Am trecut de multe ori prin Bacău. Am trecut și atât. Niciodată nu i-am dat șansa de a-l parcurge la pas. Până acum, când am profitat că am ceva treabă în zonă și am zis „Bacău, că tot la un moment dat erai la rupere cu Iașul și toți banii ajungeau aici, surprinde-mă!”. Nu cred că aveam mari așteptări. Poate de asta nici n-am băgat de seama și remarcile unor prieteni din Bacău care mi-au zis „Bacău, ce să faci în Bacău?”. Am lăsat orașul să vorbească. Și a vorbit…

***„Turist pentru o zi” în orașele din zona Moldovei e o idee care mi-a venit în momentul în care mi-am dat seama că zona noastră, deși ofertantă, nu are parte de un marketing la fel de ostentativ ca alte părți ale României. „Turist pentru o zi” mi-a amintit și că am un ONG încă inactiv- Nice to meet you- creat tocmai pentru a spune oriunde ajung că-mi pare bine să cunosc locul. În cazul de față, „Nice to meet you, Bacău!”***

Amintirea unei felii de pizza din vremea copilăriei, chiar din zona de centru a Bacăului

Când eram mică și făceam baschet, nu era an în care să n-ajungem cu echipa în Bacău. Eram în aceeași serie. Nu mai știu pe la ce cămin stăteam cazate, dar îmi amintesc cum era un magazin dintr-ăsta gen Super Copou, unde găseai tot felul de prăjituri și o pizza la bucată care tare mult ne mai plăcea. Mă rog, vorba vine pizza, era o improvizație de sos de roșii întins pe un aluat și cu ceva salam. Dar nouă, acum 25 de ani, ni se părea tare bună chestia asta numită pizza. Apoi, îmi aminteam biserica din centru și cam atât.

Ce propune Casa Memorială George Bacovia, exponentul simbolismului liric românesc

Cu toate că mi-am întrebat prietenii de pe Facebook ce pot să vizitez în Bacău și am primit ceva răspunsuri, vreau să spun că nu m-a interesat județul. Precizez asta pentru că mi s-au recoamandat zone județene. Poate cu altă ocazie. În schimb, la Slănic Moldova, de exemplu, am ajuns ultima dată acum vreo șase ani și mi s-a părut o stațiune ponosită. Cu potențial, dar îmbătrânită ca aspect și opțiuni. Din câte am înțeles, s-a mai renovat, s-a schimbat în bine, deci n-ar fi rea o escapadă în zonă pentru a vedea diferențele de atunci și acum. Că un șoc similar am avut și la Băile Felix acum câțiva ani, iar acum zici că e altă stațiune față de ceea ce văzusem atunci.

Prima mea oprire în Bacău a fost la Casa Memorială George Bacovia. Am intrat cu inima cât un purice în curtea înverzită și care mirosea tare frumos. Motivul? Bacovia e poetul meu preferat. A fost de la prima poezie citită. Intrarea este liberă și tot liber explorezi tu căsuța în care a locuit vreme de vreo 20 de ani cel mai important poet simbolist român.

M-aș fi așteptat să vorbească cineva cu mine, dar nu. Am fost lăsată să privesc obiectele în tihnă, să îmi imaginez, să fiu curioasă să aflu și mai multe. Casa e una tip vagon, așa mi-a dat impresia fiind construită pe lung. Sunt cinci încăperi de dimensiuni reduse, în care găsim mai multe manuscrise, piese de mobilier și obiecte personale de-ale poetului.

Nu pălește modestia, însă aerul vremurilor se simte în profunzime cu fiecare pas pe care îl faci pentru a înainta. Pe pereți, fotografiile alb-negru de familie sunt ca o invitație la analiză. La biroul de lucru, pe o tăbliță dintr-o margine, citești Plumb. Îți fură ochii mobilierul vechi, dar meticulos sculptat. E vocea vremurilor de odinioară, care te ademenește…

Ce poți să vezi la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii „Ion Borcea”

Amplasat în Parcul Cancicov, un parc mare și frumos chiar, care se află în renovare în prezent, Muzeul de Științe ale Naturii din Bacău se transformă într-o călătorie prin fauna și vegetația României. Aș putea spune că muzeul e o experiență interesantă mai ales pentru cei mici, însă și mie mi-a plăcut să privesc toate acele exemplare împăiate și expuse. Mai afli lucruri noi, te mai distrezi cu ceva poze și cam aia e.

