Fundația ARCA a adus în prim plan trei povești antreprenoriale de succes: Alexandru Holicov, Eliza Rogalski și Jean Valvis. N-au venit să ne explice cifre, ci să ni-l explice pe Dumnezeu așa cum l-au înțeles ei în călătoria de până acum. Poate ești tentat să te întrebi de unde și până unde e Dumnezeu în succesul lor. Ai să înțelegi…

Alexandru Holicov, Adservio: „Îmi place să cred că eu sunt căpitanul echipei și Dumnezeu e antrenorul meu în tot ceea ce fac!”

Îl cunosc pe Alexandru Holicov de mulți ani, însă m-a uimit emoția cu care a povestit relația sa cu Dumnezeu pe scena unei săli pline. I-au dat lacrimile de mai multe ori. Vorbea din inimă. Oricât de stăpân pe sine ar fi în alte circumstanțe, aici se dezvăluia sufletește…

Până să scrie povestea Adservio, în 2008, Alexandru Holicov a avut mai multe inițiative antreprenoriale. A făcut bani, dar e convins că numai Dumnezeu l-a ținut cu picioarele pe pământ. Același Dumnezeu care i-a arătat calea când a fost jos. Același Dumnezeu în preajma căruia își amintește, cu lacrimi în ochi, că-și făcea temele când era mic.

„Am crescut cu Dumnezeu în casă. Dumnezeu m-a ținut cu picioarele pe pământ. Chiar dacă eram tânăr și mă distram, duminica eram la biserică. Când eram mic, îmi făceam temele pe predicile preoților, în timp ce mama mea călca sau făcea alte treburi casnice!”, își amintește Alexandru Holicov.

Mesajul său a fost cât se poate de clar la conferința Fundației ARCA de la Iași- să ne ascultăm întotdeauna inima și intuiția. Pentru că în cele două stă Dumnezeu. Dacă simți să faci ceva, să faci. Pentru că e semnul lui Dumnezeu că ești pregătit acum să faci acel lucru, că dispui de tot ce ai nevoie pentru asta. Nu contează că-n jur sunt o sută de voci care îți spun să faci total pe dos și că nu vei reuși, tu ascultă-ți inima și intuiția și ai să vezi cum, indiferent de obstacole, vei reuși. Doar pentru că Dumnezeu ți-a trimis un gând prin care ți-a șoptit „poți!”, în cel mai discret mod.

„Când credem că nu mai putem, Dumnezeu ne dă putere să mai putem în plus. Fără credință în Dumnezeu, eu nu am făcut nimic. Eu am făcut ceea ce poate face un om. Restul a făcut Dumnezeu. Meritul meu e că nu am stat degeaba. Trebuie să faceți tot ce ține de voi în viețile voastre pentru că Dumnezeu lucrează pentru voi. Eu cred că totu-i un miracol. Să vă urmați inima și intuiția pentru că acolo e reușita ta. Pentru că acolo e Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ți-a dat un gând, o idee, să știi că Dumnezeu a considerat că ești pregătit pentru asta. Dar El nu a dat ideile pe care ți le-a dat ție și altcuiva.”, a mai spus Alexandru Holicov, care și-a încheiat mărturisirea și cu o trimitere la răbdare, fără de care nimic nu ar fi posibil. Răbdare și acțiune.

Eliza Rogalski, co-fondator Roglaski& Damaschin: „Nimeni nu ne învață cum să pierdem. Nu ne numim eroi atunci când pierdem!”

Eliza Rogalski conduce una dintre cele mai importante agenții de comunicare din Europa. E o poveste aparte, un destin care n-are cum să nu te facă să rămâi mut de uimire și impulsionat să mergi mai departe, indiferent de ceea ce ți se întâmplă.

Și-a creat mărturisirea în jurul cărții lui Iov, după ce ne-a povestit cum și-a pierdut soțul și fiul într-un timp extreme de scurt. Pe soț, l-a pierdut în urma unui cancer. Pe fiu, în urma unui accident. Cumva, te-ai întreba ce anume i-ar mai da putere unui om să meargă mai departe când i s-a luat totul. Fix ca în cartea lui Iov. Și uite că există răspunsuri…în anul 2020, în momentul în care trebuia să facă praznicul de 40 de zile pentru fiul ei, și-a sunat duhovnicul. Acesta i-a recomandat cartea lui Iov.

