca la țară, lustre ca la țară, obiecte de decor ca la țară. Până și pentru meșteri a fost o provocare. Dar „au început să-și pună mintea cu mine și s-au descurcat!”, explică doamna Loredana.
                         Majoritatea obiectelor de decor sunt achiziționate de la diferite târguri de la noi din țară. Românii încă țin la tradiție, păstrează obiecte cu sfințenie. Nu se știe dacă obiectele din Căsuța cu Maci au o poveste anume, dar vechimea unora vorbește pentru ele… tot ce se vede în Căsuța cu Maci e rodul imaginației doamnei Loredana și s-a dorit să exprime firea ei veselă și tonică. N-a apelat la un designer de interior, proiectul era bine desenat în mintea sa, bine așezat ca într-un cufăr pe care trebuie să-l deschizi la momentul potrivit.

                    Totul a fost făcut ca să-i coloreze sufletul. Poate tocmai acesta e și motivul pentru care, la un moment dat, nici n-a mai ținut evidența cheltuielilor. Doi ani a durat construcția. S-a dorit o casă mică, fără etaj, o casă cu două încăperi poate. Numai că toți prietenii i-au spus că îi va părea rău, că sigur vor dori și alții să înnopteze la ei atunci când se adună cu toții și ar fi păcat să n-aibă unde să doarmă.

șa că au ieșit cinci camere colorate diferit, fiecare cu baie proprie și un living. În spatele casei, un alt univers, o oază de relaxare fantastică, cu loc de ceaun și grătar, un foișor generos, un iaz în care poți pescui, dar nu poți pleca acasă cu peștele, și pe care se plimbă țanțoșe rațele primite în dar. Există o potecă amenajată, care duce spre pădure. Totul e încântător. Până și aerul se simte altfel, așa încât nici n-ai spune că ești la doi pași distanță de Iași…

„Îmi plac poveștile, am citit multe povești când eram mică, trăiesc în poveste… de aici dorința de a avea un loc de poveste, o casă denumită Căsuța cu Maci doar pentru că mie-mi plac foarte mult macii. Maci am plantat din primul an în care am venit aici, la teren. N-au ieșit. Am mai încercat. A ieșit ceva alb și unul roz. Dar nu mă las. Vreau să văd maci peste tot. Până atunci, îi admir pictați pe pereții casei.”

 

sursa foto: Loredana Acasandrei