„Că am fost un tip de treaba!”, așa răspunde Shaquille O’Neal nu doar în finalul celor patru episoade ale documentarului SHAQ de pe HBO MAX, ci de fiecare dată când e întrebat ce ar vrea să-și amintească oamenii despre el, ce anume vrea să lase moștenire.
SHAQ nu e neapărat un film despre legenda baschetului american Shaquille O’Neal, ci e un cumul de învățăminte și multe vorbe pe care ar fi bine să le notezi, ca să le memorezi mai bine și să ți le aduci aminte fix când trebuie. Crescut în spirit milităresc pentru că Philip, tatăl său vitreg, l-a crescut „cu cureaua” aproape, așa cum și spune la un moment dat într-unul dintre episoade, Shaq recunoaște că sergentului îi datorează totul. El l-a învățat ce e disciplina, el l-a învățat ce înseamnă baschetul. El i-a dat o direcție atunci când, dintr-o eroare și furie adolescentină, era cât pe ce să-l omoare pe un coleg. L-a numit nigga și Shaq a reacționat imediat. I-a dat un pumn, l-a pus la pământ. Atunci e primul moment de cotitură pentru Shaquille O’Neal. E momentul în care sergentul decide să se mute cu familia în Germania, la o bază militară, și să-și înscrie copilul rebel la o școală unde să învețe ce e rigoarea. Dacă nu era acel moment și sergentul nu i-ar fi spus „poți să ai un milion de visuri, dar o singură greșeală poate ruina totul!”, nici el nu știe unde l-ar fi purtat destinul. Și-a învățat lecția cu vârf și îndesat și a început să-și controleze furia pentru care nu avea o explicație anume. La 13 ani avea 2.05 m înălțime, dar nu putea să dea slam dunk. La 17 ani deja strălucea, era remarcat de antrenorul care a crezut pe deplin în el și i-a promis că-l va face mare. Când s-a întors în SUA, mai exact în Texas, începeau să se întrezărească primele semne ale unei cariere fulminante în baschet.
„Shaquille” înseamnă chef de viață. Celălalt prenume, „Rashaun”, se traduce ca războinic. S-a născut într-o perioadă în care părinții căutau nume speciale pentru copiii săi. Mama sa a știut că Shaq avea ceva special. Toată familia simțea asta. „O să te fac un om mai bun decât am fost eu!”, i-a zis Philip, tatăl vitreg. A aflat că Philip îi e tată vitreg de-abia la vârsta la care putea să conștientizeze acest lucru. Imediat și-a căutat tatăl biologic, numai că n-a vrut să stea prea mult în preajma sa atunci când a văzut în ce mizerie își ducea traiul. De altfel, când Shaq devine star, tatăl biologic nu ratează șansa de a câștiga ceva bani de pe urma succesului fiului și începe să-l atace în presă. Când Philip moare, iar Shaq se retrăsese de ceva timp și era tată la rândul său, mama sa îl încurajează să ia legătura cu tatăl biologic. Îl caută, îi ia o casă, o mașină, începe să îl protejeze și să aibă o minimă conexiune cu el.
Philip i-a pus mingea de baschet în mâini pentru prima dată. Avea șase ani și era obligat să-și țină mâinile pe lângă corp. Mingea îl lovea direct în față. Toată această hotărâre a tatălui venea dintr-o frustrare proprie de fapt. Și-a dorit ca el să fie jucător în NBA și nu a reușit. Așa că aproape că și-a jurat că ful său va juca acolo. „Despre asta e vorba, copiii să ajungă mai departe decât părinții!”, i-ar fi spus Philip în momentul în care Shaquille împlinea visul tatălui său și devenea jucător de baschet în NBA.
Shaquille O’Neal e întruchiparea divertismentului. Își dă seama de asta și începe să facă senzație în reclame, în emisiuni, peste tot. Se apucă inclusiv de rap. Nu și-a dorit, dar nu a putut să refuze suma imensă pe care a primit-o ca să facă asta. Vedea bani în orice. Era pe val. Una dintre piese i-a dedicat-o lui Philip la scurt timp după ce tatăl biologic începe atacurile. „Când ai bani, vin toți peste tine!”, i-a zis mama sa, dr. Lucille O’Neal.
Deși era cel mai bun jucător, nu primea un salariu pe măsură la Orlando Magic. Așa că a ales L.A. Lakers fără prea mari regrete. Aici, de cum a ajuns, antrenorul i-a zis că dacă vrea să ajungă cel mai bun baschetbalist din NBA, trebuie să rărească aparițiile la tv și în reclame și să înceteze să mai cânte rap. „În câțiva ani s-ar putea să devii cel mai bun jucător de baschet”, i-ar fi zis Phil Jackson, antrenorul L.A. Lakers. Au fost cuvintele pe care trebuia să le audă din gura antrenorului pentru a se dedica pe deplin baschetului . Era anul 2000. Anul în care începe dominația lui Shaquille O’Neal, uriașul de 2,16 m și 143 de kilograme. Deși era impresionant ceea ce făcea pe teren, era ceva ce nu reușea să facă- să înscrie de la linia de aruncări libere. În film, mama sa spune cum avea o pancartă pe care scria „îndoaie genunchii!” și țipa. În scurt timp, toată sala striga „îndoaie genunchii!”. Adversarii știau că aruncările libere erau slăbiciunea lui Shaq, așa că făceau tot posibilul să-l faulteze ca să îl aducă la linia de libere, ca să rateze.
