5 aprilie. În Iași, cod portocaliu de ninsori și viscol, transformat chiar în timpul atelierului în cod roșu. Așa ne-a anunțat Ro-Alert. Zapadă de câțiva centrimetri buni, trafic dat peste cap, totul blocat. Mesaje cu „se mai ține atelierul de scris în jurnal?”, unul câte unul, de la primele ore ale dimineții. „Da!”, răspund eu ferm convinsă că e doar o ninsoare, că în oraș nu are cum să fie la fel ca prin județ. Mda.
În aceste condiții de vreme severă au ajuns doar patru participanți. Așa cum am spus, le sunt recunoscătoare infinit, căci eu, pe o astfel de vreme, nu m-aș fi urnit nici în ruptul capului, mai ales tocmai de prin zona metropolitană. M-am simțit măgulită. Era prima dată când organizam Atelierul de Scris în Jurnal și aveam emoții. Acestor emoții li s-au alăturat și emoțiile din cauza vremii. Partea optimistă din mine a bagat la înaintare treaba cu „e semn de abundență, treaba-i bună, totu-i în direcția că va fi bine!”. Și a fost bine. A fost chiar foarte bine. Deși am început să povestim cu ceva întârziere și timpul punea presiune pe noi, a fost bine.
Atelierul de Scris în Jurnal, la modul la care eu l-am gândit, e dedicat celor care vor să afle mai multe despre cum îi poate ajuta un jurnal să-și elibereze gândurile și emoțiile sau să-și atingă obiectivele. E o introducere în tainele jurnalului, un soi de „aha” care trebuie activat în mintea celor care aleg să petreacă două ore ascultând și vorbind despre jurnal, la The Mirror Academy (Copou, stația Parhon, deasupra simigeriei Petru), în compania mea și a celorlalți participanți. Astfel, cum mi s-a dovedit încă o dată că mereu trebuie să fii pregătit să improvizezi, să poți răspunde oricărei provocări, evident că așa a fost și acum. Nu știam de dinainte dacă participanții țin sau nu un jurnal. Așa că prima provocare a fost să aflu că am în sală trei persoane care țin sau au ținut jurnale încă din adolescență și doar o persoană care venea să descopere tehnica jurnalului, despre care evident că auzise, numai că nu s-a gândit niciodată că ar putea să-i fie util inclusiv ca instrument de organizare.
Am întâmpinat participantele cu câte o scrisoare din partea mea. Scrisă de mână. Și nu doar pentru că suntem la un Atelier de Scris în Jurnal, ci pentru că e dovedit că scrisul de mână are capacitatea de a transmite și memora mai bine orice informație. De exemplu, medicul Vlad Ciurea, în cartea în care ne explică ce să facem pentru a ne menține creierul sănătos, a inclus scrisul de mână în categoria obiceiurilor care ne fac bine și la care nu trebuie să renunțăm.
N-am să intru în detalii despre ce am vorbit (vă invit să descoperiți chiar voi, pe 27 aprilie, ora 18, când voi susține un nou Atelier de Scris în Jurnal, tot la The Mirror Academy (toate detaliile le găsiți la finalul articolului), însă voi povesti atmosfera, cum am trăit atelierul. Poate am avut norocul unor participante cărora le place să vobească. Să vorbească și să împărtășească cu noi și ceea ce și-au notat în mini-jurnalul pe care l-am dăruit fiecăreia. Și m-am bucurat pentru treaba asta, căci jurnalul este personal, nu e nimeni obligat să împărtășească cu alții ce scrie în acele pagini. A fost multă interacțiune. De fapt, așa e și structurat atelierul. Cu interacțiune și multe exerciții, inclusiv o temă pentru acasă.
În cele două ore pe care le petrecem împreună la Atelierul de Scris în Jurnal căutăm tot împreună să aflăm răspunsuri. Ajungem să cunoaștem teorie, însă nu la modul standard cu care am fost obișnuiți prin școală. Trecem prin istoria jurnalului, prin beneficiile pe care le are asupra noastră și de care ne putem convinge de la primele rânduri trecute conștient pe hârtie, aflăm care sunt tipurile de jurnal și aducem în atenție exemple concrete, studii și mărturisiri și subliniem cât de important este să fii consecvent, să îți creezi obiceiul de a scris în jurnal inclusiv sub ghidaj. În timpul atelierului se pun întrebări, se oferă răspunsuri. După atelier, când vei fi tu și fila goală care așteaptă să-i povestești tot ce-ți trece prin minte, va trebui tu să-ți pui întrebări la care să răspunzi onest, fără teamă ori rușine, fără să ții cont de câte rânduri reușești să umpli.
De exemplu, am primit întrebarea „există o structură a jurnalului?”, răspunsul cel mai onest este nu. Și asta pentru că structura trebuie să aibă în vedere intenția cu care oricare decide să țină un jurnal, indiferent de tipul acestuia. Contează apoi acțiunea, cea mai dificilă etapă de fapt. Și abia apoi ai rezultatul. Scrii în jurnal când simți, când intri în acea stare în mod conștient. Dacă vei scrie din obligație, s-ar putea să nu-ți iasă. Și alte întrebări…
Per ansamblu, au fost două ore cu o energie tare bună, în care nici n-au contat nămeții de afară. Noi am râs. Am creat conexiuni. Am împărtășit emoții. Am răscolit prin amintiri și am făcut și exerciții de imaginație. Am fost recunoscătoare.
3 comentarii