***Articol scris de Anamaria Diaconu, colaborator insociety.ro Anamaria este terapeut holistic, cu o experiență în domeniu de peste 8 ani, timp în care a ghidat zeci de persoane pentru a-și regăsi calea spre sine. Prin metoda Recall Healing cu care lucrează în prezent, Anamaria te poate ajuta și pe tine să îți construiești o radiografie personalizată completă prin care să îți înțelegi corpul atunci când acesta îți trimite diferite semnale. Trebuie doar să iei legătura cu ea: injoyhealingbyanamaria@gmail.com ***
Despre durerea bărbaților. Despre tăcerile lor. Despre lupta lor interioară, ascunsă sub masca puterii. Despre rana adâncă a bărbatului, acel gol pe care nici succesul, nici familia, nici iubirea nu îl pot umple… până când nu este privită cu adevărat.
Trăim într-o lume care îi învață pe bărbați să fie „puternici„, dar nu și întregi. Să protejeze, dar nu cum să se simtă în siguranță în propriile lor emoții. Să fie lideri, dar nu și cum să-și recunoască rănile.
E timpul să ascultăm. Să înțelegem. Să fim acolo.
Durerea lui, de fapt durerea bărbaților, începe devreme, când i se spune să nu plângă, că lacrimile sunt semn de slăbiciune.
Crește cu mesajul că „un bărbat adevărat” nu se plânge, nu se oprește, nu cere ajutor. Rezolvă. Face. Susține. E pilonul pe care ceilalți se sprijină.
Dar… ce se întâmplă când el nu are pe cine se sprijini? Este învățat că vulnerabilitatea e periculoasă. Că dacă își arată fricile, va fi respins. Așa că le ascunde. Își îngroapă emoțiile sub muncă, performanță, tăcere. Uneori, sub furie. Alteori, sub indiferență. Dar furia e doar durerea care nu și-a găsit vocea. Iar indiferență un scut împotriva unei răni prea adânci.
Ieri, am avut o ședință cu M. 38 de ani. Carieră stabilă. Familie frumoasă. Prieteni. Sănătate. „Teoretic, am tot ce-mi trebuie” , mi-a spus. „Și totuși… mă doare. Dar nu știu ce mă doare.”
În tăcerea dintre cuvintele lui se simțea un gol. Un gol pe care nici succesul, nici iubirea, nici validarea nu îl umpluseră.
„Parcă lipsește ceva. Parcă nu sunt cu adevărat fericit. Și nici măcar nu înțeleg de ce.”
Așa arată rana bărbatului: invizibilă, dar apăsătoare.
M. nu știa ce îl doare. Pentru că nimeni nu l-a învățat să se asculte.
A fost crescut cu mesaje precum:
❌ Băieții nu plâng
❌ Dacă nu reușești, nu ești suficient
❌ Trebuie să ai mereu răspunsurile
❌ Ești bărbat, trebuie să te descurci singur
Ani de zile și-a ascuns fricile, oboseala, nevoia de sprijin. A învățat să fie funcțional, dar nu și să fie… întreg. Nimeni nu vorbește despre asta. Și totuși, sub armura impecabilă, mulți bărbați poartă răni adânci. Nu pentru că nu vor să vorbească. Ci pentru că nu știu cum. Sau nu li s-a permis.
Poate că a venit momentul să nu le mai cerem să fie „bărbați adevărați” după un șablon învechit. Ci să le permitem să fie oameni adevărați. Cu emoții. Cu frici. Cu nevoi. Cu vise. Cu dureri.
Durerea bărbaților nu e mereu vizibilă. Nu plânge în hohote, dar tace mai mult decât e sănătos. Nu cere ajutor, dar se prăbușește pe dinăuntru. Și nu, nu e slab pentru asta. E viu. E om.
Despre toate acestea, și despre multe altele, vorbește cartea „În umbra lui Saturn”. O carte pe care te invit să o citești pentru tine, pentru partenerul tău, tatăl tău, fratele tău, fiul tău, colegul tău… O carte care te ajută să înțelegi tăcerile lor. Rănile. Luptele. Pentru că vindecarea nu începe doar cu ei, ci și cu noi, cei care îi iubim, îi creștem, îi susținem.
Tu, când ți-ai întrebat ultima oară bărbatul: „Tu… cum ești? Cu adevărat?”
Și apoi… tăcerea noastră. Plină de prezență. Nu ca să-i reparăm. Ci ca să-i vedem.
Cu drag de oameni,
Anamaria
***sursa foto: https://www.freepik.com/free-photo/medium-shot-man-worrying-home_27831029.htm#fromView=search&page=1&position=18&uuid=1f8996cf-0208-4d7f-b700-9a158edf002a&query=man+in+psihological+pain
