Când premiera națională a unei piese de teatru semnată de Lia Bugnar are loc la Iași, treaba asta spune multe… „La mâna a doua” a fost sold out. În ambele seri. Carmen Tănase și Marius Manole pe aceeași scenă cu actorii de la Ateneul Național din Iași Național din Iași- Erica Moldovan , Alexandra Paftală și Dumitru Florescu. Și totul s-a simțit ca și cum oamenii ăștia au jucat o viață împreună.
Am așteptat reprezentația ca un copil. Cu nerăbdare. Recunosc, pentru Carmen Tănase. Pentru că era singura pe care încă nu o văzusem live până acum. Am adorat-o din vremea în care eram copil și ea o interpreta pe Flăcărica în Inimă de Țigan. Am urmărit-o apoi la emisiuni, am înțeles că nu e doar un nume imens al actoriei din România, ci e un om absolut splendid.
Pe Marius Manole îl mai văzusem, e o încântare de fiecare dată. Plus că am făcut și un interviu cu el, acum mai bine de un an. Interviul cu Marius Manole îl puteți citi aici.
„La mâna a doua”, până spre final, aproape că m-a dus în eroare cu privire la titlu.
Piesa debutează cu o cină. Una în familie. Doar că n-apucă nimeni să danseze în familie pentru că firul epic o ia într-o direcție total neașteptată. Una a mărturisirilor care subliniază trădarea, minciuna și naivitatea personajelor. Adevăruri ascunse ies la iveală.
Cina care ni se înfățișează ar fi trebuit să fie festivă. Doar că o veste…
O familie de artiști. El, celebru dirijor. Ea a lăsat harpa pentru ca el să strălucească. Doi copii. Fata, ar fi putut străluci ca violonistă. Băiatul, afon, dar plin de un haz care te multe ori te face să te întrebi dacă acum glumește sau e serios.
Soția băiatului, interpretată de Erica Moldovan, pare genul de om docil, despre care n-ai spune că poate să deranjeze. Până într-un punct… acela în care începe confesiunea. Despre ea, despre bunica ei și despre… tiramisu. Despre cum a ajuns să se îndrăgostească de soțul ei (interpretat de Marius Manole), pe care l-a creionat aproape de tiparul de care-i vorbea bunica sa. Aproape ca un manifest.
Alexandra Paftală mi-e dragă. Dă viață personajelor cu atâta naturalețe. Acum, în „La mâna a doua” aduce vitalitate. E ca o scânteie care te face să o urmărești cu atenție. Are la un moment dat câteva replici care scot la iveală, cel mai probabil, gândurile multor femei.
S-a râs mult în sală. Lângă mine am avut niște doamne care au spus „vaaaai” și „wow” de vreo câteva ori. Ceea ce denotă și tensiunea scenariului, imprevizibilul din spatele acestuia.
Câteva mesaje primite pe telefonul dirijorului subliniază că aparențele pot fi extrem înșelătoare. Niște „sâmburei” deschid cutia Pandorei și fac lumină. „Sâmbureii” poartă un nume și întruchipează un personaj care i-a jucat pe degete pe toți. I-a vrăjit. I-a iubit. I-a lovit acolo unde doare cel mai tare- în suflet.
Dumitru Florescu, Mitruș în „La mâna a doua”, își face apariția în scenă ca un tip liniștit. Poate prea liniștit. Genul acela de om care nu cumva să deranjeze. La locul lui. Și el mare speranță a pianului, s-a văzut nevoit să se reorganizeze în urma unui accident. Deși pare că m-are ce căuta în discuțiile astea de familie, un mesaj primit pe telefonul mortului îl obligă să-și spună povestea. Să mărturisească.
Carmen Tănase, în rolul pe care îl face, nu e deloc o femeie obișnuită lovită de o dramă. Furia, supărarea și iubirea se întrepătrund perfect și dau personajului valoare și claritate. Șocul vine unul după altul, dar ea își păstrează calmul. Și umorul. Aproape toată piesa e nevoită să spună „f” în loc de „p” și „b”. Ați făcut vreodată exercițiul ăsta să vedeți cât de greu e? Oricum, interpretarea ei e așa cum toți ne-am așteptat, de multe bisuri.
Marius Manole face un rol în care trece și el printr-o sumedenie de trăiri și emoții. Siguranța de la început se pierde pe parcurs. Nici hazul nu mai e același când aude toate neîmplinirile pe care le-a ascuns sufletul soției sale. Urlă, râde, cântă. E disperat, răvășit, frustrat. Toate într-un singur rol…
Doamnle și domnilor, a fost „La mâna a doua”. Piesa va reveni la Iași pe 25 martie. Să nu spuneți că nu știți.
Până atunci… vă reamintesc îndemnul #HaiLaTeatru. A fi într-o sală de teatru pentru nici două ore e terapie pură. E o evadare.
Teatrul e viu. Teatrul e emoție la cald. Teatrul se simte.
În februarie a fost premiera. Dar piesa se joacă din nou, pe 25 marție. Bilete găsiți aici.
