Sportivii de performanță știu prea bine ce înseamnă să fii aplaudat, dar și contestat. Ei au un scop: să fie cei mai buni pe teren, să dea totul. Nu contează înjurăturile pe care le aud, ei trebuie să rămână concentrați și să-și facă treaba. Din baschet am învățat lecția de a fi imună la tot zgomotul din jurul meu. Eu și toți cei care am practicat acest sport superb, despre care am scris aici. Când mai am scăpări, îmi aduc aminte de nenumăratele aruncări la coș de la linia de libere. Pentru cei care nu știu despre baschet și linia de libere, vă explic pe scurt: când ești faultat pe aruncare, dacă nu ai marcat, primești două aruncări libere la coș. Dacă înscrii și ești faultat, primești o aruncare suplimentară, de la linia de libere. Și mai sunt acele libere la coș pe care le ai la orice fault făcut de echipa care a acumulat cinci faulturi de echipă.
Acolo, la linia de libere, ești tu și coșul. Nu ai adversar în față, dar ai o groază de adversari în sală, care te huiduie pentru că joci în deplasare și suporterii își susțin echipa favorită. Sala urlă la propriu, mai ales când scorul e strâns. Presiunea e imensă și e toată pe umerii tăi. Gândiți-vă că sunt situații în care scorul e egal sau e diferență de un punct, mai sunt 2-3 secunde de joc și jucătorul e la linia de libere. De el depinde victoria. Ce face jucătorul? Se concentrează. Trebuie să ignore toată gălăgia din sală, toate huiduielile și înjurăturile și să înscrie! Adică să se facă că nu aude absolut nimic și să-și facă treaba, să-și urmeze scopul. Ratează aruncarea? Nu-i nimic, mai are una. Vă sună familiar? Cam da, că e fix ca-n viață. Priviți video-ul de mai jos și veți înțelege pe deplin tot ce am spus până aici. Jucătorul în roșu nu e din echipa gazdă, deci e adversarul tribunei.
Un sportiv de performanță, și-mi permit aici să vorbesc doar despre baschet, învață în timp, prin antrenamente, să nu țină cont de absolut nimic ce e în jurul său pentru că el știe că e pe teren ca să joace. Știe că cei din tribune nu cunosc nimic despre el, nu au habar câte mii de ore de antrenament sunt în spatele unui coș marcat.
Și asta înveți de mic, de la juniori.
E o lecție de viață care te ghidează toată viața.
Personal, mi-am amintit sau mai bine zis am conștientizat în mod real toate aceste lecții de viață pe care te învață o simplă aruncare la coș de la linia de libere când eram, după mulți ani, la un meci de baschet din Italia. În documentarul despre Shaquille O’Neal, la un moment dat, legenda baschetului american povestește cum putea înscrie zeci de puncte din orice poziție, însă la libere era dezastru. Adversarii știau asta și căutau să-l faulteze ca să-l ducă des la linia de libere, în speranța că va rata. Voi avea un articol despre acest documentar pe care îl găsiți pe HBO MAX pentru că e surprinzător și plin de sens pentru oricine, nu doar pentru pasionații de baschet.
Așadar, să nu vă mire dacă vedeți vreun sportiv sau fost sportiv care nu dă două parale pe tot ce- aude în jur. Ăsta-i spiritul în care crești ca sportiv. Contezi tu, antrenorul, echipa. Atât! Ești călit de mic la propriu pentru viață, căci viața nu e nici pe departe făcută doar din aplauze.
2 comentarii