The Redeem Team sau Echipa Revanșei, pe care-l găsiți pe Netflix, arată drumul renașterii prestigiului olimpic al echipei de baschet masculin a SUA. Coach K, adică antrenorul Mike Krzyzewski, părea să aibă o misiune imposibilă în momentul în care a acceptat să facă pasul de la antrenoratul de colegiu la conducerea echipei naționale, către cel mai măreț obiectiv, titlul olimpic. A reușit, dar modul în care a reușit arată nu doar excelentele calități de antrenor, ci mai ales de mentor pentru orice jucător, indiferent că acesta s-a numit în acel moment Kobe Bryant, LeBron James, Carmelo Anthony, Dwyane Wade & company.

Contextul: după decenii de supremație, echipa SUA ajunsese să obțină numai medalia de bronz la Jocurile Olimpice și Cupa Mondială

În anul 2004, la jocurile Olimpice de la Atena, mulți jucători au refuzat convocarea la echipa națională de teama atentatelor teroriste. Așa că SUA s-au prezentat cu o echipă improvizată, cu mulți jucători tineri, care jucau la colegii. Era un risc, dar nu aveai încotro. Ce se aștepta toată lumea s-a întâmplat: SUA cedează în semifinale în fața Greciei și așa ajunge să joace doar pentru medalia olimpică de bronz. Ceea ce, pentru americani, era cu adevărat un eșec.

Numirea lui Mike Krzyzewski, adică Coach K, venea într-un moment de răscruce. Misiunea acestuia era clară: să câștige medalia olimpică în 2008, la Jocurile Olimpice de la Beijing. Alegerea acestuia a fost îndelung gândită. Când se căuta un antrenor, mai multe răspunsuri au avut același nume: Mike Krzyzewski. Antrenorul avea rezultate de excepție în campionatul universitar, însă întrebarea era aceeași- va reuși să unească atâtea orgolii și personalități diferite ale jucătorilor americani, mai ales a celor care jucau în NBA? Da, putea face asta, pentru că era unul dintre puținii antrenori din țară care avea respectul tuturor jucătorilor. Și asta a contat enorm.

Coach K arată o metodă nouă. Pune accent pe motivație și face asta și prin alți oameni aduși să inspire, să motiveze, să arate că nimic nu e mai presus de steagul Americii

Coach K își asumă obiectivul. Nu există altceva decât medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Beijing. Metoda lui nu era una tocmai cunoscută pentru mulți… Coach K era extrem de motivațional. Avea capacitatea de a puncta în așa fel încât să te facă să cazi pe gânduri și să dai tot ce e mai bun din tine pe teren. Dar nu o făcea de unul singur. În cantonamentul echipei naționale, mereu aducea oameni care au povești reale, oameni care le pot vorbi cu sufletul despre ce înseamnă lupta, steagul Americii și imnul.

Prima dată îi aduce pe cei din armată. În acei ani, armata americană lupta pe frontul din Irak. În vestiar vine inclusiv un militar rănit, care a rămas orb în urma unei misiuni pe front. Ce spune un coleg de-al acestuia? „A fost rănit, și-a pierdut vederea, dar el încă este la datorie, luptă pentru SUA, poartă uniforma, nu s-a retras!”. Era o lecție extraordinară, pe care jucătorii o primeau în vestiar.

Coach K a încercat mereu să insufle echipei ideea că reprezintă cea mai puternică națiune. Că e o onoare să joci cu steagul Americii pe piept. Că toți au așteptări de la ei pentru că sunt SUA. Că toți îi aplaudă. Că toți vor să-i vadă. Că toți se-așteaptă ca ei să urce pe cea mai înaltă treaptă a oricărui podium.

SUA pierd titlul mondial. E anul 2006. La lotul național este adus Kobe Bryant. Colegii de lot rămân muți când văd cum Kobe e în sala de antrenament la 5 dimineața. După câteva zile, îi urmau exemplul

Când au pierdut titlul mondial, americanii și-au dat seama că ceva nu funcționează. Coach K a fost ferm și a zis că restul lumii joacă alt baschet decât sunt ei obișnuiți în NBA. Și că asta le dă șansa celorlalte echipe să speculeze. Așa că au învățat un nou baschet, au învățat regulile baschetului european.

Kobe era veteran. Era superstarul NBA. Dar în acel an, Kobe nu trecea prin cea mai bună perioadă a sa. Îl eliminase de la LA Lakers pe Shaquille O’Neal, era extrem de individualist și un caracter greu de digerat de cei din jur. În documentarul The Redeem Team (Echipa Revanșei), unul dintre jurnaliști spune chiar că i-a bufnit râsul când l-au auzit pe Kobe spunând că are prieteni în NBA. Ei știau cât de singuratic era și că nu, nu avea prieteni.

În momentul în care Kobe ajunge la lotul național, întrebarea este cum va colabora cu LeBron. Amândoi erau liderii. Amândoi voiau să se afirme și să arate cine e masculul alfa. Doar că au înțeles că aici, la echipa națională, nu e ca la echipa de club. Aici reprezintă SUA și asta înseamnă că trebuie să fie toți o echipă, cu un obiectiv comun: medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Beijing.