Tot ce i-a spus Philip Jackson, antrenorul L.A. Lakers, s-a adeverit. Shaquille O’Neal a devenit cel mai bun jucător de baschet din NBA, MVP și campion. Totuși, deși pe val, prin preajma anului 2004, echipa începe să se fragmenteze. Apare conflictul dintre Kobe Bryant și Shaquille O’Neal. Toată lumea cunoștea tensiunile dintre cei doi. Presa alimentează scandalul. Așa că imediat după finala din 2004, fără a i se comunica absolut nimic, Shaquille O’Neal află din conferința de presă a managerului L.A. Lakers că este pus pe lista de transferuri. Shaq nu a fost deranjat de decizie, ci mai degrabă de faptul că nu l-au sunat înainte, că un simplu telefon ar fi fost o chestiune de respect. Totuși, acum, că fostul jucător Kobe Bryant nu mai e printre noi, Shaq spune în film că regretă că nu l-a mai sunat, că nu a fost interesat să vadă ce face. Își amintește toate știrile din ziua în care a fost anunțat decesul. Era suficient să citească un titlu despre Kobe și starea de spirit i se schimba. Dar nu mai poate da timpul înapoi…

Shaq știa că e cel mai bun de pe planetă. Dar simțea pe propria piele cum succesul îți poate veni de hac. Ajunge la Miami Heat. Era 2004. Strânge echipa în jurul său. Era coordonatorul. Le spune colegilor că vor fi campioni, că unii dintre ei vor fi cei mai buni din NBA. Și așa se întâmplă. Câștigă campionatul cu Miami Heat. Până atunci, Miami nici nu era cunoscut pentru baschet. Erau alte sporturi mai importante. Până să vină Shaquille O’Neal.
Când se retrage, aude liniștea. El, cel obișnuit să fie aclamat de o arenă arhiplină. Dar nu stă locului. După 19 ani de baschet la cel mai înalt nivel, se retrage. Anunță asta printr-o conferință de presă și îi mulțumește tatălui său vitreg pentru tot. De fapt, mulțumește tuturor celor care au crezut în el. O ușă se închide, însă imediat după, o alta se deschide. Se angajează în televiziune. Acum, acel one man show se poate desfășura în voie. Shaquille O’Neal începe să apară peste tot. Zeci de branduri se asociază cu el. Totuși, Shaq spune că imaginea înseamnă realitate, așa că nu poate să aleagă să promoveze decât produse în care crede. Încurajat de Magic Jhonson, începe să investească în unele companii. Acesta îi spune că sunt mulți baschetbaliști care au avut milioane cât timp au jucat, dar au ieșit din baschet faliți. Nu doar că Shaq îl ascultă, ci pune în practică toate sfaturile. Când a fost nevoit să aleagă imaginea pentru brandul său, s-a inspirat de la Jordan. La Jordan, simbolul e săritura din aruncarea sa la coș. La el, poziția din slam dunk. A crezut în el, în brandul său, chiar dacă i s-a spus că tipii masivi nu vând. Asta l-a ambiționat și mai mult și l-a făcut să își spună că numele său va fi cunoscut peste tot în lume.
Sigur, în film se aduce în discuție și viața sa personală. „Nu am fost programat să am o relație”, recunoaște. Asta în pofida faptului că a avut o căsnicie fericită cu cea pe care a iubit-o încă din timpul liceului. Divorțul l-a afectat, l-a făcut să îl asimileze cu o condamnare în urma căreia nu mai ai nimic. S-a reîndrăgostit, dar tot nu s-a lăsat de prostii. A lipsit mult din viața copiilor din cauza programului, iar asta o spun chiar copiii, în film. Moartea surorii mai mici, din cauza cancerului, i-a fost iarăși o lecție. Atunci și-a dat seama că nu-i ajută la nimic milioanele din cont când vine vorba despre sănătate. Pe ea, pe sora sa mai mică, milioanele de dolari nu au salvat-o. Ca DJ, a regăsit adrenalina pe care o simțea în arena de baschet. În fața publicului, de la pupitru, primește ceea ce a primit o viață. O oră în care mixează înseamnă energie și poftă de viață pentru o lună.
Dacă nu ați văzut SHAQ, ar cam fi cazul… e un film captivant, un documentar schițat diferit. E energic și colorat. Fix ca personajul principal. Și e chiar o încântare să revezi legendele baschetului. Nu e un documentar nuanțat. E și cu bune, și cu mai puțin bune. Iar asta pentru că personajul principal e atât de asumat, încât n-ar fi putut să apară în propriul film altfel decât e el: hazliu, cu vorbele la el, mereu să facă show. „Ești ceea ce faci în mod repetat!”, spune Shaq spre final. Sunt vorbe pline de sens.
sursa foto principală: HBO Max