Cumplit mi se pare să fii singur pe lume, la orice vârstă. Să n-ai cu cine schimba o vorbă, să fii uitat. De curând am aflat întâmplător despre www.niciodatasingur.ro. Rușine mie, aș putea spune, văzând că „povestea a început în anul 2006, ca program dezvoltat de Fundația Regală Margareta a României pentru sprijinul vârstnicilor afectați de izolare socială și sărăcie.”.
România-și arată cu degetul bătrânii în fiecare zi. Cumva, am putea spune plastic că-și înjură istoria, pentru că da, lor le datorăm respect și prețuire pentru toate eforturile făcute în anii tinereții. Nu știu dacă bătrânii de azi i-au înjurat pe bătrânii de când erau ei tineri. Cum nu știu nici cum am ajuns să îi înjurăm pe cei trecuți de-o anumită vârstă. Deseori, motivele cele mai des întâlnite au legătură cu pensiile. Dar uităm, oare, că pensia nu-i un ajutor social, ci e chiar un drept? Că reprezintă o contribuție de ani de zile pe care inclusiv noi o plătim lună de lună. Și ei au plătit-o în tinerețe, iar „flegma” pe care-o încasează din cauza unui sistem incapabil să le fi gestionat banii așa cum ar fi trebuit chiar nu-i deloc onorantă. Dar mă-ndepărtez de la subiect și fac asta pentru că bătrânii sunt un punct sensibil pentru mine tocmai pentru că părinții mei, pentru unii, sunt prea bătrâni pentru lumea asta la 72 (mama), respectiv 76 (tata). Or fi pentru voi, eu mi-i doresc veșnici și zilnic le mulțumesc pentru tot ce mi-au oferit, așa cum au putut, și încă-mi mai oferă.
Din 2015 funcționează Asociația Niciodată Singur- Prietenii Vârstnicilor. În cifre, 800 de bătrâni din 6 județe se bucură de un alin oferit gratuit și din suflet de către cei 120 de voluntari.
Scrollez pe site-ul lor și văd campanii simpatice, cum e și „Fularul de la bunica”, o campanie care înseamnă „fulare împletite cu dragoste de către bunicii singuri și izolați ai României. Campania vine în sprijinul acestora oferindu-le bucuria șezătorilor de tricotat, în care bătrânii noștri își valorifică atât talentul, cât și experiența. Într-o atmosferă de poveste, împreună cu tinerii voluntari din asociație, bunicii sunt din nou utili. Fularele sunt unicat și lucrate hand-made din lână naturală și pot fi achiziționate on-line, în schimbul donației minime de 100 lei. Banii strânși sunt investiți în programele în sprijinul vârstnicilor săraci și izolați, derulate de asociație.”, se arată pe https://niciodatasingur.ro/fular/ , unde găsiți toate detaliile și cum puteți achiziționa un fular pentru voi sau pentru cineva drag. Treaba asta cu fularul îmi amintește de mamaia și șoșonii pe care ea îi împletea și ni-i dădea în iernile reci, pentru a ne ține de cald în casă sau chiar când ieșeam afară să ne jucăm chiar și la -20 de grade.
Ideea e că pe site-ul Asociației găsiți toate detaliile referitoare la modalitățile prin care puteți face donații și în ce campanii vă puteți implica. Mie mi-a atras atenția inclusiv posibilitatea de a fi prietenul unui vârstnic. Se pare că în România, conform unui studiu efectuat în 2015, aproape 1,5 milioane de bătrâni suferă de singurătate. Nici nu vreau să știu motivele mai ales în cazul celor au copii…
Pentru cei interesați să devină voluntari, aflați că „voluntarii sunt alături săptămânal de vârstnicii care nu mai au pe nimeni, oferindu-le speranță, ajutor și alinare. La Niciodată Singur, voluntariatul este o experiență de viață care îmbogățește. Voluntarii noștri construiesc relații puternice de prietenie cu bunicii asociației. În prezent, 135 de oameni de toate vârstele oferă bătrâneți frumoase vârstnicilor singuri din România. Te invităm să te alături echipelor noastre de voluntari din București, Brăila, Constanța, Pitești, Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Cluj-Napoca, Iași sau Târgoviște Completează formularul de mai jos și noi te vom invita la următorul training de voluntari din orașul tău.”. Dar toate detaliile le găsiți și pe site, dar și pe pagina lor de Facebook: https://www.facebook.com/AsociatiaNiciodataSingur/ .
sursa foto reprezentativă articol: https://www.gettyimages.com/photos/old-hands
