În zbor, acolo sus, deasupra orașului care pare atât de mic, totu-i altfel. E liniște. E senzația aceea de „I am the king of the world”, vorba lui di Caprio, în Titanic. E libertate. E autocontrol. E responsabilitate. Simți toate astea chiar și-atunci când ești în dreapta, darămite să fii tu pilotul…

Când eram mică, nici nu visam s-ajung să zbor. Vedeam avioane pe cer, dar erau puține. În copilăria noastră, altele erau aspirațiile: medic, învățător, artist. Nu știam nimic despre avioane și nici nu ni se vorbea despre avioane. Erau acei ani în care la noi nici nu cred că exista altceva decât Tarom, iar aeroportul din Iași semăna mai mult cu un hambar sau o gară- haltă decât un aeroport. Erau anii ’90.

Timpul a trecut. Societatea a evoluat. Noi am crescut. Unii ne-am găsit vocația, alții încă nu știu ce vor. Unii se complac, în timp ce alții au curaj și riscă. În timp ce poate cei mai mulți au rămasă-n colțurile minții o urmă de „cândva o să…”. Iar acest „cândva o să…” poate fi completat cu succes cu „cândva o să… zbor”.

Indiferent că zbor cu avionul de linie sau dintr-ăsta ultraușor, mă comport la fel. Ca un copil, îmi lipesc fața de geam și privesc dansul norilor, stâncile munților, albastrul apelor sau simetria culturilor. E un peisaj care mă liniștește și mă face să-mi imaginez, să creionez gânduri și povești.

Aroneanu, dintr-un ULM.

Cândva o să… zbor

Gândul acesta de „cândva o să… zbor” îl am și eu. Și nu de mult timp. De nici doi ani, de când am descoperit planorul și avioanele ultraușoare. Sunt altceva. Sunt tot ce am scris mai sus: libertate, autocontrol, responsabilitate, liniște.

De anul trecut îmi tot stă în minte ideea de a-mi lua licența de pilot de avioane de astea mici. Nu mă văd în stare, am fost filologie o viață și poate de asta. Încă rumeg gândul.

Am zburat cu planorul, cu un Cruiser și recent cu un ULM. Aeroclubul României e în plină campanie de încriere pentru cursurile în urma cărora îți poți lua licența de pilot. Până pe 23 februarie se fac înscrierile, dar voi puteți da târcoale și după data asta pentru a afla mai multe, astfel încât să luați decizia cea mai bună când va fi să fie. Cândva, cândva când o să… zbori.

Sabotorul din mine spune că n-am să fac față la partea teoretică. N-am fost niciodată vreo fană a științelor exacte. Nici nu știu dacă e vorba de vreun sabotor sau poate chiar de conștientizarea faptului că fiecare dintre noi are niște limite, oricât de mult încearcă unii să-ți spună pe dos. Nu, suntem diferiți. De-asta nu suntem toți medici sau strungari. Așa e și-aici… acest „e ușor, ai să vezi”, mie-mi dă ceva fiori. Nu-i momentul, asta-i cel mai probabil.

Partea pragmatică din mine mă întreabă… și după? Câte zboruri private poți să ai? De unde avion? Închiriezi. Păi bun, dar de câte ori pe lună îți permiți să faci asta? Și pun toate aceste întrebări pentru că de la o vârstă, privești lucrurile cu mai mult calm și claritate. Le vezi așezat. Nu mai pui entuziasmul la înaintare. E ca la regula aia de shopping care îți spune să vezi produsul, mergi acasă, te gândești dacă-ți trebuie în mod real și-abia apoi îl achiziționezi sau nu. Cam așa e în mintea mea…

Mi-a rămas în suflet… planorul

Oricum, gândul meu e la planor (am povestit aici). „Și ce faci cu planorul?”, mi-a zis cineva. Planorul e chiar ceva pentru sufletul tău și atât. E libertate pură. E ceva ce poți înțelege numai după ce ai zburat cu planorul. Da, n-are motor. Dar cred că tocmai ăsta-i farmecul. Iar un planor îmi permit și eu probabil. :-)))))))

Aeroclubul face școală în primul rând, adică formează piloți (detalii aici). Zborurile de agrement, care pot fi achiziționate de pe site-ul instituției, sunt o activitate secundară. Profitați că se redeschide sezonul zborurilor. Că nah, iarna e mai greu la aerodromuri. Dacă v-a trecut vreodată prin minte să vă faceți piloți, luați-vă un zbor. În primul rând, vă veți da seama dacă vă place, dacă înțelegeți mecanismul, dacă vă e frică sau nu pentru că o dâră de vânt se simte diferit într-un avion mic. Adică se simt într-adevăr.

Cu cine să iei legătura în Iași dacă vrei să zbori

ULM-ul pe care l-am încercat de curând a fost altfel decât Cruiser-ul. Îți oferă o altă vizibilitate, dar bordul e mai simplu. E plăcut, siguranța pe care ți-o oferă e ca la alte avioane. E una dintre aeronavele pe care poți face cursuri și la Aeroclubul din Iași. Dacă sunteți interesați, mergeți la Aeroclubul din Iași și căutați-l pe Andrei Tanana (îl puteți suna, mi-a zis că pot lăsa numărul lui de telefon- 0748 800 611). El vă poate da toate detaliile.

Oricum, zburați. Încercați să zburați. Un zbor cu un avion mic e total diferit față de zborul de linie. Orașul pare mărunt, cenușiu în sezonul rece și ușor haotic. Dar vara, același oraș e de o armonie molipsitoare. Acolo sus e bine să lăsați telefonul deoparte și să vă bucurați de priveliște. O să vă placă.

Author