Când Yvona Mardare, somelier și fondator Hai cu Pluta, a strigat din nou adunarea la Degustări cu Pluta, aproape că am fost pe punctul să zic pas. M-am urnit cu greu din casă, cu gândul să merg, stau puțin și după maxim o oră să mă scuz și să plec. Dar de unde… am plecat printre ultimii, că m-am revăzut cu oameni dragi și ne-am luat cu vorba, vinul și starea de bine.

Nu mai are sens să spun că nu mă pricep la vinuri, c-am zis-o de-atâtea ori, încât până și eu m-am plictisit să repet treaba asta. În schimb, îmi plac poveștile. Și știu că fiecare om e o poveste, fiecare produs are o poveste. Iar Crama Oprișor de departe s-ar putea povesti ore în șir. Ajută istoria cramei. Ajută aplecarea spre artă și cultură care se văd din plin în etichetă, denumiri și bineînțeles, în vin. Că și a face vin e o artă. Una care nu se face peste noapte.

„Cele două idei în care ne așezăm vinurile: Oltenia Profundă și Artă și Vin sunt de fapt traducerea directă a a viziunii noastre: pe de o parte aceea de a releva spiritul unui areal cultural oltenesc cu valori ce vor surprinde continuu prin consistența, particularitățile și forța lor, parcurgând spectaculos secolele, pe de cealaltă parte realizând în Artă și Vin grădina în care cultivăm creativitatea, originalitatea, experimentul, prețiozitatea unor ediții limitate de colecție, ce așteptăm să depășească granițele convenționale.”, se arată pe site-ul celor de la Crama Oprișor.

Ce am remarcat la cei care au participat la Degustarea cu Pluta a Cramei Oprișor

„Suntem aici pentru vin, suntem fani!”, mi-a zis cineva de lângă mine. Și chiar așa era… cunoșteau povestea, soiurile, vinurile, tot. Aveau întrebări prin care puteai observa cu ușurință că într-adevăr cunosc evoluția vinurilor de la Crama Oprișor.

Ca de fiecare dată, cei care vin la Degustări cu Pluta au un motiv anume. Unii vor să iasă din casă. Alții chiar consumă vinurile respective. Unii vor să afle povești. Alții își doresc să evadeze preț de câteva ore- vorba cuiva „profităm că stă bunicul cu cel mic”. Iar unii chiar se pricep la vinuri, dar și așa, nimeni nu ridică din sprânceană când altcineva poate mai stângaci pune o întrebare banală.

Am văzut oameni care vorbeau de ediții trecute ale vinului. De ediții limitate. De emoția cu care au așteptat să afle fiecare literă a unui vin de poveste.

Și privind în jur la toți acești oameni, mă uitam și la mine. Un pasionat de povești, mai puțin de vin. Un om căruia specialiștii din domeniu i-au explicat de ce paharul se ține de picior, de ce învârtim vinul în pahar, de ce îl mirosim, cum îl degustăm. Și mai ales cum reușim să-l simțim atât prin arome, cât și prin emoția, grija și dedicarea puse cu responsabilitate și entuziasm în tot ce înseamnă drumul de la boaba de strugure până la vinul pe care-l avem în pahar.

Încă un aspect pe care l-am remarcat: vârsta celor care vin la Degustări cu Pluta. Oameni „copți”. Oameni 30+. Nu le-am cerut cartea de identitate, dar astea-s lucruri pe care le observi cu ochiul liber. Să nu mai vorbesc de faptul că la fiecare degustare vin și oameni 50+ chiar, care ne dau o lecție de joie de vivre ceva de speriat…

Într-o lume în care totul se petrece pe repede-nainte, Crama Oprișor…

Într-o astfel de lume în care nici timpul pare că nu mai are răbdare, Crama Oprișor îndeamnă la tihnă, odihnă și scoate la iveală motivele și legendele populare. Poate sunt subiectivă. Fac parte din generația care a trecut prin toate etapele evoluției: de la telefonul fix la tehnologia de azi. De la jocurile din spatele blocului la adevărate centre de petrecere a timpului liber. De la bazar la mall. De la același tip de pantaloni ori cămașă fără niciun fel de etichetă la branduri care mai de care. Noi am trecut prin toate astea…

Uneori, îmi pare că noi suntem cei care știm să apreciem altfel lucrurile mărunte. Și cum ziceam mai sus, poate e și fiindcă cei care vin la Degustări cu Pluta sunt oameni mai aproape de linia de 40 de ani decât de cea de 20 de ani.

De ce e Crama Oprișor de poveste și care sunt acele legende și simboluri purtate mai departe

De ce e Crama Oprișor de poveste? În spatele cramei s-au găsit ruinele unei vechi cetăți geto-dacice. Deci, pământul de acolo poartă cu sine o istorie certă. Apoi, fiindcă e prima cramă din România care a plantat pentru prima dată un anumit soi de viță de vie. Sunt 30 de ani de Crama Oprișor- inventare, reinventare, evoluție, prezent.

Motivele prezentate pe etichete duc legendele mai departe din generație în generație. Doar că mai trebuie să fii și curios pentru a studia atent o etichetă, a-ți pune întrebări, a dori să afli. Iar fiecare motiv aduce cu sine un gust aparte, un vin cu specific propriu, în acord cu povestea.

De exemplu, gama Caloian face trimitere la obiceiul oamenilor de a-și face păpuși din lut, cârpe sau paie. În a treia zi de Paști, acestea fie erau îngropate, fie se dansa în jurul lor și apoi li se dădea foc.

Măiastru e gama inspirată din tot ceea ce transmite măiastra, pasărea care, în tradițiile de la noi, e prezentată drept o pasăre cu puteri excepționale.

Rusalca era spaima bărbaților. Aceasta îi ademenea pe masculi și apoi îi îneca în râu.

Jiana Rose poartă pe etichetă motive oltenești regăsite îndeosebi pe covoarele țesute cu migală și drag de tradiție în Oltenia.

Apoi, Drăgaica își găsește și ea locul în povestea Cramei Oprișor. Alungă spiritele rele, dar e și cea care propune un vin celor care au răbdare și știu să aștepte. Asta și pentru că Drăgaica, în tradișia populară, aduce iubire celor care încă nu și-au pierdut speranța…

Și mai sunt câteva motive, însă vă las pe voi să le descoperiți. Dar vă spun eu că toate aceste povești se află altfel direct de la sursă, înconjurați de oameni faini și la un pahar de vin, la Degustări cu pluta.

sursa foto: The Phope