„Sunt mereu pregătită să fac ceva. Timpul trece, nu pot să stau. Sunt genul de persoană care renaște din propria cenușă și omul care nu pune toate merele într-un singur coș, ci mai degrabă omul care plantează semințe, ca să am de cules din mai multe părți. Chestia asta îmi dă energie, adrenalină, mă face să simt că vibrez, că trăiesc.”, mărturisește Diana Parasca, omul din spatele D.P Scents, creator de lumânări și emoții.
Diana Parasca a părăsit România din iubire. S-a îndrăgostit de soțul ei și l-a urmat. El, bucătar de profesie de când se știe. Când a cunoscut-o, de-abia se întorsese în România după 15 ani în care a lucrat în Italia. Imediat a primit o ofertă de lucru în Marea Britanie, de la una dintre verișoarele lui. Și a plecat. La nici o lună, o chema acolo. Diana s-a aventurat. Încă era studentă la facultatea de Drept, în Iași. Nu știa ce o așteaptă, dar și-a ascultat inima. I-a fost greu. De fapt, i-a fost foarte greu. Aici, era o răsfățată, avea tot confortul. S-a trezit într-o altă țară, în Marea Britanie, singură printre străini. Nu știa limba engleză. Nu i-a plăcut limba engleză nici la școală. Așa că a fost nevoită să facă compromisuri. A acceptat locuri de muncă pe care niciodată nu și-ar fi închipuit că le va face. Spune, chiar dacă o face cu zâmbetul pe buze, că inclusiv acum, când sunt așezați și cu un confort financiar care îi satisface, tot mai trebuie să facă sacrificii și compromisuri.
„Tot confortul de acasă a dispărut când am ajuns în Anglia, parcă mi s-au dărâmat toate visurile. Dar a fost bine mai apoi, numai că a fost nevoie de mult efort. Succesul nu a venit peste noapte. E muncă, e foarte multă muncă. Muncă și sacrificii. Am făcut compromisuri din prima zi în care am venit în Anglia. Și acum fac sacrificii, trebuie să mă organizez foarte bine. Da, avem un confort în momentul de față, dar la noi nu a existat un boom, am muncit mereu ca să ne fie bine!”, explică Diana.
Diana Parasca e creator de lumânări. Totul a început din dorința ei de a ajuta. Era în preajma Crăciunului când a aflat despre o campanie socială. A dorit să ajute câțiva copii. Întâmplător sau nu, pe Facebook i-au apărut creațiile în ceară ale unei tipe. I-au fost inspirație. I s-a părut interesant produsul și și-a spus că ar putea și ea să încerce să facă lumânări. Așa le-ar putea vinde și banii pe care i-ar obține, i-ar dona acelor copilași nevoiași. Râde când își amintește cât de stângace i-au ieșit toate la început. S-a uitat peste câteva tutoriale de pe Youtube și s-a apucat de treabă. Dar chiar și așa, le-a vândut. A reușit să-și ducă la îndeplinire misiunea. Numai că nu s-a rezumat doar la a-i ajuta pe alții, s-a gândit că ar putea face asta cât se poate de serios. S-a pus pe treabă, a făcut cursuri, a început să citească, să afle cât mai multe lucruri despre lumânări. Voia să știe totul înainte să pună într-un produs toată enegia, emoția și pasiunea ei. Toate s-au legat mai ales că a venit și pandemia. Fiind nevoită să stea acasă, Diana Parasca și-a spus că e o oportunitate pentru ea. A creat totul. De la denumire la brand sau mod de prezentare a produsului, totul este creația sa.