Kobe Bryant avea o disciplină extraordinară. Unul dintre coechipieri povestește cum toți au ieșit în club, într-o noapte. Toți în afară de Kobe. Când s-au întors în hotel, la 5 dimineața, pe hol l-au întâlnit pe Kobe. Acesta era echipat ca pentru sală. Au crezut că e o glumă. Nu, Kobe mergea în sala de la antrenament la 5-6 dimineața. N-au trecut câteva zile și toată echipa făcea același lucru.

Doug Collins este adus în vestiar pentru a le vorbi despre finala de JO pierdută dramatic în fața URSS

În finala de la Jocurile Olimpice din 1972 de la Munchen, 3 secunde au întors rezultatul. Doug Collins era la linia de libere, URSS conducea cu un punct. Marchează ambele libere, întreaga echipă a SUA este în extaz. Doar că… de la masa oficială se mai dau trei secunde joc. O schemă excelent executată și o pasă decisivă au schimbat soarta meciului: URSS câștigă aurul olimpic! Rămâne cel mai controversat meci de baschet din istoria Jocurilor Olimpice tocmai din cauza acelei decizii care a schimbat câștigătoarea.

Povestind acest episod în fața jucătorilor naționalei, Doug Collins le zice ferm că au o revanșă de luat inclusiv pentru acel moment. Echipa Revanșei înțelege mesajul, pare mai motivată ca oricând să răzbune toate aceste înfrângeri care au marcat o întreagă națiune. Collins le zice că trebuie să facă totul pentru a li se intona imnul național, că nimic nu se compară cu acel moment și cu ceea ce simte un jucător atunci când întreaga lume își scoate pălăria în fața lui.

O altă lecție: la Beijing, Echipa Revanșei merge și-i susține din tribune pe alți sportivi americani. Trebuie să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat spiritul Olimpiadei și emoția imnului de la final

Presiunea era mare pe Echipa Revanșei. La Beijing, isterie. În fața hotelului în care erau cazați jucătorii, mii de chinezi erau zilnic și scandau numele lui Kobe. Toți erau copleșiți. Cu toate astea, coach K îi face să mai înțeleagă ceva prin puterea exemplului: îi duce în arenă la competițiile celorlalți sportivi ca să înțeleagă spiritul de a concura la Jocurile Olimpice. Nimic nu se compară cu darul suprem de a-ți reprezenta țara. Vor și ei să simtă asta.

Echipa Revanșei intră în scenă. Kobe nu ține cont de prietenii, trimite un mesaj de la bun început. Sunt mai determinați ca oricând să ia aurul

SUA debutează la Beijing împotriva Greciei. Aveau o revanșă de luat, era echipa care, în urmă cu patru ani, a trimis SUA să se bată pentru bronz. Echipa Revanșei își face treaba. SUA câștigă.

În alt meci, Coach K oferă sportivilor câte un „cadou”. Culege din presă știrile cele mai laudative despre adversari și le dă elevilor săi. Scopul era să îi motiveze pe ai lui. A reușit.

În meciul cu Spania, se știa că lui Kobe îi va fi greu să joace împotriva lui Paul Gasol. Erau ca frații. Kobe îl vizitează chiar înainte de meci. Totuși, le face o promisiune colegilor de la națională: în prima fază a meciului, se va izbi de Gasol și-l va pune la pământ. N-a crezut nimeni, era chiar amuzant. Numai că asta a făcut Kobe în meci, în mod real. La prima fază, s-a dus înspre Gasol și l-a pus la pământ. Gestul era mai mult o modalitate de a arăta cât de determinați sunt să ia aurul olimpic.

Victoria și medalia de aur. Echipa Revanșei a reușit!

În meciul din finala contra Spaniei, SUA au început cum nu se așteptau… LeBron și Kobe aveau deja câte două faulturi din primul sfert. Wade intră pe teren mai devreme decât era preconizat și știe că trebuie să facă meciul carierei. Ceea ce se și întâmplă.

A fost unul dintre cele mai spectaculoase meciuri din istorie. Spune asta inclusiv LeBron James. SUA câștigă, iar la finalul meciului, întreaga echipă se îndreaptă către zona în care transmiteau comentatorii americani, pentru a-l îmbrățișa pe Doug Collins. I-au pus medalia de gât. O făcuseră și pentru el, au ținut minte tot ce le-a zis.

Coach K arată ceea ce poate și de ce este unul dintre cei mai buni și respectați antrenori din SUA. Acesta e doar începutul. Va câștiga titlul olimpic și în 2012, la Londra, și în 2016, la Rio de Janeiro. Apoi, se retrage din activitate. Azi are 77 de ani, e născut în 1947.

„Reputația noastră de americani este că suntem superstaruri care se descurcă singure. Ne place spectacolul și extravaganța. Nu ne place munca în echipă. Iar cei din Echipa Revanșei erau mai îndreptățiți ca oricine să fie egoiști și să se dea în spectacol. Probabil că Echipa Revanșei este cea mai bună echipă din istoria Olimpiadei.”

sursa foto reprezentantivă: netflix.com