Nici aici nu am plătit nimic pentru vizită și nici nu am fost întrebată dacă am nevoie de ajutor sau vreau să mi se povestească ceva anume. Doar mi s-a explicat traseul. Ieșirea se face prin „grădina botanică”, unde poți să vezi și câteva broaște țestoase.

Casa memorială a pictorului Nicu Enea

Din păcate, am văzut-o doar din exterior, era terminat programul de vizită când aș fi vrut să văd ce e înăuntru și să aflu mai multe despre pictorul Nicu Enea. Potrivit wikipedia, în această casă au trăit vreme de aproape 30 de ani soții Enea. Ulterior, soția pictorului a donat casa autorităților din Bacău. În prezent, aceasta găzduiește o expoziție permanentă a pictorului, dar și picturi realizate de alți pictori.

Insula de agrement și alte două muzee care sunt în renovare și relocare: Muzeul de Istorie și Muzeul de Artă

Înțeleg că ar mai fi fost două muzee de vizitat în Bacău- Muzeul de Istorie și Muzeul de Artă. Sunt închise pentru renovare. Așa că m-am îndreptat spre Insula de agrement, o oază de relaxare și mult verde chiar în inima orașului, la nici un kilometru distanță de centru.

Aici, pe insulă, reconfortant cred că e cuvântul care descrie perfect modul în care te simți după o plimbare. Pe ponton ai mai multe terase, muzica era chiar în surdină. Aici au loc Young Island Festival și festivalul Vin la insulă. Din câte am înțeles, cu toate că a existat ideea de a amenaja pe insulă și un soi de aqua parc, au rămas doar toboganele și ce s-a mai făcut, fără a fi date în folosință. Motivul este că nu s-a făcut recepția lucrărilor nici acum, pe undeva s-a întâmplat ceva cu desfășurarea proiectului și fondurile accesate și cheltuite.

Nu m-au interesat cafenelele și restaurantele. Am intrat într-o biserică catolică și una ortodoxă

Deși și în răspunsurile primite pe social media mi s-a spus de nu știu ce cafenele și unde ar fi ok să mănânc, recunosc că astea au fost ultima mea grijă. Recunosc, sunt genul de turist care ia la pas un oraș și îl parcurge din punct de vedere istoric, cultural, arhitectural, nu gastronomic. Mai ales că vorbim de un oraș din România, deci nu era ca și cum mă duceam într-o țară străină și trebuia musai să testez mâncarea lor.

Bisericile catolice și cele protestante mi s-au părut mereu intime și tare ofertante în momente de liniște căutate cu atâta nevoie. Chiar dacă nu am zăbovit mult în aceste lăcașuri de cult, ci doar preț de o rugăciune și câteva mulțumiri spuse Domnului în gând, a fost ceea ce aveam nevoie înainte de a mă porni la drum, înapoi spre Iași.

Un soi de concluzii…

Știu că mai era și Observatorul astronomic, dar nu am ajuns. Oricum, nu mai știu de la care muzeu mi s-a spus că e foarte posibil să se deschidă doar pentru grupuri. Deci, cu altă ocazie.

Am privit Teatrul Bacovia din exterior. Cred că fațada e în renovare, întrucât era acoperită cu o prelată.

Tot în centru e și o clădire veche, drăguță, proaspăt renovată. Am întrebat doi pasageri ce e acolo și mi-au spus că e biblioteca.

Parcul din fața catedralei ortodoxe era tare animat, deși încă nu era ora prânzului. Extrem de bine întreținut. Mi-a plăcut. Ah, multe ciori în el. Dar erau fascinante și ele, privindu-le cum căutau ba o firimitură de mâncare, ba se plimbau nestingherite, ba pur și simplu erau ele între ele și „discutau” cine știe ce.

Nu știu, când vii din Iași, oraș atât de ofertant în privința obiectivelor turistice, e greu să fii impresionat de Bacău. Ba chiar te simți recunoscător că te-ai născut în Iași și ai avut la îndemână toate oportunitățile. Asta nu înseamnă că nu mai trebuie să vizitezi și localități mai mici. Din contră. Și nu neapărat pentru comparații, ci pur și simplu pentru a vedea specificul lor.

De exemplu, mi-a plăcut să văd terenuri de sport în Bacău, deschise publicului. Chiar erau câțiva copii care jucau baschet pe un astfel de teren. Adică… dincolo de partea asta culturală, dacă privești totul cu deschidere, s-ar putea să găsești de la fiecare ceva care să fie sursă de inspirație. Plusuri și minusuri ai oriunde și ca turist, dar mai ales ca localnic.