„Practic, povestea lumânărilor D.P. Scents a început din dorința de a-i ajuta pe alții. Fără curs, fără nimic altceva decât niște tutoriale de pe Youtube, n-a ieșit mare lucru la început. Dar foarte mult a contat că mi-am dat seama că pot face asta în mod serios, că vreau să învăț să fac asta. A venit perioada pandemiei, toată lumea era acasă. Am zis că e o oportunitate. Am făcut un curs online despre toate tipurile de lumânări, am început să citesc câteva cărți despre lumânări, începea să îmi placă. Și când a trebuit să stăm toți în casă, am început să creez întreg brandul, că totul e creația mea. Am început să mă documentez, să aflu de unde să iau ceara, paharele, chibriturile personalizate, hârtia de împachetat. Toate acele mici detalii de la împachetare până la creația în sine reprezintă imaginația și conceptul meu. A fost foarte multă pasiune, era adrenalină, nu puteam să dorm aproape. Stăteam nopțile și mă informam. A fost foarte frumos începutul, mi-l amintesc cu bucurie. Și nu-mi pare rău deloc. Am o satisfacție tare faină. La final e senzația aceea de ‹‹Doamne, ce pot să fac eu cu mâinile mele, cu mintea mea!››. Îți dă o încredere atât de mare în tine, crește stima de sine. Dar e nevoie ca tu să-ți dai seama de valoarea ta, să te apreciezi, să fii mândru de ceea ce faci. Am început de la zero de multe ori.”, povestește Diana Parasca despre începuturile D.P. Scents Candles.
Diana Parasca se ocupă de întreg procesul de creație a lumânărilor. Nu are angajați, ea face totul. „E lumânarea mea, acolo e 100% energia mea!”, îmi explică Diana cu o licărire în privire, în care citesc nu doar emoție, ci și mândrie. Acum, când sunt deja câțiva ani de când face asta, procesul de creație poate dura și câteva minute. Toarnă ceara, esența specială pentru lumânări, adaugă fitilul și o lasă la răcit vreo 24 de ore. Apoi, se asigură că totul e uniform. E atentă la detalii. Totul e o experiență senzorială, de la modul în care e ambalată lumânarea la mesajul sau cadoul pe care îl primești în mod neașteptat de la Diana, paharul în care este lumânarea, mirosul puternic, care pur și simplu e răvășitor. Are inclusiv un „pașaport al lumânărilor”, unde a trecut îndrumările despre cum să îngrijești lumânarea, cum să faci să te bucuri de ea cât mai mult timp. Livrează peste tot în Europa, chiar dacă cele mai multe comenzi le primește din România.
„Clientul cumpără pasiunea omului, timpul creatorului!”
Diana Parasca e modelul omului pentru care nu există nu se poate. E bătăioasă, calitate pe care a preluat-o de la bunica sa, cea în preajma căreia a stat mult timp după ce mama ei a plecat să lucreze în Italia. Așa a fost de micuță, chiar dacă își amintește că ai ei au tratat-o ca pe o prințesă. Recunoaște că a fost prințesa tatei. De aceea, divorțul părinților încă este o amintire tulburătoare.
„Am fost mai mult fata tatei și de acolo primeam tot refugiul, iubirea și cocoloșirea. Când a plecat mama în Italia, n-am resimțit așa tare plecarea. Eu o aveam pe bunica, pe mama mamei și după ea m-am ghidat. Pe mine m-a ajutat foarte mult faptul că mama a plecat. Dacă alții au luat-o pe alte căi, la mine a fost altceva. Cred că am fost un pic călăuzită și protejată de Dumnezeu, căci ori de câte ori era să intru în nu știu ce anturaje, imediat se aranjau lucrurile și mă depărtam. A fost mâna lui Dumnezeu sigur. Dar am suferit cel mai mult când părinții mei s-au despărțit, înainte să împlinesc 18 ani. Și acum mă mâhnește când vorbesc despre asta. Îmi amintesc cum fratele meu, mai mic cu trei ani, atunci m-a întrebat el cu cine rămâne. E foarte dureros. Oricine ar fi mama sau tata, ei sunt mama și tata. Și am digerat foarte greu și când am auzit că vor să își refacă viața. Mai ales cu tata, că eu eram fata tatei. Dar am început să le cern… e chestie de egoism să ceri cuiva să nu își refacă viața, dar am fost afectată, da. A fost dureros. Ei sunt într-o relație foarte bună acum, mama vine acasă în România, la noi. Chiar îi apreciez pentru cum și-au păstrat relația după. Dar a fost traumatizant.”, își amintește Diana Parasca atunci când o rog să-mi povestească despre copilărie și cam tot ce a învățat ea în anii în care nu a avut-o aproape pe mama ei. Diana îmi explică și că în Anglia, acolo unde locuiește, statul protejează foarte mult mamele singure, le acordă tot felul de beneficii. Numai că ea vede altfel lucrurile. Crede în puterea părinților, în ceea ce înseamnă „împreună” când vine vorba de familie. Pentru ea, e greu să admită că e ușor sau că nu înseamnă nimic când un copil crește fără unul dintre părinți. Realizează asta mai mult ca oricând mai ales acum, când e și ea mamă.