„M-am apucat să citesc cartea lui Iov și mi-am dat seama că nu sunt cel mai oropsit om de pe pământ… Așa am ales să mă îmbogățesc pe mine. Nimeni nu ne învață cum să pierdem. Nu ne numim eroi atunci când pierdem. Eu am fost nevoită să îmi pierd fiul, prietenii, sănătatea, afacerea aproape… și nu mi-am pierdut sufletul. Așa a vrut Dumnezeu. Asa e și în cartea lui Iov, când diavolul îi spune lui Dumnezeu <să îi luăm omului totul, să vedem dacă îi mai rămâne credința>. Și-a pierdut averea, familia, sănătatea și prietenii. Fiecare dintre acești prieteni îl suspectează că a făcut ceva acolo… În cele din urmă, Dumnezeu i se arată. Îi spune că Dumnezeu îi alină suferință. Îi mai spune un lucru- să se roage pentru prietenii lui.”, se confesează Eliza Rogalski pe scena conferinței Fundației ARCA.

Eliza Rogalski încheie prin a ne spune că Iov a învățat că suferința nu e opțională. Oamenii știu că au și ei momente de cădere. Înseamnă și ridicare. Din prăpastie.

„Când nimeni nu mai întinde mâna, acolo e Dumnezeu care ne întinde mâna!”

Jean Valvis, Aqua Carpatica & Domeniile Sâmburești: „Să fii un manager bun în economie înseamnă să îți iubești partenerii tăi, colaboratorii tăi!”

Legătura cu Dumnezeu a lui Jean Valvis se datorează bunicii sale de pe mama, Smaranda. Spune, cu lacrimi în ochi, că ei îi datorează ceea ce este astăzi. Locuia în Santorini și îl ducea de mic la biserică. Nu vedea asta ca pe o corvoadă, ci primea harul lui Dumnezeu așa cum putea el să îl înțeleagă atunci, copil fiind. În plus, în acei ani, vara nu erau cine știe de oportunități de petrecere a timpului liber pentru copii mai ales în vacanțe, așa că mergea în taberele creștine pentru elevi. Acolo a învățat să se spovedească.

„Am avut binecuvântarea să mă întâlnesc cu doi părinți care au devenit apoi sfinți. Sfântul Porfirius (Porfirie), la chilia lui, la 16 ani. Când am stat patru ore de vorbă cu el. Acolo am simțit forța Sfântului Duh. Nu știu de ce m-a ținut patru ore. Al doilea e român, Arsenie Papacioc, un alt om care m-a învățat că drumurile Raiului încep de aici.”, și-a amintit Jean Valvis.

Jean Valvis a avut o intervenție atipică despre economie. Atipică prin prisma modului în care el vede totul și înțelege antreprenoriatul și omul, în ansamblul lui. A prețuit dintotdeauna oamenii și n-a alergat după îmbogățire uitând să fie om și să fie recunoscător echipei, oamenilor fără de care n-ar fi reușit.

Când a vândut Dorna, povestește cum a împărțit cu echipa sa o parte din profit. Practic, a renunțat la aproape 8 milioane de euro, bani pe care i-a dat celor care i-au fost alături în acest business, adică echipei cu care a lucrat și căreia i-a dat de la bun început acțiuni absolut gratuit.

Jean Valvis a încercat să ne arate, prin puterea propriului exemplu, că fără Dumnezeu și fără oameni care să fie alături de tine cu tot avântul, nu prea ai cum să reușești. Când vine vorba despre afaceri și economie, nu se referă la acele afaceri care sunt construite pe năruirea omului, cum ar pariurile și altele din aceeași categorie. Se referă la muncă onestă. Și mai ales la muncă.

Când a venit în România, avea bani. Avea un job bine plătit, o viață extreme de liniștită în Elveția. Doar că a remarcat apa, izvoarele României. Ceva i-a zis că aceste ape, tratate așa cum trebuie, pot fi peste branduri mult mai cunoscute la nivel internațional. Și a reușit. Cu muncă și cu credință în Dumnezeu.

La final, pe scenă au urcat copiii din seria elevilor din mediul rural care sunt ajutați de Jean Valvis și familia sa să meargă la școală, să-și croiască un viitor. E deja a treia generație. Poate că unii știau asta, numai că eu și mulți alții am aflat atunci. Vădit emoționat, nu și-a putut stăpâni lacrimile, dovadă că sufletul curat își dă voie să se manifeste chiar și atunci când e purtat de unul dintre cei mai mari oameni de afaceri ai României.