„Să fii puternic!”, dar ce înseamnă „să fii puternic”?

„Să fii puternic!”, dar ce înseamnă „să fii puternic”?

 

                    De ani de zile ne sună în urechi „trebuie să fii puternic!”, „nu fi slab!”, de parcă orice dâră de sensibilitate s-ar transforma automat în vulnerabilitate. A fi puternic înseamnă, în propria mea accepțiune, a-ți asuma tot ceea ce faci și simți, fără a fi nevoit să explici cum și de ce. Ba da, poate singura explicație ar trebui să fie „pentru că așa vreau!”. Dar a fi puternic nu înseamnă a fi lispit de sentimente și emoție, dimpotrivă! A fi puternic nu înseamnă „și când nu mai pot, mai pot un pic”. Nu, a fi puternic înseamnă să-ți asumi cu curaj să spui când nu ești bine și când ceva te framântă. Și mai înseamnă risc, chiar și-atunci când ai în jur nșpe voci care-ți spun „să nu faci aia sau aia!”.A fi puternic înseamnă să pui întrebări atunci când cauți răspunsuri.

A fi puternic înseamnă să fii sincer mai întâi cu tine și de-abia apoi cu ceilalți.

A fi puternic înseamnă să oferi fără a aștepta nimic în schimb.

A fi puternic înseamnă să exprimi cu voce tare că îți este dor.

A fi puternic înseamnă să-ți ceri iertare, fără să te gândești că e un gest care-n ochii celuilalt te va face să fii slab.

Nu ești răspunzător decât pentru ceea ce tu transmiți, nicidecum de reacțiile celuilalt.

A fi puternic înseamnă a accepta că viața nu e făcută întotdeauna din culori, ci mai e creionată și-n alb și negru.

A fi puternic înseamnă să nu amâni pe mâine ceea ce poți face și spune azi, dintr-un simplu motiv: mâine e incert, oricât de mult ne-am amăgi că viitorul e pentru toți. Nu, viitorul nu e pentru toți, iar viața ne arată asta în fiecare zi, atunci când decide să ia dintre noi nu doar oameni trecuți de-o anumită vârstă înaintată, ci și tineri, oameni care ar mai fi avut atât de multe de arătat, dar poate că au lăsat pe… mâine!

A fi puternic înseamnă să nu renunți decât în clipa în care ai încercat toate variantele și n-ai găsit calea. E și acesta un semn, acela că poate respectiva cale nu era drumul tău.

                    Din păcate, mulți confundă ideea de orgoliu cu ideea de a fi puternic și de aici se nasc adevărați „monștri” ușor iraționali când vine vorba despre viață și relațiile cu cei care-i înconjoară. Din dorința de a masca propriile lipsuri, îmbrăcăm manta unui războinic care poate muta munții de unul singur. Am ajuns să trăim vremuri în care ți-e teamă să spui că nu ești bine din cauza unor reacții de genul „te alinți”, „ce-ți lipsește/”, „vorbești prostii!”, vremuri în care postăm pe rețelele de socializare doar zâmbete și bucurii, chiar și-atunci când sufletul urlă de durere. Sub o mască poleită de ochii lumii se-ascund gânduri nerostite, temeri și confuzii care nu trebuie să ne dea de gol atunci când nu suntem bine.

                  A fi puternic nu înseamnă să fii încăpățânat, ci rațional. Să asculți, dar să faci întotdeauna ce-ți spune inima. Știu, clișeic, dar doar alegerile făcute din inimă îți vor aduce liniștea în cazul în care n-a ieșit așa cum ți-ai fi închipuit și dorit.

                    Și, totuși, când a fi puternic înseamnă tocmai să arăți vulnerabilitățile și sensibilitățile, de ce fugim de aceste lucruri care, în mintea unora, ne-ar cataloga drept „slabi”? Și spun asta fix cei care tocmai, n-au curaj să plângă atunci când simt că pământul le fuge de sub picioare. De-abia aceștia sunt oamenii slabi… oamenii neasumați și plini de temeri ascunse sub fix această mască de „om puternic”.

                   Să-ți deschizi sufletul înseamă să fii puternic. Să spui că ai nevoie de ajutor și să-l accepți atunci când ți se oferă e semn că ești puternic. La fel cum e și atunci când ierți, deși cineva ți-a greșit grav. E semn de vindecare, nu de slăbiciune.

              Suntem diferiți, asta trebuie să înțelegem, iar pentru fiecare dintre noi, sensibilitatea se manifestă distinct și ca intensitate, nu doar ca accepțiune. Am auzit deseori ideea cu „ești puternică!”. Nu, nu sunt deloc puternică, ci viața/ nevoia m-a făcut să acționez, nu să aștept. Nu, nu sunt deloc puternică în sensul înțeles de alții sau dacă mă gândesc la mamaia (despre care am scris aici: https://insociety.ro/editorial/11-ani-de-cand-am-un-inger-pazitor/ ). Pusă, probabil, în pielea ei, n-aș fi putut duce nici măcar un sfert din ceea ce a trăit ea. Practic, întâmplările din viața noastră ne fac mai mult sau mai puțin puternici… și cum n-avem încotro când vine vorba despre destinul ce ne-a fost hărăzit, ce altă alternativă am avea?

            Nu, nu-i totul despre a încasa la nesfârșit croșee, doar de dragul de a spune că ești puternic. Totul e fix pe dos: despre tăria de a spune „gata, am încasat destul!”. A fi puternic înseamnă să mulțumești vieții pentru tot ceea ce-ți oferă, bune sau rele. Și mai cred că a fi puternic înseamnă, de fapt, adevărata libertate definită prin asumare și acceptare a tot ceea e, de fapt, o reală provocare.

 

sursa foto: pinteres.com