Crede mult în legile atracției și ale Universului. De fapt, Diana Parasca e convinsă că tot ceea ce are acum se datorează și faptului că a transmis în Univers ceea ce își dorește. Râde când își amintește cum bunica ei o îndemna să învețe să gătească pentru că se va mărita și va trebui să facă și asta. Numai că Diana îi spunea foarte serios că ea se va căsători cu cineva care știe să facă mâncare sau va găti ea din iubire ori va avea așa mulți bani, încât își va permite să meargă numai în oraș. Și Universul i-a îndeplinit dorința. Are un soț care e chef bucătar la un restaurant italian, gătește din iubire pentru copiii ei și a ajuns în punctul în care își permite oricând să iasă în oraș. Dar îmi repetă încă o dată că nimic nu a venit peste noapte. Chiar dacă soțul ei e și asociat la restaurantul la care e chef bucătar, a fost multă muncă, implicare și devotament până să avanseze. E cel mai vechi dintre angajați, a fost primul și singurul lui loc de muncă de când a venit în Marea Britanie. Ușor? Nici pe departe. A fost multă disciplină din partea amândurora. Disciplină și organizare. S-a maturizat, e foarte conștientă de acest lucru. A învățat să fie blândă cu ea, chiar dacă nu-i iese întotdeauna. Și, cel mai important, a învățat să se prioritizeze- „dacă eu nu sunt bine, nu am cum să am grijă de cei din jur”.
„Orice este posibil. Doar mintea este limita fiecăruia dintre noi. Nu există nu se poate! Dacă tu crezi că trebuie să fii acolo, acolo vei fi… că de altfel vor fi oameni care îți vor spune că nu ești în stare. Mereu am fost pe principiul ‹‹lasă-mă să greșesc››, nu vreau să stau cu regretul că nu am făcut. Dacă tu crezi în tine, toată lumea se va da deoparte din calea ta și vei întâlni doar oamenii care trebuie. Nu trebuie să permiți nimănui să îți spună că nu poți, că ești nu știu cum. Și mai trebuie să fii mereu deschis să înveți lucruri noi.”, e convinsă Diana Parasca.
Așa ne și încheiem discuția. E mesajul pe care ea vrea să-l transmită mai ales tinerilor. Crede în puterea de a-ți găsi o sursă de inspirație, una care să te motiveze să vrei să evoluezi. Poate e și motivul pentru care se vede, la un moment dat, speaker. Să vină în fața unei săli și să motiveze alți oameni prin experiența proprie. Diana Parasca e puterea exemplului. Și are curaj să spună ceea ce unii nu prea mai spun în ultima vreme: că e nevoie de multă ambiție, muncă, determinare și sacrificii pentru a ajunge unde îți dorești, pentru a avea o viață care să te împlinească. Așa a fost pentru ea, „femeia loială, puternică, mamă, soție și prieten foarte devotat, pasională în tot ceea ce face, femeia care mereu lucrează să își îmbunătățească profilul, caracterul, omul care caută să crească cu măcar 1% de la o zi la alta, adică omul care vrea să evolueze mereu fără a se pierde pe sine!”, cum bine s-a autocaracterizat chiar ea.
·
